Marketingul direct s-a impus ca o modalitate eficientă de realizare a comunicaţiei de marketing a organizaţiei, nivelul său de dezvoltare (ilustrat remarcabil de piaţa Statelor Unite dar şi de alte pieţe europene sau internaţionale, Germania, Marea Britanie, Franţa sau Japonia) ca şi ultimele evoluţii în plan tehnologic recomandându-1 ca pe o alternativă viabilă la comunicaţia „tradiţională” de marketing. Desigur, această dezvoltare a fost semnificativ stimulată de infrastructurile adecvate economice, sociale, culturale, tehnologice, poştale şi de telecomunicaţii, de apariţia unor prestatori specializaţi aflaţi la dispoziţia organizaţiilor interesate să implementeze marketingul direct.
Experienţa românească a dezvoltării marketingului direct a fost surprinsă în special prin prisma acestor elemente indispensabile. Poate şi datorită importanţei acestora a fost lăsat în afara abordării un element esenţial pentru dezvoltarea marketingului direct – existenţa unei asociaţii naţionale de marketing direct. Prezenţa şi funcţionarea cu succes a acestei asociaţii naţionale ar contribui decisiv la afirmarea şi dezvoltarea marketingului direct la nivelul pieţei româneşti. Pe plan internaţional, la 31 mai 2003 funcţionau 36 de asociaţii naţionale de marketing direct în ţări de pe toate continentele lumii.
În Europa îşi desfăşurau activitatea 20 de asociaţii naţionale de marketing direct. Este interesant faptul că acestea puteau fi regăsite atât în ţările dezvoltate (Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Irlanda de Nord, Italia, Marea Britanie, Portugalia, Spania şi Suedia) cât şi în câteva ţări din Europa Centrală şi de Est (Cehia, Polonia, Rusia, Slovacia, Ungaria şi România). De asemenea, există două asociaţii pan-europene – FEDMA – Federaţia Europeană a Asociaţiilor de Marketing Direct, continuatoarea EDMA – Asociaţia Europeană de Marketing Direct şi EMOTA-AEVPC (Asociaţia Europeană pentru Vânzare Prin Corespondenţă).
Cele două Americi găzduiau alte 7 asociaţii naţionale de marketing direct din Argentina, Brazilia, Canada, Chile, Mexic, Venezuela şi bineînţeles Statele Unite.
Nouă asociaţii se găseau în state asiatice, în China, Hong Kong, Japonia, Filipine, Singapore şi Thailanda, două în Oceania, în Australia şi Noua Zeelandă şi doar o singură asociaţie naţională pe continentul african, în Africa de Sud.
O lectură rapidă a numelor acestor ţări dar şi o analiză atentă a stadiului dezvoltării marketingului direct ar conduce înspre aceeaşi concluzie: prezenţa asociaţiei naţionale de marketing direct este un indiciu al unei dezvoltări susţinute a domeniului şi, pe de altă parte, un factor de susţinere al procesului dezvoltării acestuia, rezultatele produse fiind determinate de existenţa şi acţiunile formale ale asociaţiei naţionale de specialitate. în ciuda numărului relativ redus al prestatorilor specializaţi şi al organizaţiilor interesate în implementarea şi dezvoltarea marketingului direct, crearea unei asociaţii profesionale care să grupeze toate organizaţiile interesate şi implicate în acest domeniu, ca un prim pas înspre înfiinţarea asociaţiei naţionale specializate, poate reprezenta o primă soluţie eficientă pentru completarea şi extinderea cadrului instituţional al marketingului direct în România, nu în ultimul rând pentru viitorul acestuia pe termen mediu şi lung. Până la apariţia acesteia, este de aşteptat ca evoluţia domeniului să continue prin eforturile individuale ale celor implicaţi. Este cert însă că, mai devreme sau mai târziu, organizaţiile româneşti vor descoperi valenţele marketingului direct, pe care îl vor integra în ansamblul activităţilor lor de marketing.