Pin It

Strategia investiţională este fundamentată pe studii, analize, simulări de situaţii, acţiuni, măsuri care să conducă în final la creşterea volumului activităţii economice.

         Strategia investiţională este o componentă a strategiei firmei alături de strategia de marketing, strategia de cercetare-dezvoltare, strategia resurselor umane, strategia calităţii, strategia informatizării activităţii, strategia de export, strategia financiară, strategia de expansiune externă a firmei, strategia de control.

Strategia investiţională a firmei are un puternic caracter novator, deoarece prin investiţii se asigură promovarea procesului tehnic.

         Strategia investiţională poate fi:

  • strategie de redresare, care se aplică, de exemplu, în cazul unei firme la care piaţa s-a îngustat;
  • strategie de consolidare, care se aplică în cazul în care structura pieţei a suferit doar mici modificări, iar strategia trebuie să fie de adaptare la condiţiile existente;
  • strategie de dezvoltare, recomandată firmelor puternice, cu scopul consolidării poziţiei lor pe piaţă şi extinderii segmentului de piaţă.

Declanşarea procesului investiţional trebuie să se bazeze pe un sistem de indicatori ce asigură compatibilitatea între eforturi şi efecte. Trebuie menţionat şi faptul că în determinarea indicatorilor de eficienţă este necesar să fie utilizate tehnicile actualizării, întrucât aceeaşi sumă de bani obţinută în perioade diferite de timp are o „valoare economică” diferită.

Proiectele, este necesar să fie analizate atât prin prisma investitorilor la nivel microeconomic, dar şi prin prisma economiei naţionale în ansamblu.

La nivelul întreprinzătorului, obiectivul esenţial îl reprezintă obţinerea unui profit cât mai mare, iar la nivel macroeconomic, pe lângă profit se mai adaugă şi criterii sociale, strategice, ecologice etc.

Deoarece o cheltuială investiţională este o cheltuială pentru un viitor afectat de incertitudini, este necesar ca proiectul şi calculele de eficienţă să fie însoţite de un studiu de sensibilitate la evenimente nefavorabile ce ar putea să apară în viitor la impactul anumitor riscuri, ca de pildă: modificarea preţului la materii prime şi materiale, prelungirea duratei de execuţie a obiectivelor, scăderea cererii la produsele finite, reducerea preţului de vânzare etc.