Economie

  Înterprinderile din România pot sa-si organizeze contabilitatea stocurilor utilizând fie  metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

1. Metoda inventarului permanent

În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric.

Conform normelor contabile din tara noastra, în conditiile utilizarii inventarului permanent, unitatile patrimoniale îsi pot organiza contabilitatea analitica a stocurilor în functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii.

În cazul utilizarii inventarului permanent, conturile de stocuri se debiteaza cu intrarile de bunuri si se crediteaza cu iesirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfârsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Daca exista diferente în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.

În principiu, evaluarea intrarilor în stoc trebuie sa se faca la costul istoric dat de costul efectiv de productie, în cazul stocurilor provenite din productie proprie, iar iesirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea iesirilor din stoc se poate face dupa multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.

Reglementarile contabile românesti dau posibilitatea unitatilor patrimoniale, de a continua practica contabila anterioara de a evalua atât intrarile cât si iesirile din stoc la preturi standard sau prestabilite, denumite si preturi de înregistrare. Acceptarea continuarii acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generala a conturilor de diferente de pret care sa reflecte distinct:

La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric si preturile de înregistrare;

La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de pret asupra valorii de înregistrare a elementelor iesite, cu ajutorul coeficientului K.

_{K =} (Si+Rd) cont de diferente de pret

(Si+Rd) cont de stoc la pret de înregistrare

Coeficientul K se aplica asupra valorii elementelor iesite din stoc, la pret de înregistrare.

Metoda inventarului permanent este utilizat de unitatile mari si mijlocii, si consta în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina si urmari în permanenta stocul scriptic al acestora dupa fiecare operatie de intrare si de iesire, astfel, contabilitatea sintetica a stocurilor va reflecta:

stocul initial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedenta si care nu poate fi decât debitor,

intrarile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului,

iesirile din cursul lunii, pe baza documentelor de iesire, vor forma rulajul creditor al contului,

în baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri - se va stabili în permanenta stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a caror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea fiecaruia dintre preturile de înregistrare a stocurilor,

folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,

conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica.

Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de munca, dar asigura o mai riguroasa cunoastere, în orice moment a marimii stocurilor si un mai bun control al integritatii lor.

2. Metoda inventarului intermitent

Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.

Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecarei luni. În acest caz, iesirile se determina ca diferenta între valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor, pe deoparte si valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de alta parte. Relatia de calcul a iesirilor ar putea fi urmatoarea:

În cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidentierea intrarilor si , respectiv, a recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizeaza numai la începutul si sfârsitul lunii, iar intrarile de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzatoare, la cost de achizitie, pret de factura sau pret prestabilit, dupa caz. La sfârsitul fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere si se înregistreaza în conturile de stocuri initiale ale lunii urmatoare si ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii urmatoare.

Metoda inventarului intermitent consta în:

• §înregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui exercitiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
• §regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza de inventare faptice prin:
• ·destocarea stocului initial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza ca acesta s-a consumat în cursul exercitiului financiar,
• ·restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercitiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.

În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflecta marimea reala a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflecta cheltuielile efective cu aceste consumuri.

Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitatile mici si mijlocii, si consta în neurmarirea prin contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizeaza numai la finele perioadelor de gestiune când se debiteaza cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Miscarile de stocuri din cursul perioadei nu afecteaza conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.

Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile procurate din afara unitatii fata de cele provenite din productia proprie si anume:

pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se parcurg urmatoarele etape:

• ·se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;
• ·achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreaza direct asupra conturilor de cheltuieli;
• ·la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se degreveaza cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.

Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflecta bunurile consumate în timpul perioadei, calculate dupa relatia:

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.

pentru stocurile provenite din productie proprie se parcurg urmatoarele etape:

se storneaza stocurile initiale ale perioadei  din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;

bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în contabilitatea sintetica, ci numai în evidenta operativa de la locurile de depozitare;

pe masura vânzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fara sa fie nevoie destocarea lor;

la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din productie proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedenta, dar nevânduta, si se înregistreaza asupra conturilor de venituri din productia stocata.

Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflecta bunurile produse în unitate, calculate dupa relatia:

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.

pentru productia în curs de executie, determinarea ei se face numai la sfârsitul perioadei prin metode diferite si se înregistreaza în contabilitate ca stocuri la costurile corespunzatoare, dar la începutul perioadei urmatoare operatia respectiva se storneaza în "rosu".

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea ca preturi de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de achizitie pentru bunurile achizitionate din afara unitatii si respectiv a preturilor de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie;

nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente stocurilor;

nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a stocurilor.

Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificari în munca de contabilitate, daca inventarierile faptice ar fi efectuate anual si nu lunar. Ea nu permite, însa, un control riguros al gestionarii si al asigurarii integritatii lor.

1.3.2. Metode de evideta analitica a stocurilor

În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului permanent, Legea contabilitatii prevede în scopul cunoasterii corecte din punct de vedere cantitativ si valoric  a stocurilor aflate în gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe fiecare categorie de stocuri, organizarea contabilitatii analitice a stocurilor dupa urmatoarele metode:

-metoda cantitativ-valorica;

-metoda operativ-contabila;

-metoda global-valorica;

1. a) Metoda cantitativ-valorica. Presupune tinerea unei evidente cantitative la locul de depozitare al stocurilor, pe categorii de bunuri, folosind Fisele de cont analitice. Fisele de magazie, împreuna cu actele justificative(receptii, facturi), împartite în functie de sensul miscarii bunurilor(intrari si iesiri), se predau compartimentului financiar-contabil, care prelucreaza datele si  înregistreaza stocurile atât cantitativ cât si valoric, în Fisele de cont analitice, deschise pe feluri de bunuri si locuri de depozitare.Concordanta valorica dintre datele înregistrate în conturile sintetice si cele analitice, se verifica prin întocmirea la sfârsitul lunii a balantei de verificare a conturilor analitice. Concordanta cantitatilor se asigura prin confruntarea datelor dintre fisele de magazie si fisele analitice pentru valori materiale.
2. b) Metoda operativ-contabila (pe solduri).Presupuneînregistrarea stocurilor la locul de depozitare cantitativ, pe categorii de bunuri, iar la  contabilitatea valoric, pe gestiuni, iar în cazul acestora pe grupe si subgrupe de bunuri, întocmindu-se documentul numit "Registrul Stocurilor". Concordanta dintre datele înregistrate în evidenta depozitelor si cele din contabilitate se asigura prin evaluarea lunara a stocurilor cantitative înscrise în Fisele de magazie cantitativ si în "Registrul Stocurilor" cantitativ si valoric.

Tehnica de lucru este urmatoarea:

Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fisele de magazie, stabilind stocul dupa fiecare operatie;

Serviciul contabil, verifica periodic înregistrarile facute în fisele de magazie si preia documentele respective, împreuna cu borderourile întocmite de gestionar, care sunt centralizate pe grupe de materiale si pe conturi corespondente

Totalurile stabilite se înscriu în "Situatia de miscari", întocmita separat pentru intrari si pentru iesiri.

La sfârsitul fiecarei luni se totalizeaza situatiile si se stabilesc doua categorii de totaluri, pe gestionari si pe grupe de materiale, atât la intrari cât si la iesiri, iar stocurile din fisele de magazie se înscriu în Registrul stocurilor si se înmultesc cu pretul lor. Existentele fizice înscrise în acest registru trebuie sa concorde cu stocul stabilit prin fisele de magazie, iar soldurile pe grupe si gestiuni cu valorile din Situatia de miscari lunara, care trebuie sa concorde cu contabilitatea sintetica.

1. c) Metoda global-valorica. Are în vedere conducerea evidentei stocurilor numai valoric, atât la nivelul gestiuni cât si a compartimentului de contabilitate. La nivelul gestiunii, Fisele de magazie sunt întocmite cu "Raportul de gestiune", în care se înregistrteaza zilnic intrarile si iesirile pe baza de documente justificative. Aceasta, împreuna cu documentele justificative se predau la compartimentul de comtabilitate, care verifica realizarea documentelor si a valorilor consemnate. Controlul concordantei dintre înregistrarrile din Raportul de gestiune si cele din Fisele de cont pentru operatii diverse, se face periodic, de regula lunar, prin confruntarea soldurilor.

Esenta metodei consta în tinerea evidentei numai valoric la nivelul gestiunilor cu ajutorul "Raportului de gestiune" completat de responsabilul gestiunii iar la compartimentul financiar, contabil global valoric pe fiecare gestiune cu ajutorul formularului "Fisa de cont pentru operatii diverse"  completat de contabilul gestiunii.