Politica financiara nu trebuie confundata cu finantele (desi intre acestea exista o legatura strânsa). Ea este o componenta principala a politicii generale a unui stat.
Prin politică în general se înţelege activitatea desfăşurată de clasele, păturile sau grupurile sociale în lupta pentru realizarea intereselor lor, precum şi metodele şi mijloacele cu ajutorul cărora sunt promovate aceste interese.
Prin politica financiara se intelege totalitatea principiilor, metodelor si normelor financiare folosite pentru constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului in scopul infaptuirii obiectivelor sociale, economice etc.
Principalele componente ale politicii financiare sunt:
- metodele si mijloacele concrete privind procurarea si dirijarea resurselor financiare;
- institutiile, instrumentele si reglementarile financiare utilizate de stat pentru influentarea proceselor economice si a relatiilor sociale intr-o anumită perioadă.
Fiind parte integranta a politicii generale a statului, politica financiara are un rol important in realizarea programelor de:
- dezvoltare economica;
- promovare a progresului tehnic si stiintific;
- formare profesionala;
- recalificare si reincadrare in munca a somerilor;
- ocrotire a sanatatii populatiei;
- protectie sociala;
- dezvoltare a culturii;
- aparare nationala etc.
Politica financiara stabileste raporturile financiare dintre stat, pe de o parte si regii autonome, societati comerciale, institutii publice, cooperative, societati mixte, intreprinderi private si populatie, pe de alta parte.
Desi, in principal, politica financiara este determinata de sistemul politico-economic, de legile economice care actioneaza in societate si de interesele categoriilor sociale, totusi ea difera de la o tara la alta in functie de:
- potentialul economic al tarii;
- nivelul de dezvoltare economica;
- interesele pe care le exprima partidul (coalitia) de la putere;
- metodele de conducere a economiei nationale;
- conditiile interne si internationale.
Politica financiara actioneaza nemijlocit in sfera repartitiei, respectiv asupra relatiilor ce iau nastere in procesul de constituire si dirijare a fondurilor publice de resurse financiare in scopul satisfacerii nevoilor sociale. In functie de modul in care se realizeaza repartitia, prin dimensiunile si destinatia fondurilor constituite, ca si prin obiectivele pe care le urmareste, politica financiara influenteaza si celelalte faze ale reproductiei sociale: productie, schimb şi consum.
Politica financiara promovata intr-o anumita perioada se defineste prin strategia şi tactica sa.
Strategia in politica financiara cuprinde atât reglementarile cu caracter financiar (care stabilesc coordonatele politicii financiare pentru o anumita etapa a dezvoltarii economico-sociale), cât si prognozele financiare pe termen mai indelungat.
Tactica in politica financiara cuprinde atât actele administrative de programare in domeniul financiar, pe perioade scurte de timp, cât si masurile concrete care se iau pentru realizarea obiectivelor stabilite in concordanta cu cerintele specifice fiecarei perioade.
Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a statului sunt:
- domeniul cheltuielilor publice;
- domeniul resurselor financiare publice, care vizeaza:
- veniturile ordinare, cu caracter fiscal si nefiscal;
- resursele financiare extraordinare procurate prin imprumuturi contractate de stat, emisiuni monetare, privatizarea unor unitati economice;
- domeniul creditului bancar;
- domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.
Domeniile de manifestare a politicii financiare sunt strâns legate intre ele, se întrepătrund şi se completează reciproc.