Economie

        Forma de baza a impozitelor personale, impozitele pe venit, au fost introduse in perioada când s-a inregistrat o diferentiere suficienta a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Practic, introducerea acestor impozite a fost posibila când muncitorii si functionarii realizau venituri sub forma salariilor, când industriasii, comerciantii si bancherii realizau venituri sub forma profitului, iar proprietarii funciari sub forma rentei.
In calitate de subiecte ale impozitului pe venit apar atât persoanele fizice, cât si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse.

 

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

        La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si persoanele nerezidente care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.
        De la plata impozitului pe venit sunt scutiti, frecvent, suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

        Obiectul impozabil il reprezinta veniturile obtinute din industrie, agricultura, comert, banci, asigurari, profesii libere etc. de catre proprietari, intreprinzatori, mici mestesugari, muncitori, functionari, liber-profesionisti.

        Venitul impozabil reprezinta suma care ramâne dupa ce se efectueaza anumite scazaminte din venitul brut, cum sunt:

• cheltuielile de productie;
• sumele prelevate la fondul de amortizare si la cel de rezerva;
• primele de asigurare platite;
• dobânzile platite pentru creditele primite;
• cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si somaj, precum si la casele de pensii;
• pierderile provocate de calamitati naturale etc.

De regula, impozitul pe venit este o impunere individuala, fiind asezat pe fiecare persoana care a realizat venituri. Exista si situatii când veniturile se obtin in comun de mai multe persoane si nu pot fi individualizate (cum ar fi de pilda impozitul agricol). In aceste situatii, impozitul de plata se stabileste fie cu luarea in considerare a unor factori sociali (starea civila a platitorului de impozit, vârsta, numarul persoanelor aflate in intretinerea sa etc.) fie fara sa se tina cont de aceştia.

        In practica fiscala se intâlnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice, si anume:

1. sistemul impunerii separate care presupune fie o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit in functie de natura acestuia, fie instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa;
2. sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta si supunerea venitului cumulat unui singur impozit.

Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai des intâlnita, ea utilizându-se in tari ca: SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, România, etc.

        Pentru stabilirea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se utilizeaza cote proportionale sau progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit.

        Astfel, in SUA se utilizeaza doua cote de impozit, respectiv 15% pentru cei care realizeaza venituri intre 2.001-30.000 dolari si 28% pentru cei cu venituri mai mari de 30.000 dolari. In Franta, cotele de impozit variaza intre 0% (aceasta cota se aplica contribuabililor singuri, cu un venit impozabil anual de pâna la 4.121 euro) si 52,75% pentru venituri ce depasesc 46.343 euro. In Germania nivelul progresivitatii variază între 19,9% pentru un venit de peste 7.235 euro (veniturile până la 7.235 euro sunt scutite de impozit) şi 48,5% pentru un venit de peste 55.008 euro. În Japonia nivelul progresivitatii ajunge până la 50%, iar în Australia până la 60%.

        De regula, impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. De regula, incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobânzi, rente s.a. se realizeaza prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

        In România, veniturile persoanelor fizice se impoziteaza global în baza Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal.

Se supun impozitului pe venit urmatoarele categorii de venituri:

• veniturile din salarii;
• veniturile din activitati independente;
• veniturile din cedarea folosintei bunurilor;
• veniturile din dividende si dobânzi;
• pensii (sume care depăşesc un anumit plafon/lună);
• unele activităţi agricole;
• jocurile de noroc;
• alte venituri.

        Din totalul veniturilor de mai sus se scad deducerile personale şi pierderile fiscale reportate. Deducerile personale reprezintă o sumă neimpozabilă de care beneficiază contribuabilul. Aceste deduceri se întâlnesc sub forma deducerii personale de bază (în anul 2004 aceasta este 2 mil.lei şi de ea beneficiază orice contribuabil care plăteşte acest impozit) şi sub forma deducerilor personale suplimentare care se stabilesc în funcţie de situaţia proprie a contribuabilului sau a persoanelor aflate în întreţinerea acestuia.

        Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, din salarii şi din cedarea folosinţei bunurilor trebuie să completeze şi să depună la organul fiscal competent o declaraţie de venit global, precum şi declaraţii speciale. Aceste declaraţii se depun în prima parte a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţiile speciale se completează pentru fiecare categorie de venit şi se depun la organul fiscal unde se află sursa de venit. Pe baza declaraţiei de venit global, organul fiscal competent calculează impozitul aferent prin aplicarea cotelor prevăzute de lege. Cotele de impunere se actualizeaza semestrial prin hotarârea Guvernului, in functie de indicele de inflatie realizat pe 6 luni, comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica.  După calcularea impozitului, organul fiscal emite o decizie de impunere în care se menţionează şi diferenţele de impozit anual rămase de plată sau impozitul anual de restituit.

Nu sunt impozabile si nu se impoziteaza urmatoarele:

• ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie speciala, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, precum si cele de aceeasi natura primite de la terte persoane, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, de maternitate si pentru concediul platit pentru ingrijirea copilului in vârsta de pâna la 2 ani, care sunt venituri de natura salariala;
• sumele incasate din asigurari de bunuri, de accidente, de risc profesional si din altele similare, primite drept compensatie pentru paguba suportata;
• sumele primite drept despagubiri pentru pagubele suportate ca urmare a calamitatilor naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau de deces, conform legii;
• contravaloarea cupoanelor ce reprezinta bonuri de valoare care se acorda cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozitiilor legale in materie;
• contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de protectie si de lucru, alimentatiei de protectie, medicamentelor si materiilor igienico-sanitare, ce se acorda potrivit legislatiei in vigoare;
• alocatia individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral de angajator si hrana acordata potrivit dispozitiilor legale;
• veniturile obtinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile corporale din patrimoniul personal, exclusiv cele obtinute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si partilor sociale;
• sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare, indemnizatiei sau diurnelor acordate pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate (in tara si in strainatate), precum si cazul deplasarii (in cadrul localitatii), in interesul serviciului, inclusiv sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare in interesul serviciului;
• drepturile in bani si in natura primite de militarii in termen, militarii cu termen redus, studentii si elevii militari ai institutiilor de invatamânt militare si civile;
• bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de scolarizare sau perfectionare profesionala in cadru institutionalizat;
• sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire sau donatie;

 

 

Impozitul pe profitul persoanelor juridice

        Deoarece profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atât actionarilor (sub forma de dividende) cât si la dispozitia societatii (pentru constituirea unor fonduri), putem vorbi de:

• profitul societatii inainte de repartizare;
• profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende;
• profitul ramas la dispozitia societatii.

Aceasta repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de impunere a profitului realizat de persoane juridice, si anume:

• o prima modalitate consta in impunerea initiala a profitului total obtinut si apoi, separat, profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende (acest sistem, considerat clasic, se practica in: SUA, Olanda, Belgia, Luxemburg, Elvetia, Suedia);
• o a doua modalitate consta in aceea ca se impun numai dividendele, in timp ce partea de profit lasata la dispozitia societatii este scutita de impozit;
• a treia modalitate presupune numai impunerea partii din profit care ramâne la dispozitia societatii, dividendele repartizate actionarilor nefiind impozitate;
• a patra modalitate presupune impunerea separata mai intâi a dividendelor repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii.

Pentru stabilirea venitului impozabil din venitul brut se scad cheltuielile pentru realizarea acestora:

• cheltuielile de productie;
• dobânzile platite;
• prelevarile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege etc.
• pierderile din activitatea anului curent şi din anii precedenţi.

In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net, practica fiscala internationala permite evidentierea urmatoarelor situatii:

• diferentierea cotelor de impunere in functie de proprietarul capitalului social (intreprinderi de stat de interes national sau local, societati private, societati cu capital strain);
• diferentierea cotelor de impunere in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul (aceasta situatie se intâlneste in Franta, Germania, Ucraina, Bulgaria);
• stabilirea nivelului cotelor de impunere in functie de cifra de afaceri a societatilor comerciale (in Marea Britanie);
• utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale (aceasta situatie se intâlneste in Rusia, Norvegia, Portugalia, Finlanda etc.);
• utilizarea unei singure cote de impunere (de exemplu in Polonia si Ungaria – 40%, Australia si Belgia – 39%, Danemarca – 38%, Italia – 36%, Spania si Olanda – 35%, România –25%,etc.).

In România, dupa decembrie 1989, sistemul de impozitare a persoanelor juridice care realizeaza profit a cunoscut o evolutie continua, in strânsa legatura cu schimbarile intervenite in derularea reformei economice si sociale.

In categoria platitorilor impozitului de profit, potrivit legislatiei in vigoare, se includ urmatoarele persoane juridice si fizice (contribuabili):

• persoanele juridice române pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atât in România, cât si din strainatate; in aceasta categorie de contribuabili se cuprind:
• regiile autonome, indiferent de subordonare;
• societatile comerciale, indiferent de forma de proprietate si de forma juridica de organizare, inclusiv cele cu participare de capital strain sau cu capital integral strain;
• societatile agricole;
• organizatiile cooperatiste;
• institutiile financiare si de credit;
• alte persoane juridice române.
• persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent, cum ar fi: companiile, organizatiile, fundatiile, trusturile sau alte entitati similare.
• persoanele juridice si fizice straine, atunci când participa, in baza unui contract de asociere, la realizarea de activitati in scopul obtinerii de profit;
• persoanele juridice si fizice române, partenere intr-un contract de asociere care nu da nastere unei persoane juridice, pentru profitul realizat, caz in care impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica.

Printre cei care nu plătesc impozit figurează:

• trezoreria statului,
• institutiile publice,
• unitatile economice fara personalitate juridica ale organizatiilor de nevazatori, de invalizi si ale asociatiilor persoanelor cu handicap;
• persoanele juridice fara scop lucrativ (asociatiile, fundatiile, cultele religioase, organizatiile sindicale, partidele politice s.a.), care obtin venituri din cotizatii, contributii banesti, donatii, sponsorizari;
• fundatiile testamentare;
• institutiile de invatamânt particular acreditate, precum si cele autorizate provizoriu, potrivit legii, pentru veniturile realizate in activitatea de invatamânt, cu conditia utilizarii acestora pentru baza tehnico-materiala;
• asociatiile de proprietari, constituite ca persoane juridice, pentru veniturile obtinute din activitati economice, care sunt utilizate pentru imbunatatirea confortului si a eficientei cladirilor, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune.

Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale proportionale de 25%, cu unele exceptii prevazute de lege, astfel:

• contribuabilii care obtin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte si a cazinourilor platesc o cota aditionala de impozit de 25% asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor inregistrate din aceste activitati in totalul veniturilor realizate; cota aditionala de impozit de 25% o platesc, de asemenea, persoanele fizice si juridice pentru veniturile proprii, de aceeasi natura, realizate in baza contractelor de asociere in participatiune;
• in cazul Bancii Nationale a României, cota de impozit pe profit este de 80% si se aplica asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva;
• se impoziteaza cu o cota de 10% orice majorare a capitalului social efectuata prin incorporarea rezervelor precum si a profiturilor, cu exceptia rezervelor legale si a diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului;
• contribuabilii care au realizat venituri in valuta, din export, si incasarea acestora are loc printr-un cont bancar din România, platesc o cota de impozit de 5% înainte de 2003 şi 12,5% începând cu 2003 şi 25% începând cu 2004 pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in totalul veniturilor realizate de contribuabil.

Profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile contribuabilului si cheltuielile aferente acestor venituri realizate cu exceptia cheltuielilor nedeductibile.

Veniturile contribuabilului reprezinta sumele sau valorile incasate ori de incasat si includ:

• veniturile din exploatare, respectiv veniturile din vânzarea produselor, lucrarilor executate si serviciilor prestate, din productia stocata, din productia de imobilizari, din subventii de exploatare, precum si alte venituri din exploatarea curenta;
• veniturile financiare, respectiv veniturile din participatii, din alte imobilizari financiare, din creante imobilizate, din titluri de plasament, din diferente de curs valutar, din dobânzi, din sconturi obtinute, creante imobilizate si alte venituri financiare;
• veniturile exceptionale, incasate din operatiuni de gestiune, din operatiuni de capital (despagubiri, penalitati incasate, venituri din cedarea activelor, cote-parti de subventii pentru investitii virate la rezultatul exercitiului) si alte venituri exceptionale.

La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul numai cheltuielile care contribuie direct la realizarea veniturilor si care se regasesc in costul produselor si serviciilor.

Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor reprezinta sumele sau valorile platite ori de platit, si includ:

• cheltuielile de exploatare, respectiv cheltuielile cu materiile prime, cu materialele si marfurile, cheltuielile cu lucrarile si serviciile executate de terti, cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate, alte cheltuieli de exploatare;
• cheltuielile financiare, respectiv cheltuielile privind titlurile de plasament cedate, cheltuielile din diferentele de curs valutar, cheltuielile cu dobânzile, pierderile din creantele legate de participatii, alte cheltuieli financiare;
• cheltuielile exceptionale, respectiv cheltuielile privind operatiunile de capital si cele privind operatiunile de gestiune.

Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt considerate deductibile daca sunt aferente realizarii profitului si in limitele prevederilor legale. Daca o cheltuiala este aferenta mai multor activitati, ea se repartizeaza pe fiecare activitate in parte proportional cu veniturile realizate de fiecare din aceste activitati.

Exista, insa, anumite cheltuieli, expres prevazute de lege, care nu sunt deductibile, cum sunt:

• cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferente din anii precedenti, precum si impozitele platite in strainatate;
• impozitele cu retinere la sursa, platite in numele persoanelor fizice si juridice nerezidente, pentru veniturile realizate in România;
• amenzile, confiscarile, majorarile de intârziere si penalitatile datorate catre autoritatile române,
• amenzile, penalitatile sau majorarile datorate catre autoritati straine sau in cadrul contractelor economice incheiate cu persoane nerezidente in România;
• cheltuielile de protocol care depasesc limita de 1% aplicata asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor si cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai putin cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului;
• cheltuielile cu diurna care depasesc limitele legale stabilite pentru institutiile publice;
• sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legala, cu exceptia celor create de banci in limita a 2% din soldul creditelor acordate si a fondului de rezerva potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societatilor de asigurare si reasigurare create conform reglementarilor in vigoare, precum si a fondului de rezerva, in limita a 5% din profitul contabil anual, pâna când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris sau varsat;
• sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;
• sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, potrivit legii bugetare anuale;
• cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate si neimputabile, precum si pentru activele corporale pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor, altele decât cele din productia proprie, acordate salariatilor sub forma unor avantaje in natura, precum si taxa pe valoarea adaugata nedeductibila, aferenta cheltuielilor care depasesc limitele prevazute de lege;
• cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale si necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurarile de viata ale personalului angajat;
• orice cheltuieli facute in favoarea actionarilor sau asociatilor, inclusiv dobânzile platite in cazul contractelor civile, in situatia in care nu sunt impozitate la persoana fizica;
• cheltuielile inregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu indeplinesc, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, cu modificarile ulterioare, conditiile de document justificativ;
• cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevazute de normele legale in vigoare;
• cheltuielile cu dobânzile aferente imprumuturilor altele decât cele acordate de banci si de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depasesc dobânzile active medii ale bancilor, comunicate de Banca Nationala a României;
• cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanta, in situatia in care nu sunt justificate de un contract scris si pentru care nu pot fi verificate prestatorii in legatura cu natura acestora, etc.

Impozitul pe profit se calculeaza lunar si cumulat de la inceputul anului calendaristic prin aplicarea cotelor de impozit, legal stabilite, asupra profitului impozabil. Daca, in cursul anului, in anumite luni se inregistreaza pierderi si, ulterior, profit, pierderea se recupereaza din profitul realizat in urmatoarele luni. Daca se inregistreaza o pierdere anuala, aceasta se recupereaza din profitul obtinut in urmatorii 5 ani, iar pierderea fiscala , datorata divizarii sau fuziunii contribuabililor (persoane juridice), nu se recupereaza.
Impozitul pe profit se plateste trimestrial, pâna la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a României si a societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul.

        În România, pentru microîntreprinderi se practică un sistem de impunere diferit de cel reglementat prin Legea impozitului pe profit. Acest sistem se caracterizează prin următoarele:

• se aplică microîntreprinderilor organizate ca persoane juridice care îndeplinesc cumulativ, la sfârşitul anului precedent următoarele condiţii: sunt producătoare de bunuri materiale, prestatoare de servicii sau desfăşoară acte de comerţ, au de la 1 la 9 salariaţi inclusiv, au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei a până la 100.000 euro inclusiv, au capital integral privat;
• pentru calcularea impozitului se aplică o cotă de 1,5% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale obţinute din orice sursă,
• plata impozitului se face trimestrial către bugetul de stat.

Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor, precum si a majorarilor de intârziere aferente se efectueaza de organele fiscale din subordinea Directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat. In afara de majorari se pot aplica si amenzi contraventionale, executarea silita, iar in cazuri de abateri grave se aplica pedepse penale.