Datoria publică internă cuprinde suma totală a împrumuturilor acordate statului şi altor persoane de drept public de către cetăţenii săi şi de persoane juridice din ţară. Datoria publică internă constituie o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dpbânzilor, a câştigurilor şi a altor costuri aferente. Pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice se acordă autorizarea bugetară permanentă pentru efecuarea cheltuielilor respective. Autorizarea bugetară permanentă este o aprobare nelimitată de rambursare a împrumuturilor, de plată a dobânzilor, a câştigurilor şi a altor costuri aferente, care nu necesită aprobări suplimentare prin legea anuală a bugetului de stat.
Datoria publică este determinată de: împrumuturile pe termen scurt, contractate de stat la Banca Naţională a României pentru echilibrarea bugetului de stat, care se rambursează ăn cursul anului, în cazul în care nu se pot rambursa, se prelungeşte termenul de rambursare, adică se consolidează şi se cuprind în datoria publică de la sfârşitul anului; emisiunea de bonuri de tezaur în acelaşi scop, rambursabile din resurse bugetare până la finele anului (dacă ele nu se pot răscumpăra, statul emite noi înscrisuri, fapt care duce la consolidarea datoriei publice, statul rămânând în continuare dator; plasarea de înscrisuri pe termen mediu şi lung prin subcripţie public, necesare procurării resurselor băneşti pentru acoperirea deficitului bugetar anual (aceste înscrisuri se pot de asemenea consolida, ceea ce înseamnă că ele măresc datoria statului); garanţiile acordate de stat pentru credite bancare interne, primite de agenţii economici sau de autorităţiile locale pentru anumite cerinţe ale dezvoltării economice, care de asemenea se include în datoria publică internă; folosirea pe termen scurt a disponibilităţilor din consturile Trezoreriei Publice.
În baza aprobării date de guvern, Ministerul Finanţelor este autorizat să garanteze, ăn numele şi pe contul statului, credite bancare interne, pe termen scurt, mediu şi lung, contractate de agenţii economici la băncile comerciale, pentru următoarele scopuri: realizarea programelor de restructurare aprobate de organele şi de autorităţiile legal constituite; constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare economiei naţionale; realizarea lucrărilor agricole; derularea producţiei cu ciclu lung de fabricaţie destinate exportului; realizarea unor obiecte de investiţii de interes naţional.
Acordarea garanţiilor este condiţionată de acceptarea de către Ministerul Finanţelor a clauzelor prevăzute în contractele de împrumut încheiate între agenţii economici şi băncile centrale. Agenţii economici sunt răspunzători de constituirea resurselor necesare rambursării ratelor scadente şi de plata costurilor aferente împrumuturilor garantate de stat. Pentru determinarea gradului de risc se efectuează o analiză economică şi financiară prezentate de persoana juridică solicitantă a garanţiei de stat pentru împrumutul intern, iar aceasta se prezintă Ministerului Finanţelor, care determină gradul de risc, exprimat în procente. Gradul de risc se acceptă dacă nu depăşeşte 10% din valoarea împrumutului. În funcţie de gradul de risc determinat, Ministerul Finanţelor calculează cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de către beneficiarul împrumutului garantat. Suma datorată se determină prin aplicarea cotei procentuale (a gradului de risc) la valoarea împrumutului garantat. Comisionul de risc este suma datorată de către beneficiarul împrumutului garantat de stat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia încheiată cu Ministerul Finanţelor.