În ciuda unor evoluţii remarcabile pentru o piaţă naţională aflată în plin proces de (re)formare, nivelul actual al dezvoltării marketingului direct în România poate fi caracterizat, dacă admitem existenţa unei scale incluzând patru trepte de evoluţie, ca fiind unul primar. Pentru a face o paralelă cu un concept frecvent folosit pentru a evalua poziţia unui produs sau au unei organizaţii la nivelul unei pieţe - ciclul de viaţă, se poate afirma că marketingul direct se află în România abia la începuturile creşterii sale. Este evident stagiul iniţial al "lansării" pe piaţa românească al marketingului direct, în acest sens pledând argumentele specifice privind evoluţiile favorabile înregistrate în sferele serviciilor poştale şi de telecomunicaţii, serviciilor financiar-bancare, serviciilor specializate oferite de diferiţi prestatori externi specializaţi.
Deşi pe o scară restrânsă, marketingul direct este prezent atât în cadrul organizaţiilor româneşti cât şi din punct de vedere instituţional. Există, astfel, un număr suficient de organizaţii care au desfăşurat activităţi specifice marketingului direct (crearea şi utilizarea unor baze de date primare, expedierea personalizată sau nepersonalizată a unor oferte promoţionale către clienţi potenţiali, utilizarea telefonului pentru a prospecta piaţa organizaţiei sau chiar pentru a promova un anumit produs sau serviciu sau utilizarea unor anunţuri de presă cu răspuns direct). De asemenea, există un număr destul de semnificativ de prestatori externi specializaţi în prestarea unor servicii asociate marketingului direct (agenţii de publicitate sau chiar firme specializate de marketing direct, furnizori de baze de date, furnizori media acoperind practic tot spectrul de mijloace de comunicare - televiziune, radio, presă, firme de curierat şi mesagerie, servicii dedicate marketingului direct oferite de operatorii poştali şi de telecomunicaţii, un cadru legal, desigur incomplet, reglementând domeniul de acţiune al marketingului direct).
Este la fel de adevărat că perioada de după anul 1989 ar fi putut aduce mai mult dar, chiar în condiţiile în care evoluţia marketingului direct a fost una ascendentă, este greu de crezut că acest domeniu ar fi putut creşte mai spectaculos decât însuşi marketingul şi, în ultimă instanţă, economia şi piaţa românească. Bazele unei viitoare dezvoltări au fost însă create iar schimbările produse recent permit desprinderea unor tendinţe promiţătoare pentru evoluţia domeniului.
Coordonatele esenţiale ale dezvoltării marketingului direct în România se înscriu în rândul aceloraşi repere care au marcat evoluţia sa pe plan internaţional: existenţa unui cadru economic adecvat, producerea unor mutaţii semnificative din punct de vedere social şi cultural, asigurarea unei infrastructuri poştale şi de telecomunicaţii adecvate, dezvoltarea mediilor de comunicare, creşterea numărului de prestatori şi operatori specializaţi în oferirea unor servicii de marketing direct, crearea unui cadru instituţional care să reglementeze activităţile specifice şi, nu în ultimul rând, apariţia unei asociaţii naţionale dedicate marketingului direct.