Între informaţiile care invadează societatea, se situează şi informaţiile financiar-contabile care date fiind mutaţiile ştiinţei şi tehnicii, impun contabilităţii să se modifice în toate componentele ei; la nivel de sistem, structura şi conţinut. Definind-o din această perspectivă contabilitatea este un sistem informational complex și deosebit de important utilizat pentru cuantificarea, prelucrararea si transmiterea informatiilor utile procesului de luare a deciziilor avand ca scop ” proiectarea structurii, situației financiare a unei entități” în expresie valorică. Pentru a se exprima foloseste un limbaj propriu cu ajutorul caruia prezenta și evalueaza activitătile economice si sociale, pentru a interpreta realitatea economică și juridică[1], asigurand astfel, informații comparabile.
Explicarea obiectului și rolul contabilitătii publice necesită cunoasterea ariei de aplicare si impactul actiunii sale la nivelul societatii. În ceea ce privește aria de aplicare contabilitatea publică operează atat la nivel microeconomic cat si la nivel macroeconomic ceea ce permite asigurarea de informatii ordonatorilor de credite cu privire la executia bugetelor de venituri si cheltuieli, rezultatul executiei bugetare, patrimoniul aflat in administrare, rezultatul patrimonial, costul programelor aprobate prin buget dar si informatii necesare pentru intocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale. Astfel ca, prin actiunea si tehnicile sale specifice asigură urmărirea modului de gestiune a fondurilor publice pentru îndeplinirea obiectivelor propuse de factorul de decizie din societate.
Toate aceste obiective constituie argumente care obligă institutiile publice la organizarea evidenței contabile a fondurilor pe care le gestionează in stricta concordanta cu normele si legislatia in vigoare.
Contabilitatea instituțiilor publice se fundamentează pe principii teoretice și norme unitare prevăzute de lege. Ca activitate specializată în cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor, capitalurilor proprii și rezultatelor obținute, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor privind poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie pentru necesitățile proprii și pentru utilizatorii externi. Înregistrarea cronologică, sistematică a valorilor instituțiilor publice asigură controlul și protejează patrimoniul care le-a fost încredințat.
Asadar, aria de aplicare a contabilitatii publice o constituie institutiile publice. Conceptul de institutie publica este descris de Legea finantelor publice nr. 500/2002, potrivit careia institutia publica este denumirea generica ce include Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare. Informatiile financiar-contabile prelucrate de institutiile publice sunt sistematizate de contabilitatea publică in următoarele componente:
- contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare care trebuie să evidențieze veniturile încasate și plățile efectuate;
- contabilitatea trezoreriei statului;
- contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor care trebuie să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale precum și excedentul sau deficitul patrimonial;
- contabilitatea destinată analizării costului programelor aprobate.[2]
Din analiza conținutului și definiției contabilitatii publice desprindem că aceasta reprezintă un sistem complex și integrat de norme, principii, reguli și tehnici de măsurare prin care se evidențiază starea la un moment dat precum și evoluția cantitativă și valorică a modificărilor care intervin asupra patrimoniului pentru o perioadă de timp determinată.
[1] Ristea, M., Bazele contabilitatii- Noțiuni de bază,Probleme, Studii de caz, Teste grilă și Monografie, Editura Universitară, București, 2006, p.7.
[2] OMFP nr.1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice și Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia