Realizarea unei investiţii internaţionale directe se realizează în mai multe etape:

1. Etapa pregătitoare

Reprezintă etapa în care fiecare parte realizează o informare şi se documentează asupra partenerului. Furnizorul este interesat de aspectele economice, fiscale, monetare, legislative şi, nu în ultimul rând, de stabilitatea politică din ţara gazdă. Astfel, din punct de vedere  economic, este interesat de solvabilitatea beneficiarului, de posibilitatea de repatriere a profitului, de existenţa materiilor prime (factor foarte important în decizia de investire), de posibilitatea unor pieţe de desfacere, de problemele ecologice şi legislaţia privind protejarea mediului, de existenţa unei forţe de muncă ieftine şi calificate.

Problemele politice prezintă interes deoarece este analizată stabilitatea guvernului, legislaţia privind investiţiile străine directe şi garantarea proprietăţii private.

Furnizorul de ISD este, de asemenea, interesat de domeniul fiscal, adică de nivelul impozitelor, al taxelor vamale şi al accizelor. La toate acestea se adaugă stabilitatea monedei naţionale sau gradul de inflaţie.

Este cunoscut faptul că marii investitori urmăresc rating-ul de ţară acordat de  instituţiile specializate internaţionale înainte de a lua decizii de investiţii.

La rândul său, beneficiarul, în cazul unui contract mixt, se documentează asupra investitorului privind solvabilitatea sa, reputaţia pe piaţa internaţională, aportul de tehnologie oferit. În cazul unei investiţii prin piaţa financiară internaţională, informaţiile sunt cerute de la instituţiile financiare internaţionale care au datoria de a informa corect pe beneficiar.

Etapa pregătitoare se încheie cu un acord internaţional, respectiv un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor, clauzele de apărare pentru cele două părţi, clauzele fiscale, monetare sau politice. O dată cu semnarea acordului furnizorul prezintă proiectul de construcţie, se stabilesc termene de execuţie, modalitatea de returnare a împrumutului, modalitatea de exploatare şi dobânda datorată de beneficiar.

1. Etapa de execuţie

În cadrul acestei etape se efectuează finanţarea lucrărilor de realizare a obiectivului proiectat. Se evaluează contribuţia cu fonduri, materiale sau instalaţii şi drepturile de proprietate industrială în moneda internaţională stabilită de comun acord între cele două părţi. Fondurile destinate investiţiei circulă prin mijloace internaţionale de plată şi sunt folosite pentru plăţile necesare realizării obiectivului sau constituirii unui capital social.

• Etapa de exploatare a investiţiei

După ce obiectivul a fost realizat şi pus în funcţiune se pune problema repatrierii profitului obţinut sau a împărţirii beneficiului rezultat între parteneri, în cazul unei investiţii mixte. Pot apare, de asemenea, după momentul dării în exploatare a obiectivului, probleme suplimentare pentru anumite necesităţi sau chiar acoperirea de pierderi.

1. Etapa de lichidare a investiţiei

Lichidarea investiţiei are loc în cazul vânzării obiectivului construit către partea beneficiară sau în cazul apariţiei falimentului. Este  evaluată partea de proprietate    a  fiecărui

partener în etalonul internaţional, eventuale daune sau despăgubiri şi apoi se reglează  mişcarea corespunzătoare de fonduri prin băncile celor două parţi participante.

2.   Tipologia ISD

Realizarea de investiţii directe în străinătate are la bază o multitudine de motive: cucerirea de noi pieţe, valorificarea resurselor naturale ale ţării gazdă, folosirea forţei de muncă mai ieftine etc. Astfel, se disting mai multe tipuri de ISD:

1. ISD de valorificare a resurselor (a activelor) ţării gazdă,
2. ISD de valorificare a pieţelor,
3. ISD de eficienţă,
4. ISD de valorificare a activelor

1. ISD de valorificare a resurselor (a activelor) ţării gazdă

Reprezintă cea mai veche formă a ISD. Primele investiţii străine directe care aveau ca motivaţie valorificarea resurselor au fost realizate de East India Company, Virginia Company şi Massachusetts Bay Company începând cu secolul al XVII-lea. Aceste firme vizau atât valorificarea resurselor, cât şi amplificarea schimburilor comerciale. În anul 1984 investiţiile de acest tip deţineau o treime din stocul mondial de ISD realizat de SUA şi Marea Britanie. În ultimii ani ponderea acestui tip de ISD s-a diminuat substanţial.

2. ISD de valorificare a pieţelor reprezintă actualmente cea mai importantă formă de ISD. În cazul acestui tip de ISD investitorii iau în calcul atât mărimea pieţei cât şi posibilităţile sale de creştere. Pe lângă acest criteriu se mai ţine cont de:

• evitarea barierelor tarifare şi netarifare,
• eliminarea costurilor de transport în cazul exporturilor
• apropierea de clienţi
• stabilitatea mediului de

Totuşi, criteriul decisiv îl reprezintă piaţa şi, mai mult, posibilitatea de creştere a acesteia; chiar dacă este vorba de o piaţă mare, dacă ea este stagnantă sau în regres, acesta poate reprezenta un motiv serios pentru investitori de a evita realizarea de investiţii într-un asemenea mediu9.

După cel de-al doilea război mondial valorificarea pieţelor a constituit principalul  motiv de investiţie a SUA în Europa. De asemenea, începând cu anii 60-70, ţările dezvoltate economic au început să valorifice pieţele ţărilor în curs de dezvoltare investind în sectorul manufacturier, când aceste ţări promovau o politică de substituţie a importurilor. Pe acelaşi principiu de valorificare a pieţelor s-au axat şi investiţiile japoneze în SUA în anii 70-80. Politica actuală de integrare economică regională creează posibilitatea valorificării unor pieţe mult mai mari pentru investitori, creând un nou cadru pentru acest tip de investiţie.

Tot în contextul ISD de valorificare a pieţelor se încadrează şi ISD în sectorul serviciilor deoarece, în majoritatea cazurilor, serviciul este consumat la locul producerii lui. Astfel, ISD în sectorul terţiar au cunoscut o creştere importantă, reprezentând mai mult de jumătate din ISD ce provin din ţările OCDE. Ponderea acestui sector în fluxurile de ISD primite de ţara-gazdă a crescut de la 43% la 53% pentru ţările dezvoltate şi de la 25% la 41% pentru ţările în curs de dezvoltare la sfârşitul secolul XX. Orientarea preponderentă a ISD spre servicii este corelată cu creşterea ponderii acestui sector la crearea PIB şi a venitului pe cap de locuitor, tendinţă înregistrată la nivel mondial, datorată, în special, deregularizărilor cât şi privatizării sectorului terţiar. Acest aspect este deosebit de pronunţat în cazul UE.

3. ISD de eficienţă

Acest tip de ISD sunt realizate pentru a beneficia de costuri mai reduse ale forţei de muncă şi ale resurselor naturale din ţara primitoare. Astfel de investiţii au stat la baza investiţiilor japoneze în industria americană, a investiţiilor SUA în America Centrală şi Asia de Sud-Est, a investiţiilor vest europene în Europa Centrală şi de Est. Este tot mai cunoscut fenomenul delocalizărilor unor firme din ţările dezvoltate şi relocalizarea lor în ţările în curs de dezvoltare cu scopul de a obţine aceeaşi producţie, dar cu o mână de lucru mult mai ieftină decât în ţara de origine a investitorului. Un exemplu elocvent în acest sens ni-l oferă industria de automobile: „Din ce în ce mai mult, sub presiunea concurenţei ce obligă să produci la costuri tot mai scăzute, se profilează o mişcare de delocalizare a producţiei de maşini mici destinate pieţei franceze în ţările cu mână de lucru ieftină....costul orar al unui salariat este de un euro în România, de 4-5 în Slovacia, dar de 20 în Franţa”10.

Internaţionalizarea producţiei determină o formă mai complexă a ISD de eficienţă prin intermediul companiilor transnaţionale cu sediul central în ţările dezvoltate şi filiale în ţările în curs de dezvoltare. Astfel, în cadrul societăţilor-fiică se realizează produse finite ce poartă marca societăţii-mamă.

4. ISD de valorificare a activelor strategice

Aceste ISD reprezintă un nivel superior de investiţie în străinătate ce a apărut o dată cu societăţile multinaţionale care investesc în străinătate pentru a avea acces la înalta tehnologie şi la dezvoltarea compartimentului de cercetare. De exemplu, firmele din Japonia şi Coreea de Sud au investiţii în domeniul electronicii în SUA; aceasta le permite totodată creşterea competitivităţii pe plan mondial. În urma acestui fenomen se produce actualmente delocalizarea din ţările dezvoltate, unde a avut loc investiţia iniţială şi relocalizarea în ţările în curs de dezvoltare în scopul valorificării unor avantaje locale (cost mai redus al forţei de muncă, al transportului etc.)

Acest aspect prezintă un dublu avantaj: pentru compania multinaţională care îşi sporeşte profitul şi, în al doilea rând, pentru ţara primitoare care beneficiază de importuri de înaltă tehnologie. Astfel de activităţi de relocalizare au avut loc în Singapore în domeniul cercetării-dezvoltării, în India, pentru producerea de software etc.

În concluzie, constatăm faptul că ISD se află într-un proces de evoluţie şi de rafinare, zona de interes deplasându-se de la accesul la resursele naturale şi protejarea pieţelor la considerente legate de eficienţă, de costuri, la valorificarea activelor strategice. Raportul competenţă/costul forţei de muncă este un indicator de care se ţine cont din ce în ce mai mult în decizia de investire.