Întreprinderile mici deseori se ciocnesc cu greutăţi în perioada demarajului şi creşterii extensive. Firma trebuie să procure spaţiu şi utilaj, să creeze reţeaua comercială proprie şi sistemul de deservire a clienţilor. Pentru o afacere mică, o importanţă deosebită îl are ajutorul financiar extern, serviciile de identificare a partenerilor şi de stabilire a relaţiilor, precum şi asigurarea echilibrului necesar între datorii şi capitalul statutar.
Pentru etapa actuală de dezvoltare a sectorului antreprenorial din Moldova, experienţa mondială de susţinere de către stat a afacerilor mici prezintă un interes deosebit. Astfel, în SUA există un mecanism de stimulare financiar-creditară a întreprinderilor mici, ce include subvenţii, facilităţi fiscale şi amortizare accelerată.
Facilităţile fiscale acordate întreprinderilor mici au început să fie aplicate în SUA la începutul anilor '70 ai secolului trecut. În 1978 au fost aprobate cote reduse ale impozitelor pe proprietate pentru întreprinderile mici cu un venit anual care nu depăşeşte 100 mii dolari.
În 1981 din beneficiul impozabil a fost exclusă partea destinată pentru cercetările ştiinţifice (65%). Din 1986 au fost diferenţiate cotele de impozitare a beneficiului. Pentru un beneficiu de până la 50 mii dolari cota de impozitare constituie până la 15%, de la 50 la 75 mii - 25%, peste 75 mii dolari - 34%. Pentru întreprinderile mici, cotele erau reduse şi constituiau între 15 şi 28%.
O metodă destul de eficientă de stimulare a micilor afaceri este sistemul contractelor de stat. În corespundere cu legea SUA despre micul business din 1978, întreprinderile mici aveau acces facil la contractele de stat cu valoare de până la 10 mii dolari, iar din 1980 - până la 25 mii dolari.
Franţa oferă firmelor mici împrumuturi de stat pentru investiţiile capitale, precum şi împrumuturi pe termen lung. Pe parcursul primilor 3 ani de funcţionare a întreprinderilor mici, iar în unele cazuri şi în următorii doi ani sunt prevăzute facilităţi impozitare. Pe parcursul a 5 ani nu se impozitează mijloacele care pot fi pierdute.
În această ţară există un program special de pregătire a managerilor din firmele mici, precum şi un serviciu industrial pentru consultare în domeniul managementului.
Japonia este cunoscută prin numărul impunător de facilităţi fiscale pe care le oferă întreprinderile mici, cele mai importante fiind:
- cota redusă a impozitului pe profit şi a impozitului permanent pentru particulari;
- amortizarea accelerată, care constituie 14% din costul iniţial al utilajului;
- sistemul de leasing al utilajului, permiţând o dotare tehnico-materială mai bună a firmelor mici.
În Anglia funcţionează programe inovaţionale, sisteme de asigurare a împrumuturilor pe care le contractează firmele mici, orientate spre asigurarea creditelor bancare şi garantarea rambursării a 70% din împrumuturile pe termen mediu (2-7 ani).
Analiza contribuţiei firmelor mici la procesul inovativ din Marea Britanie permite clasificarea ramurilor industriale în două grupe distincte. Prima grupă cuprinde ramurile în care firmele mici au o contribuţie redusă (puţin peste 1 la sută) la procesul inovativ: industria autovehiculelor, industria coloranţilor şi vopselelor, industria farmaceutică, industria cimentului etc. Cea de a doua grupă înglobează ramurile industriale în care micile firme au o pondere relativ semnificativă în procesul inovativ. Aceste ramuri sunt industria electronică, industria textilă şi a covoarelor, industria pielăriei şi a încălţămintei. În această grupă contribuţia firmelor mici la procesul inovativ este de circa 16%, iar la realizarea produsului net - de 20%.
În Germania funcţionează un sistem de asigurări ale creditelor, garantând băncilor comerciale, pentru o perioadă de 15-23 de ani, rambursarea a 80% din împrumuturi. Sistemul fiscal prevede multe facilităţi pentru afacerile mici. Societăţile cu răspundere limitată sunt scutite de impozitul corporativ. Impozitul comercial pe producţia realizată este redus, la fel ca şi cel asupra venitului firmelor care suportă pierderi. Amortizarea accelerată constituie 10% din preţul de comercializare. Există şi privilegii la moştenirea firmelor mici. Această listă poate fi continuată, dar şi cele expuse ne permit să înţelegem cum contribuie statul la dezvoltarea micului business.
Danemarca. Pentru acordarea de împrumuturi IMM-urilor în condiţii favorabile, a fost încheiată o convenţie între Ministerul Industriei şi o instituţie financiară specializată semiguvernamentală, care prevede crearea unui depozit al statului pe lângă instituţia respectivă. În cadrul unui program de garantare a împrumuturilor acordate pentru noi activităţi ale IMM-urilor, statul garantează împrumuturile ce vizează sectoarele manufacturilor, al construcţiilor şi al serviciilor.
În Olanda a fost creat un „mecanism de finanţare" destinat să furnizeze IMM-urilor capitaluri cu risc ridicat, acest ajutor acordându-se în funcţie de importanţa întreprinderilor în structura industrială, de viabilitatea lor economică şi de absenţa altor posibilităţi de finanţare. Mecanismul de finanţare reprezintă un parteneriat între sectorul public şi cel privat, ale căror contribuţii sunt de 20% şi respectiv 80%, şi funcţionează în condiţiile pieţei.
În 2006 Republica Moldova a aprobat Legea privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, care prevede direcţiile susţinerii de stat a IMM-urilor, subiectele şi obiectele susţinerii, fondurile specializate, strategiile de stat etc.
Susţinerea de către stat a întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează diferenţiat, în funcţie de genul de activitate, de perioada de funcţionare şi de numărul agenţilor economici, cu utilizarea diferitor forme şi metode de susţinere şi surse de finanţare.
Susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către autorităţile publice, conform strategiilor şi programelor de stat aprobate de Guvern, şi de către organizaţii nestatale.
Subiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt ministerele, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, alte organe autorizate.
Subiecte ale susţinerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine.
Obiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt întreprinderile micro, mici şi mijlocii.
În Republica Moldova a fost creată Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), care are statut de organizaţie necomercială pe lângă Ministerul Economiei, şi are drept scop implementarea politicii de stat privind susţinerea dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, în conformitate cu strategiile de susţinere a dezvoltării acestui sector şi cu alte strategii şi programe ale Guvernului.
Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt documente de planificare strategică a politicii de stat privind susţinerea acestui sector, care definesc obiectivele şi identifică priorităţile politicii statului în domeniu.
Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt aprobate prin hotărâre de Guvern [2] şi stabilesc:
- scopurile şi obiectivele politicii de stat în domeniul susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii;
- grupurile-ţintă de întreprinderi micro, mici şi mijlocii vizate de direcţiile strategice de activitate ale politicii de stat;
- sarcinile şi acţiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora;
- sursele de finanţare;
- instituţiile publice responsabile de implementarea strategiilor;
- indicatorii de monitorizare a procesului de implementare şi impactului generat;
- procesul de monitorizare;
- h) termenele de implementare;
- i) alte prevederi necesare implementării strategiilor.
Elaborarea şi coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt puse în sarcina Ministerului Economiei.
Finanţarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin includerea în legea bugetară anuală a resurselor financiare necesare, precum şi prin crearea unor fonduri speciale conform legislaţiei în vigoare.