Pin It

        Taxele vamale sunt impozite indirecte ce se percep de catre stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri.

Platitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice si juridice care au ca activitate importul, exportul si tranzitul de marfuri. Cele mai frecvent utilizate sunt taxele vamale de import, deoarece alimenteaza bugetul statului cu venituri importante, limiteaza – intr-o anumita masura – importul de marfuri si au un randament fiscal ridicat. Taxele vamale au un caracter complex si exercita o mare influenta asupra competitivitatii si schimbului de marfuri pe plan international.

        Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora când trec frontiera tarii importatoare.
Odata cu depunerea documentelor necesare pentru a intra in posesia marfurilor importate, importatorul achita si taxa vamala de import corespunzatoare.
Totodata, taxele vamale de import au fost si sunt considerate mijloc de protectie a economiilor nationale, deoarece prin aplicarea lor asupra marfurilor importate, rezulta o scumpire a acestora si, implicit, se realizeaza o protectie a productiei autohtone de acelasi gen. De regula, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-oferta din tara importatoare si de politica economica si fiscala pe care aceasta le promoveaza. Taxele vamale de import au un nivel diferit in functie de natura marfurilor care fac obiectul taxarii (marfuri agro-alimentare, industriale, materii prime, semifabricate, produse finite s.a.). De regula, nivelul taxelor vamale pentru produsele finite importate este superior nivelului taxelor vamale la materii prime si semifabricate. Atunci când o tara nu dispune de anumite materii prime, ea poate reduce sau chiar elimina taxele vamale pentru importul acestora.

                   De asemenea, tarile in curs de dezvoltare, având nevoie de masini, utilaje si produse ale tehnologiilor avansate, de care depinde dezvoltarea lor, acorda anumite inlesniri (reduceri si scutiri) la plata taxelor vamale de import.
Taxele vamale percepute asupra importului produc efecte complexe de natura financiara, economica si comerciala. In general, taxele vamale de import influenţează:

  • resursele bugetare;
  • consumul intern;
  • redistribuirea veniturilor intre diferite categorii de participanti la activitatea economica;
  • raportul de schimb al tarii;
  • nivelul de protejare a economiei nationale sau productiei interne;
  • nivelul de competitivitate;
  • veniturile diferitelor categorii sociale;
  • balanta de plati;
  • costurile.

Taxele vamale de export, desi o perioada de timp au fost preferate (fiindca erau suportate de cumparatorii straini), in prezent ele se intâlnesc sporadic, deoarece toate tarile sunt interesate sa exporte eficient si sa obtina cât mai multe resurse valutare.
Exista tari care isi procura cea mai mare parte a resurselor valutare din exportul unor produse agricole, ale industriei extractive sau a celei prelucratoare si pentru care se utilizeaza taxe vamale de export, ca sursa de procurare a veniturilor bugetare.
In alte cazuri, taxele vamale de export sunt folosite ca mijloc de limitare a exportului de materii prime si ca instrument de stimulare a prelucrarii in tara si valorificarea lor, ca produse finite, la export.

Printre tarile care utilizeaza taxe vamale de export se afla: Malayezia (la exportul de cauciuc, bauxita, cositor, cherestea, uleiuri de palmier si piper), Indonezia (asupra produselor nepetroliere). Thailanda (la exportul de zahar si orez).
Taxele vamale de tranzit se aseaza asupra marfurilor care fac obiectul comertului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terte tari. In prezent, aceste taxe se utilizeaza foarte rar, doar cu titlu de exceptie, deoarece toate tarile urmaresc sa incurajeze tranzitul de marfuri, de pe urma caruia obtin importante incasari in valuta. Incasarile in valuta sunt obtinute datorita instituirii unor taxe pentru folosirea cailor ferate, a soselelor nationale, a porturilor si depozitelor tarii pe care o tranziteaza. Acolo unde se folosesc, taxele vamale de tranzit se aplica sub forma unei cote procentuale din pretul mărfurilor importate.

Taxele vamale fiscale au un nivel mediu si se instituie numai pentru a aduce venituri la bugetul statului.

Taxele vamale protectioniste se instituie, de regula, in scopul crearii unor bariere vamale la unele marfuri care concureaza produsele indigene.

Taxele vamale în condiţia aplicării clauzei naţiunii celei mai favorizate sunt utilizate de către ţările membre OMC.

Taxele vamale preferentiale se utilizeaza in relatiile comerciale dintre tarile care fac parte din uniuni vamale cu caracter inchis, in relatiile comerciale dintre tari cu niveluri diferite de dezvoltare.

 Taxele vamale de retorsiune (sanctionale, de raspuns) se incaseaza suplimentar de o tara, in cadrul relatiilor comerciale ale acesteia cu o terta tara, ca raspuns fata de masurile discriminatorii aplicate de acea tara fata de marfurile exportate de aceasta pe teritoriul acelei tari.

Taxele vamale autonome se stabilesc astfel incât sa fie opozabile general fata de oricare tara. Aceste taxe se fixeaza prin hotarâre autonoma a tarii respective şi au în general un nivel mai ridicat decât taxele vamale aplicate în regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale compensatorii se percep de catre un stat asupra importurilor ce provin din tarile care subventioneaza exporturile anumitor marfuri sau acorda prime de export.

Taxele vamale mixte (compuse) rezulta din combinarea taxelor vamale ad-valorem cu taxele vamale specifice si se aplica impreuna prin insumare. Aceste taxe se percep in situatiile când taxele vamale ad-valorem nu sunt suficient de eficace, ca mijloc de protectie, atunci când preturile marfurilor importate scad considerabil.

Taxele vamale mixte au o componenta ad-valorem (stabilita prin aplicarea unui procent la valoarea in vama) si o componenta specifica (stabilita printr-o suma fixa pe unitatea fizica de masura a marfii).

Taxele vamale sezoniere se percep de catre tarile membre ale Uniunii Europene, in cadrul politicii agrare, atât in scopul protejarii productiei agricole (in perioada de recoltare aceste taxe sunt mai mari), cât si in scopul asigurarii, din import, a produselor agricole necesare.

Taxele vamale practicate de o tara sau alta sunt cuprinse, se calculeaza si se incaseaza pe baza tarifului vamal al tarii respective.

Tariful vamal este un act normativ, sub forma unei liste, tabel sau catalog, care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale si taxa vamala perceputa asupra fiecarei marfi sau grup de marfuri. In prezent, marfurile se grupeaza pe baza nomenclatorului general adoptat, in iunie 1983, la Bruxelles, sub egida Consiliului de Cooperare Vamala din cadrul Conventiei privind Sistemul Armonizat de Descriere si Codificare a Marfurilor si la care au aderat toate ţările lumii.

        Datorita necesitatii alinierii legislatiei vamale românesti la legislatia tarilor membre Uniunii Europene a fost adoptat un nou Cod Vamal (prin Legea nr. 141 din 24 iulie privind Codul Vamal al României) si un nou Regulament vamal (prin Hotarârea Guvernului nr. 626 din 06 octombrie 1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României).

        In România, persoanele juridice platesc taxe vamale numai pentru marfurile importate si se calculeaza prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii marfurilor in vama (ad-valorem). Exceptie, de la aceasta regula, fac tarile care intretin relatii comerciale cu tara noastra pe baza unor intelegeri sau conventii internationale, taxele vamale calculându-se in conformitate cu prevederile acestora.

        Pentru evitarea unor discriminari, taxele vamale cuprinse in tariful vamal se aplica tuturor agentilor economici, indiferent de forma de proprietate. In tariful vamal este mentionata taxa vamala, in procente, care se aplica la valoarea in vama a marfurilor, exprimata in lei. Transformarea in lei, a valorii marfurilor importate, se efectueaza la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a României.

                     

Valoarea in vama se determina conform procedurii prevazute de OMC. Conform acestei proceduri, valoarea in vama se calculeaza pe baza valorii de tranzactie, la care se adauga, daca au fost efectuate si nu au fost incluse in pret, urmatoarele cheltuieli:

  • cheltuielile de transport al marfurilor importate pâna la frontiera româna;
  • cheltuielile cu asigurarea marfurilor, pe parcursul extern;
  • cheltuielile de incarcare, de descarcare si de manipulare conexe transportului marfurilor importate, pe parcurs extern.

Pentru a se determina corect valoarea in vama, importatorul este obligat sa depuna la biroul vamal o declaratie pentru valoarea in vama a marfurilor importate, insotita de documentele justificative aferente. Declaratia valorii in vama, denumita si declaratie vamala, se intocmeste pe un formular oficial si trebuie sa cuprinda:

– valoarea in vama a marfurilor importate;

– incadrarea tarifara si coeficientul tarifar;

– cuantumul banesc al taxelor vamale;

– felul, numarul si data documentului de plata a taxelor vamale.

Persoanele fizice sunt obligate sa plateasca taxe vamale pentru bunurile introduse sau scoase din România numai daca acestea nu se incadreaza in limitele cantitative si valorice stabilite prin hotarâri ale Guvernului, luându-se in considerare prevederile acordurilor si conventiilor internationale la care România este parte. Taxele vamale se platesc de catre importator sau de catre comisionar in vama, in contul unitatii vamale care a efectuat vamuirea, prin utilizarea instrumentelor de decontare sau in numerar.

        După ce România va căpăta statutul de membru cu drepturi depline în UE, se va alinia la politica vamală promovată de aceasta, caracterizată prin eliminarea taxelor vamale din comerţul între statele membreşi practicarea unui tarif vamal unic în relaţiile comerciale cu ţările din afara UE.