Economie

Poziţia geografică a României, configuraţia variată a teritoriului, istoria multimilenară a poporului nostru şi dezvoltarea economico-socială contemporană constituie premisele existenţei unui bogat şi divers potenţial turistic, a unor resurse de mare valoare şi complexitate.

Astfel, situarea într-o zonă cu un climat temperat, la confluenţa unor elemente geografice remarcabile - Munţii Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră - se reflectă în diversitatea formelor de relief şi îmbinarea lor armonioasă, cărora le corespund nuanţe de climă, specii floristice şi faunistice, râuri şi oglinzi de apă, precum şi o mare varietate peisagistică; toate acestea reprezintă importante elemente de atracţie, conferind României statutul de destinaţie turistică.

De asemenea, poziţia geografică asigură ţării noastre şi funcţia de turism de tranzit; teritoriul României este traversat de principalele drumuri ce realizează legătura ţărilor din zonele vestică şi nordică ale Europei cu sudul continentului, dar şi cu Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Pe de altă parte, istoria bogată a poporului român a lăsat numeroase mărturii ale civilizaţiei şi spiritualităţii sale, de mare însemnătate pentru cultura naţională şi universală, multe dintre ele constituindu-se în obiective de mare interes turistic.

1. Potenţialul turistic natural

Cadrul natural de o mare diversitate, cu o structură variată şi un grad de atractivitate ridicat răspunde unei game largi de cerinţe, asigurând României multiple posibilităţi de afirmare în plan turistic. Dintre componentele acestuia, relieful exprimat printr-o paletă generoasă de forme: munţi, dealuri şi podişuri, câmpii, chei şi defilee, fâşie de litoral, deltă etc. - oferă condiţii pentru o complexă exploatare turistică şi situează România între cele mai apreciate destinaţii europene.

Astfel, Munţii Carpaţi, acoperind circa 35% din suprafaţa ţării, prin întindere, poziţie, configuraţie, structură, altitudine se impun ca zonă turistică importantă şi componentă de bază a reliefului. Deşi au concurenţi redutabili mai ales prin altitudine şi stratul de zăpadă, în munţii Alpi, Pirinei sau Tatra, Carpaţii româneşti prezintă câteva particularităţi care le conferă un loc distinct în ierarhia sistemelor montane europene şi anume:

• diversitate peisagistică, asociată structurilor geologice şi tipurilor de relief precum şi alternanţei unităţilor montane cu cele submontane şi depresionare; ex: peisaje alpine şi glaciare în Făgăraş, Retezat, Rodnei, Parâng, peisaje carstice în Aninei, Bihor-Vlădeasa, Mehedinţi, Cernei, abrupturi calcaroase în Piatra Craiului, chei şi defilee (Bicazului, Olteţului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunării);
• accesibilitate, datorită poziţiei centrale, configuraţiei, faptului ca sunt străbătuţi de numeroase văi şi cursuri de râuri, altitudinii mai reduse;
• potenţialul speologic bogat: peste 10.000 de peşteri, ceea ce situează România pe locul 3 în Europa, unele cu o excepţională valoare ştiinţifică sau estetică, având statutul de monumente ale naturii sau rezervaţii - Topolniţa, Cetăţile Ponorului, Gheţarul de la Scărişoara, Urşilor.
• complexitate - varietatea formelor de relief, asociată cu prezenţa unei bogate reţele hidrografice, fond cinegetic, domeniu schiabil, aşezări umane, oferind posibilitatea practicării celor mai diverse forme de turism: drumeţie, alpinism, schi, odihnă, vânătoare şi pescuit, cercetare ştiinţifică.

Zona dealurilor subcarpatice şi podişurilor, deşi mai modestă din punctul de vedere al potenţialului, se impune atenţiei în special prin bogăţia şi varietatea resurselor balneare. Cu peste 200 localităţi ce dispun de factori naturali de cură, cu resurse de o mare varietate, în sensul că pot fi utilizate în tratarea a 14 tipuri de afecţiuni şi valoare terapeutică deosebită, România beneficiază de un excepţional potenţial balnear, fapt ce o situează pe unul din primele locuri în Europa. Între componentele acestuia se remarcă:

• "apele minerale şi termale, localizate în principal la zona de contact dintre dealuri şi podişuri cu arealul montan (staţiunile Covasna, Tuşnad, Calimăneşti-Căciulata, Herculane, Vatra Dornei, Slănic Moldova), cu un conţinut divers sub aspect fizico-chimic, mineralogic, termic etc; în ţara noastră se întâlnesc practic toate tipurile de ape cunoscute şi utilizate pe plan mondial;
• lacurile terapeutice, cu ape având caracteristici fizico-chimice diferite sau prezentând alte particularităţi, ca fenomenul de heliotermie, salinitate ridicată, situate atât la altitudinile medii (Sovata, Ocnele Mari, Bazna, Ocna Mureş, Cojocna, Someşeni, Slănic Prahova, Telega), cât şi în zona de câmpie (Amara, Lacul Sărat) sau litorală (Techirghiol);
• nămolurile terapeutice, de natură diversă: sapropelice (Sovata, Ocnele Mari, Săcele, Amara, Techirghiol); minerale de izvor (Sângeorz, Felix, Someşeni) şi turbe descompuse chimic (Vatra Dornei, Borsec, Geoagiu, Tuşnad), asociate cel mai adesea lacurilor terapeutice şi utilizate în tratarea unor afecţiuni apropiate;
• emanaţiile naturale de gaze terapeutice de tipul mofetelor (CO2) şi solfatarelor (hidrogen sulfurat H₂S) specifice munţilor vulcanici;
• salinele - Tg. Ocna, Slănic Prahova, Praid;
• aeroionizarea, respectiv prezenţa unui climat aeroelectric, cu ionizare naturală, predominant negativă - fenomen specific zonelor de mare altitudine - cu efecte benefice asupra organismului, în principal sedative, constituindu-se într-un factor important de cură pentru multiple afecţiuni.

Acestor resurse, cu funcţie balneo-medicală, li se asociază un bioclimat specific, numeroase elemente de floră şi faună, vestigii de cultură şi civilizaţie, aşezări umane care permit, pe lângă formele proprii tratamentului, dezvoltarea turismului de odihnă şi recreere.

Zona de câmpie se înscrie în circuitul turistic cu puţine atracţii naturale, reprezentate de vegetaţie (areale forestiere şi floră specifică), fond cinegetic şi piscicol, reţea hidrografică (râuri şi lacuri) şi resurse balneare (lacuri sărate, nămoluri, ape minerale, bioclimat).

Un loc aparte în structura potenţialului turistic natural al ţârii noastre, respectiv a formelor de relief, ocupă litoralul Mării Negre şi Delta Dunării.

Litoralul, de-a lungul celor 245 km pe care se întinde, prezintă o mare varietate de atracţii, oferind condiţii pentru o gamă largă de forme de turism: cură heliomarină, sporturi nautice, odihnă şi recreere, tratament balneo-medical, cercetare ştiinţifică. Dintre elementele sale definitorii se impun, prin valoarea lor, plaja, apa de mare, bioclimatul marin, resursele balneare, vegetaţia.

Plaja se diferenţiază faţă de oferta altor ţări printr-o serie de caracteristici precum: orientarea spre est şi sud-est, ceea ce determină o îndelungată expunere la soare (circa 10 ore pe zi), coborârea în mare cu o pantă lină, lăţimea relativ mare (de la 400-500 m la Mamaia la 50-200 m în rest), calitatea nisipului (tip, puritate, granulaţie, grad de uscare), asigurând condiţii excelente pentru cura heliomarină (băi de soare, băi de mare), din acest punct de vedere având puţini concurenţi în Europa (coastele sudice ale Italiei şi, în parte, cele ale Bulgariei).

Apa de mare, prin compoziţia chimică, salinitatea relativ redusă (17-18 mg/l), contrastul termic cu aerul, acţiunea valurilor, prezenţa aerosolilor rezultaţi din spargerea valurilor etc. constituie, de asemenea, un factor important de cură în forme specifice, ca băile de mare şi talazoterapia; ea creează, totodată, cadrul propice practicării sporturilor nautice sau plonjărilor subacvatice.

Bioclimatul marin, caracterizat prin temperaturi moderate, mare stabilitate termică, regimul redus al precipitaţiilor, număr mare de zile însorite (140 zile/an), puritatea aerului, uniformitatea gradului de umiditate etc, are un efect benefic asupra organismului, contribuind, alături de ceilalţi factori, la crearea condiţiilor de cură heliomarină şi de odihnă.

Resursele balneare, în principal apele minerale sau mineralizate şi nămolul terapeutic, asigură elementele necesare tratamentului complex (profilactic, terapeutic, recuperator), sporind atractivitatea şi valoarea potenţialului turistic al litoralului.

Delta Dunării reprezintă, prin suprafaţă (4.375 kmp împreună cu sistemul lagunar Razim-Sinoe), alcătuire (o reţea densă de canale, gârle, bălţi şi lacuri alternând cu uscatul - grindurile), varietate şi originalitate peisagistică şi faunistică, una dintre cele mai valoroase şi complexe zone turistice din ţara noastră. Printre componentele sale de mare atracţie se numără:

• plajele întinse, în zona litorală (Sulina, Petrişor, Sf. Gheorghe);
• prezenţa dunelor de nisip (Caraorman, Săraturile);
• vegetaţie de mare varietate (codri de stejar în Letea şi Caraorman, zăvoaie de plută şi sălcii uriaşe, stufărişuri, specii rare);
• faună piscicolă şi ornitologică, autohtonă sau de peisaj, cu multe specii ocrotite;
• fond cinegetic şi piscicol bogat şi variat.

Pentru valoarea sa excepţională, pentru originalitatea ecosistemelor şi unicitatea elementelor biologice, Delta Dunării are, în prezent, statutul de rezervaţie a biosferei²; din suprafaţa totală a rezervaţiei, 18 zone (însumând circa 500 kmp) reprezintă perimetru strict protejat, deschis doar cercetării ştiinţifice autorizate.

Pe  lângă relief şi  formele  sale,  care  constituie  componenta  centrală a 7 potenţialului turistic natural, se impun a fi menţionate şi celelalte categorii de atracţii, bine reprezentate în ţara noastră.

Hidrografia, definită de o vastă reţea de râuri de graniţa (Dunăre, Prut, Tisa) şi interioare (Olt, Argeş, Mureş, Şiret, Jiu, Someş, Târnave) şi debitul acestora, de (numeroasele lacuri naturale de factură foarte diversă şi situate pe toate treptele de altitudine, de varietatea apelor subterane, constituie o remarcabilă atracţie turistică .

Astfel, lacurile de munte de tip glaciar (Bucura şi Zănoaga în Munţii Retezat, Capra şi Bâlea în Făgăraş, Câlcescu în Parâng, Lala şi Buhăescu în Rodna, pentru a le numi pe cele mai importante), carstic (Zăton în Mehedinţi, Vintileasa în Vrancea), vulcanic (Sf. Ana în Harghita), de baraj natural (L.Roşu - Bicaz) reprezintă, prin ele însele, obiective turistice. Cele situate în arealul dealurilor şi podişurilor, de regulă cu apă sărată (Ursu - Sovata, Ocna Sibiului, Slănic Prahova), au valoare terapeutică, iar cele din zona de câmpie sunt apreciate fie pentru valenţele balneare (Amara, L. Sărat, Techirghiol), fie ca domeniu pentru pescuit, sporturi nautice sau agrement (Snagov, Străuleşti, Căldăruşani, Siutghiol, Taşaul).

Clima, ca element component al potenţialului turistic natural, contribuie, pe de o parte, la crearea ambianţei favorabile călătoriilor, în general, prin valorile de temperatură înregistrate, regimul eolian şi pluviometric, gradul de nebulozitate etc, şi, pe de altă parte, constituie un motiv special de deplasare. Este vorba de calitatea sa de factor de cură (climat excitant-solicitant în zonele de litoral, sedativ în zonele de deal şi podiş şi tonic-stimulent în zonele montane), climatologia fiind un mijloc terapeutic eficient în cazul multor afecţiuni, şi de element indispensabil practicării unor sporturi, în mod deosebit schiului (prin prezenţa, consistenţa şi durata menţinerii stratului de zăpadă).

Vegetaţia este şi ea un factor de stimulare a călătoriilor turistice; reprezentată prin pajişti, arborete, areale forestiere - valoroase prin suprafeţele pe care se întind, bogăţia şi varietatea speciilor, distribuţia teritorială - ca şi prin existenţa unor specii deosebite, rare, monumente ale naturii, vegetaţia are o multiplă funcţie turistică. Astfel, ea constituie componenta esenţială pentru cercetarea ştiinţifică şi pentru organizarea de parcuri naturale ca destinaţii de vacanţă; de asemenea, prezintă interes deosebit în cazul turismului de odihnă, recreere şi agrement; în al treilea rând, ea completează celelalte valori ale potenţialului, sporindu-le atractivitatea prin calităţile estetice şi rolul în influenţarea climatului. în legătură cu vegetaţia, se impune o menţiune distinctă pentru plantele medicinale, factor natural de cură (fitoterapia) răspândit şi apreciat.

Fauna are, din punct de vedere turistic, importanţă cinegetică, estetică şi ştiinţifică. Astfel, fondul cinegetic şi piscicol, prin bogăţia şi varietatea speciilor, densitatea, valoarea trofeelor etc, reprezintă principala atracţie pentru turismul de vânătoare şi pescuit sportiv; în acest sens, România dispune de un potenţial de mare atractivitate - circa 3.600 specii, dintre care cu însemnătate cinegetică deosebită: ursul brun, cerb, râs, căprior, mistreţ, cocoş de munte, raţă sălbatică - localizat, cu prioritate, în zona montană (Călimani, Rodna, Ceahlău, Bistriţa, Godeanu, Ţarcu) şi în Delta Dunării. Pe de altă parte, diversitatea speciilor, ca şi existenţa unor specii rare, endemice sau pe cale de dispariţie, prezintă interes pentru turismul ştiinţific şi instructiv-educativ, fiind organizate în rezervaţii.

Existenţa unor elemente naturale cu valoare excepţională, rare şi originale -forme de relief, peisaj, floră şi faună -, apreciate generic drept curiozităţi sau monumente ale naturii, au impus organizarea lor în arii protejate, de tipul parcurilor şi rezervaţiilor. în multe dintre clasificările consacrate, referitoare la potenţialul turistic natural, monumentele naturii sunt evidenţiate ca o categorie distinctă, având importanţă deosebită pentru turism, atât pentru cel profesional, de cercetare ştiinţifică, cât şi pentru cel de agrement sau instructiv-educativ. Beneficiind de prezenţa unor astfel de valori, de toate genurile - forme de relief, specii rare de floră şi faună -România a constituit, de-a lungul timpului, astfel de zone de mare atractivitate turistică.

1. Potenţialul turistic antropic

România dispune şi de un bogat şi valoros potenţial antropic, rezultat al istoriei de peste două milenii a poporului nostru în acest spaţiu geografic. Numeroasele vestigii ale civilizaţiilor trecute, unele dintre ele unicate, bogăţia tradiţiilor populare, creaţia spirituală modernă, realizările tehnico-economice contemporane - atestă evoluţia şi continuitatea vieţii pe aceste meleaguri, alcătuind un important fond cultural-istoric, apreciat din punct de vedere turistic în plan intern şi internaţional.

Dintre componentele potenţialului turistic antropic trebuie evidenţiate, pentru valoarea şt atractivitatea lor: vestigiile arheologice, monumentele istorice şi de artă, instituţiile şi evenimentele cultural-artistice, arta şi tradiţia populară, construcţiile tehnico-economice.

Vestigiile arheologice existente pe teritoriul României sunt numeroase, de factură diversă, de mare valoare atât pentru istoria, cultura şi civilizaţia poporului nostru, cât şi pentru cele universale. Dintre acestea pot fi menţionate:

• cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre, datând din sec. VII-VI î.Hr. -Istria, Tomis, Callatis, Enisala;
• cetăţile dacice din Munţii Orăştiei - Grădiştea Muncelului, Costeşti, Sarmizegetusa;
• cetăţile (castrele) romane - Drobeta, Tibiscum, Potaissa, Apullum, Napoca, E.omula şi dotările lor edilitare: temple, palate, amfiteatre, băi termale;
• • cetăţile medievale, din epoca timpurie, care atestă cristalizarea primelor
  formaţiuni politice româneşti - Biharia, Severin - sec. XI-XII, sau din epoca modernă,
  sec. XIV-XV - Neamţ, Suceava, Sighişoara, Alba Iulia, Târgovişte, Bucureşti (curtea
  veche).

Monumentele istorice, de artă şi arhitectură, de o mare varietate, datând din perioade istorice diferite şi reflectând evoluţia culturii şi civilizaţiei autohtone şi influenţele diferitelor culturi ale lumii cu care au intrat în contact, se constituie într-o altă atracţie turistică importantă. între cele mai reprezentative se numără:

• mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina - Voroneţ, Humor, Suceviţa, Moldoviţa, Arbore, realizate în sec. XV-XVI, în stilul arhitectonic moldovenesc, cu influenţe bizantine şi gotice;
• bisericile de lemn din Maramureş - Bogdan Vodă, Surdeşti, Călineşti, Botiza, Ieud, Rozavlea - construite în sec. XVIII, în stilul arhitecturii populare specifice zonei;
• biserici şi cetăţi ţărăneşti fortificate din Transilvania - Răşinari, Silmnic, Biertan, Cristian -, sau din Oltenia, Cula lui T. Vladimirescu de la Cerneţi, Cula Greceanu de la Măldărăşti, Cula Poenaru din corn. Almăj;
• castele şi palate: Bran, Mogoşoaia, Corvineştilor-Hunedoara, Peleş, Cotroceni, Ghica etc;
• edificii religioase, monumente şi statui: catedrala romano-catolică din Alba-Iulia, biserica Sf. Trei Ierarhi - Iaşi, Biserica Neagră - Braşov, biserica Stavropoleos - Bucureşti, biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, Moscheea din Constanţa, turnul Chindiei - Târgovişte, Arcul de Triumf - Bucureşti, Ansamblul sculptural al lui C. Brâncuşi - Tg. Jiu, Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti, statuia poetului Ovidiu - Constanţa, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu - Bucureşti şi multe altele.

O altă componentă a potenţialului turistic antropic o constituie instituţiile şi evenimentele cultural-artistice; acestea, găzduite în principalele centre urbane ale ţării, reflectă intensitatea vieţii spirituale, tradiţia şi modernismul în cultură. Din această categorie de elemente ale potenţialului turistic fac parte:

• edificiile unor instituţii culturale: Atheneul Român; operele din Bucureşti, Timişoara, Cluj; Palatul Culturii din Iaşi, Ploieşti, Arad; biblioteci - Oradea, Alba Iulia; teatre; Casa Sfatului - Braşov etc;
• reţeaua de muzee şi case memoriale; în ţara noastră funcţionează peste 450 muzee cu profiie diverse: ştiinţele naturii, istoria tehnicii şi ştiinţei, istorie, etnografie, istoria culturii, artă, cărora li se adaugă aproape 1000 de case memoriale de interes local, naţional sau internaţional;
• evenimente culturale de tipul: festivaluri - muzicale (G. Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur), ale filmului, teatrale, umoristice şi expoziţii, târguri, serbări (Serbările Zăpezii, Serbările Mării).

Arta şi tradiţia populară, prin specificul său, originalitate, bogăţie şi varietate, reprezintă un motiv inedit de călătorie. între elementele de această factură, care generează fluxuri turistice, se evidenţiază:

• arhitectura şi tehnica populară ce reflectă specificul diferitelor zone în privinţa: concepţiei construcţiilor (case, porţi, edificii religioase), a materialelor folosite (piatră, lemn, calcar) - Maramureş, Zona Domelor - Suceava, Oaş - Satu Mare, Câmpulung Muscel - Argeş şi a instalaţiilor tehnice (mori, pive) - Sibiu - sau a tehnicilor utilizate în prelucrarea lemnului, în realizarea de împletituri, ţesături, pictură pe sticlă;
• creaţia artistică: producţia meşteşugărească şi artizanat, muzica, dansul, portul, creaţia literară; ex., renumitele centre de ceramică: Horezu - Vâlcea, Corund -Harghita, Oboga - Olt, Marginea - Suceava, Vama - Satu Mare, sau zone cunoscute pentru originalitatea portului sau dansului tradiţional: Ţara Moţilor - Alba, Ţara Zarandului -,Arad, Ţara Maramureşului, Ţara Domelor - Suceava;
• Manifestări tradiţionale de genul serbărilor populare, târguri, festivaluri; ex., Sâmbra Oilor, Tânjaua, Târgul de Fete, Festivalul narciselor (Covasna), Nedeia munţilor, Cocoşul de Horez, datini şi obiceiuri de iama ş.a.

Se constituie, de asemenea, ca elemente de atracţie turistică, obiectivele economice^ (potenţial tehnico-economic) cum sunt: amenajările hidroenergetice (baraje, lacuri de acumulare, centrale hidroelectrice), canale de navigaţie şi ecluze, drumuri, poduri, viaducte, porturi, diverse unităţi economice (complexe industriale, femie agricole, pieţe de gros etc). Pot fi menţionate în acest sens: barajele şi acumulările de apă de pe Dunăre (Porţile de Fier), Olt (Dăieşti, Ipoteşti, Frunzaru, Dragăneşti, Strejeşti), Argeş (Vidraru), Lotru (Ciunget, Vidra), Bistriţa (Bicaz-Izvorul Muntelui), Buzău (Siriu), Someş (Fântânele, Tarniţa), Prut (Stânca Costeşti) ş.a.; podurile de peste Dunăre (Feteşti-Cemavodă, Giurgeni-Vadul Oii, Giurgiu) sau râurile interioare; drumurile transmontane înalte - Transfagăraşan (altitudine maximă 2040 m), drumul roman Novaci-Sebeş (2100 m) sau în defilee - Jiului, Oltului, Dunării, Bicazului, Buzăului etc.

Mai pot fi înscrise pe lista motivelor de călătorie, cu importanţă în creştere, în ultimii ani, localităţile urbane sau rurale, atractive pentru arhitectura specifică sau pentru valorile de artă, cultură, civilizaţie pe care le adăpostesc şi evenimentele (târguri, expoziţii, festivaluri) pe care le găzduiesc; în cazul aşezărilor rurale, pe lângă astfel de valori sunt oferite şi condiţii naturale deosebit de atractive, propice petrecerii vacanţelor (vegetaţie abundentă, linişte, aer curat, climat blând, peisaje originale).