Oferta reprezintă cea de-a doua categorie esenţială definitorie a pieţei, inclusiv a celei turistice, conţinutul şi caracteristicile sale imprimând, aşa cum s-a arătat, o serie de particularităţi formelor de manifestare a pieţei şi mecanismelor de echilibrare a acesteia.
In privinţa conţinutului, oferta turistică poate fi definită, în spiritul accepţiunii clasice (similitudinii cu oferta de bunuri) prin „valoarea serviciilor şi bunurilor finale create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate, în general, un an" sau cu accent pe caracterul de activitate terţiară (de servicii) a turismului, prin capacitatea economică şi organizatorică a reţelei specifice (echipamente turistice şi infrastructură) de a satisface, în anumite condiţii, cererea turiştilor. Există însă şi definiţii mai apropiate de specificul activităţii: astfel, oferta este considerată „ansamblul atracţiilor care pot mojiva vizitarea lor de către turişti""5â sau, mai complet, elementele de atracţie care motivează călătoria şi cele destinate să asigure valorificarea primelor.
Aceste abordări nu reuşesc să surprindă însă oferta turistică în complexitatea sa şi sub aspectul diferenţierii de celelalte tipuri; astfel, trebuie înţeles că aceasta (oferta turistică) nu se limitează la elementele potenţialului (natural şi antropic), deşi esenţiale; lor trebuie adăugate „mijloacele" de producţie a serviciilor turistice, respectiv baza materială (echipamentele) şi forţa de muncă, iar în opinia unor autori, chiar şi condiţiile de comercializare.
Pe de altă parte, totalitatea bunurilor şi serviciilor create în sfera turismului desemnează, mai degrabă, producţia turistică.
In aceste condiţii, sfera de cuprindere a ofertei este mai largă decât cea a producţiei, deşi unii autori pun semnul egalităţii între ele, incluzând elemente de atracţie şi bază materială, cu o existenţă potenţială şi care sunt transformate în produse efective prin acţiunea forţei de muncă, în momentul formării cererii. Oferta turistică are, aşadar, o existenţă de sine stătătoare, este fermă, cu o structură bine definită, în timp ce producţia nu poate exista în afara ofertei, este efemeră şi se realizează ffumai pe măsura afirmării şi manifestării cererii.
În sinteză, oferta turistică este constituită din:
- potenţialul turistic (atracţii naturale şi antropice), situat într-un anumit spaţiu geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare şi capacitate, având rol determinant în dezvoltarea turismului;
- baza materială specifică - de cazare, alimentaţie, agrement etc. - şi infrastructura generală, componenta ce permite exploatarea potenţialului;
- forţa de muncă, numărul, structura, nivelul de pregătire, determinând valoarea producţiei;
- serviciile (sectorul terţiar în ansamblul său, în opinia unor autori); pe de o parte, forma sub care se exteriorizează, cel mai adesea, produsele turistice o reprezintă serviciile şi, pe de altă parte, factorii de producţie ai turismului (capital, resurse, forţă de muncă) sunt incluşi în sfera terţiarului.
Aceste elemente, considerate, pe bună dreptate, determinanţi ai ofertei, se pot prezenta distinct, alcătuind o ofertă separată - de locuri de cazare, de transport, de posibilităţi de odihnă, tratament, schi etc. - sau împreună, sub forma pachetelor de vacanţă. De asemenea, ele au importanţă diferită, care se poate modifica în timp, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor, valoarea lor poate spori sau se poate reduce prin dezvoltarea economică şi turistică .
Toate acestea conferă ofertei turistice o serie de particularităţi, între care mai importante sunt: complexitatea şi eterogenitatea, creşterea diversificată, rigiditatea şi adaptarea parţială sau imperfectă la cerere.
Complexitatea şi eterogenitatea sunt expresia faptului că oferta şi producţia turistică sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente; acestea se diferenţiază din punctul de vedere: al conţinutului, putând fi grupate în atractive (resursele turistice) şi funcţionale (echipamentele şi serviciile); al comportamentului, unele fiind rigide (atracţiile şi echipamentele) şi altele variabile (serviciile); al sectorului economiei din care provin: naturale, industriale, agricole, transporturi etc.
Cu toate că oferta, dar mai ales produsele turistice, prezintă un caracter unitar, complexitatea şi eterogenitatea sunt specifice tuturor componentelor lor; acestea sunt diferite nu numai între ele ci şi în interiorul lor, astfel:
- atracţiile sunt naturale şi antropice, fiecare categorie subdivizându-se, la rândul ei, în funcţie de conţinut, valoare, originalitate etc;
- echipamentele se diferenţiază după trebuinţa căreia sunt destinate: cazare, alimentaţie, transport, agrement, iar fiecare, mai departe, pe tipuri, categorii de confort, zone de amplasare ş.a.;
- forţa de muncă se structurează pe funcţii, nivele de pregătire, vechime, categorii de vârstă, sex;
- serviciile, la rândul lor, sunt diferite, ca urmare a dependenţei de capitalul uman şi de cel natural;