Aspectul major referitor la oportunităţi se referă la definirea sa. În lucrările de specialitate sunt puţine încercări de definire a oportunităţii economice. Cea mai cunoscută aparţine lui Howard Stevenson[1], directorul Centrului de Studii Intreprenoriale de la Universitatea Harvard. În accepţiunea sa, oportunitatea economică sau intreprenorială reprezintă o dorită stare viitoare, diferită de cea prezentă şi, concomitent, o credinţă a unei persoane (întreprinzătorul) că este posibilă realizarea sa cu succes.
De reţinut!
|
Oportunitatea economică este o necesitate sau o cerere potenţială de un produs sau serviciu într-un anumit context, a cărei sesizare, identificare, luare în considerare şi satisfacere printr-un proces economic de către o persoană sau un grup, în viitor, poate genera profit[2]. |
Dimensiunile oportunităţii economice sunt:
- dimensiunea economică, în sensul generării de profit, printr-un proces economic;
- dimensiunea psihologică, existând numai ca percepţie a anumitor persoane care cred în profitabilitatea sa;
- dimensiunea contextuală, concretă, manifestându-se numai în anumite situaţii şi condiţii;
- dimensiunea prospectivă, devenind o realitate în viitor, ca urmare a unor decizii şi acţiuni concertate, de natură economică, intreprenorială şi managerială.
[1] Howard Stevenson – Curs de management intreprenorial, EFMD, Budapesta, 1991
[2] O. Nicolescu, C. Nicolescu – Intreprenoriatul şi managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti, 2008, p. 83