Pe plan mondial se întâlnesc două mari tipuri de societăţi transnaţionale:
1). STN cu grad redus de transnaţionalitate
Aceste societăţi au orientată activitatea cu prioritate în interiorul ţării de origine. Urmare a acestui fapt este valoarea mai mare a investiţiilor efectuate în ţara de origine decât aceea a investiţiilor efectuate în alte ţări unde STN are filiale. Acest tip de STN îşi au de obicei sediul în ţări dezvoltate, de dimensiuni mari, ce au drept caracteristică principală o piaţă internă de desfacere de mari proporţii. Este cazul unor STN din SUA, deoarece SUA deţin o piaţă internă foarte dimensionată, acestea orientându-şi vânzările cu precădere către piaţa internă. Drept urmare, comerţul exterior al SUA înregistrează doar un procent de 10-12% din PIB al SUA.
În cazul unor ţări dezvoltate cu o piaţă internă de dimensiuni reduse, procentul se ridică până la aproximativ 50% din PIB. Spre exemplificare, astfel de STN cu indice redus de transnaţionalitate sunt: Philip Morris, Mitsubishi Motors, Ford, Hitachi, Fujiitsu, cu un procent cuprins între 20%-30%.
2). STN cu grad ridicat de transnaţionalitate
Acestea sunt societăţile a căror activitate este majoritar orientată spre exterior, către filialele sale din alte ţări. Acest fapt este determinat de piaţa internă de dimensiuni mici a ţării de origine.
Astfel de STN sunt Nestle, care au un indice de transnaţionalitate de 94,7% sau British American Tobacco cu un indice de transnaţionalitate de 94,5% etc.
Societăţile transnaţionale reprezintă promotori ai înaltelor tehnologii, ai valorificării produselor cu valoare adăugată mare. Cu alte cuvinte, sunt motorul ce determină cercetarea şi evoluţia la nivel mondial. Pentru a se menţine în competiţie, STN au nevoie de strategii bine puse la punct pentru a se extinde, pentru a crea alianţe cu alte societăţi în vederea menţinerii pe piaţă sau pentru a-şi schimba cu uşurinţă domeniul de activitate la nevoie. „A creşte pentru a cuceri piaţa!” reprezintă deviza unei societăţi transnaţionale.
Creşterea dimensiunii unei STN poate avea loc pe două nivele:
1) creşterea internă, realizată în interiorul societăţii prin forţe proprii, pe baza profitului investit, prin apelarea la credite bancare sau emisiune de titluri de valoare în scopul majorării capitalului;
2) creşterea externă, implică atât societatea transnaţională în cauză, cât şi alte firme cu care aceasta intră în raporturi juridice şi are loc pe baza concentrării capitalului. Prin aceasta se înţelege reducerea numărului de firme existente pe aceeaşi piaţă în urma unei acţiuni de vânzare-cumpărare, ceea ce implică concentrarea capitalului în mai puţine firme.
Modalităţile prin care are loc concentrarea capitalului sunt:
- fuziunea;
- achiziţia.
Fuziunea este o tehnică strategică de concentrare a capitalului prin care două sau mai multe firme, indiferent de ţara de origine, se reunesc într-o singură firmă cu entitate juridică nouă. Principalul avantaj al acestei tehnici îl reprezintă efectul de sinergie rezultat. Nu este vorba numai de punerea în comun a resurselor pe care le deţin firmele la momentul fuziunii, ci de o eficientizare strategică a activităţii firmei rezultate. Se estimează că este nevoie de o perioadă de 3-5 ani pentru ca noua STN să ajungă la parametrii maximi scontaţi.
Achiziţia se poate realiza prin două modalităţi:
- absorbţia;
Absorbţia reprezintă o tehnică de achiziţie prin care o firmă cumpără integral altă firmă. Societatea absorbită dispare ca entitate juridică. Firma cumpărătoare poate alege între cumpărarea acţiunilor firmei absorbite şi cumpărarea activelor acesteia. În primul caz se preia atât activul cât şi pasivul firmei (inclusiv datoriile). A doua variantă prezintă avantajul că nu se preiau eventualele datorii ale firmei absorbite. În ţările post-comuniste achiziţiile se realizează în principal în urma privatizărilor societăţilor de stat.
Participarea constă în achiziţionarea de către o firmă a unei anumite părţi din capitalul altei firme care poate fi atât din aceeaşi ţară de origine cu firma care achiziţionează cât şi din străinătate. Participarea poate fi de 3 tipuri:
- minoritară, atunci când se cumpără un număr redus de acţiuni ale firmei, fapt ce nu permite control asupra activităţii sale prin vot sau capacitate de a lua decizii;
- majoritară, când se cumpără pachetul de acţiuni cu putere de decizie;
- în cascadă, atunci când se cumpără o firmă care, la rândul său, deţine acţiuni la o altă firmă.
Se pot realiza câteva paralele interesante între expansiunea actuală a fuziunilor şi achiziţiilor şi cea care s-a produs în SUA la începutul sec. al XIX-lea, atingând apogeul între 1892-1902. Cele două etape au fost influenţate de un important progres tehnologic prin apariţia de noi mijloace de finanţare a fuziunilor şi achiziţiilor în urma dereglementărilor ce au avut loc pe plan internaţional. În timp ce prima etapă se referea doar la SUA, fenomenul actual are un caracter internaţional şi contribuie la apariţia unei pieţe de bunuri şi servicii şi a unui sistem de producţie dublat de o piaţă internaţională.
Pentru un investitor străin fuziunile şi achiziţiile internaţionale prezintă două principale avantaje prin care pot penetra o nouă piaţă cu ajutorul ISD: rapiditatea cu care acţionează şi accesul exclusiv la activele firmei achiziţionate. Rolul jucat de factorul rapiditate în viaţa actuală a afacerilor a determinat dictonul: „În noua economie în care trăim, un an înseamnă 50 de zile!”
Fuziunile şi achiziţiile internaţionale reprezintă astăzi principala modalitate de realizare a ISD. Investiţiile prin fuziuni şi achiziţii ale STN ce deţin filiale in SUA, de exemplu, au crescut începând cu noul mileniu cu aproape 90% faţă de anii ’90. La rândul lor, STN japoneze preferă să opereze ISD prin intermediul fuziunilor şi achiziţiilor în special în ţările în curs de dezvoltare şi, de asemenea, prin crearea de noi întreprinderi. Prin urmare, ISD vizează două aspecte: fuziunile şi achiziţiile şi crearea de noi întreprinderi.
În concluzie, CMN reprezintă principala sursă de capital la nivel mondial prin care fiecare ţară-gazdă poate accede în mod direct la sectorul cercetării-dezvoltării şi al tehnologiilor de vârf, cu intrare fără restricţii pe pieţele internaţionale. Datorită beneficiilor obţinute prin intermediul ISD, CMN capătă o deosebită putere economică şi chiar politică. În afara efectului produs asupra întregii economii mondiale, determinând necesitatea unei noi ordini economice şi crearea de noi teorii integratoare, ISD modifică economiile interne ale ţărilor, realizând o redistribuire a venitului între capital şi forţa de muncă.