În realizarea investiţiilor avem de-a face cu eforturi şi efecte, adică cu cele două elemente a căror comparare exprimă eficienţa economică în orice domeniu.
Se spune că eficienţa este schimbul de resurse şi de timp, cu avantajele previzionate.
Efectele pe care le pot produce investiţiile însă nu sunt numai de natură economică, ci se manifestă pe un plan mai larg. Datorită varietăţii acestor efecte, ele au fost clasificate astfel:
- efecte economice;
- efecte sociale;
- efecte politice.
Eficienţa investiţiilor poate fi analizată:
- la nivelul investiţiei respective,
- la nivel micro,
- la nivel de ramură,
- la nivel macro etc.
Evaluarea eficienţei investiţiilor deci presupune adâncirea analizei structurii şi volumului eforturilor şi efectelor investiţiilor respective.
Elemente de structură ale eforturilor pentru investiţii şi principalele măsuri pentru comprimarea şi optimizarea volumului şi structurii acestora
- Eforturile de investiţii cu investiţiile directe
Investiţia directă reprezintă structura de bază a eforturilor investiţionale. Ea se referă la:
- partea procesului investiţional care vizează scopul final al acelei investiţii,
- raţiunea realizării obiectivului respectiv,
- capacitatea lui de a satisface segmentul de piaţă, adică nevoia socială care îi justifică realizarea. (Nevoia socială este un complex, şi, ca urmare, asupra elementelor sale esenţiale vom reveni la studiul de oportunitate).
Ca valoare, acest efort de investiţii este format, în esenţă, din următoarele elemente:
- lucrări de construcţii, a căror valoare rezultă din însumarea devizelor pe obiecte ale tuturor obiectelor de investiţii care urmează a se realiza.Ca mod de evaluare, însumarea cuprinde toate obiectele menţionate, evaluate la preţuri de deviz, pe categorii de lucrări şi pe articole de deviz:
- b) valoarea utilajelor şi instalaţiilor
Utilajele şi instalaţiile tehnologice, sunt cele din tehnologia proiectată şi pot fi:
- producţiei de serie (fie la furnizorii respectivi, fie în producţia beneficiarului de investiţii). În acest caz, nu sunt probleme deosebite de evaluare, în sensul că valoarea reprezintă preţul de livrare al acestora;
- producţie de unicate, situaţie în care utilajele şi instalaţiile tehnologice în cauză trebuie să fie în prealabil omologate legal, iar preţul de evaluare va fi cel stabilit după omologare;
- din import, situaţie în care preţurile de evaluare sunt cele specifice pentru importuri, a căror formare este mai complicată şi nu este locul pentru a fi prezentată aici, dar care, evident trebuie respectată riguros.
- c) Valoarea dotărilor independente. Dotările sunt utilajele, instalaţiile, mobilierul, etc., care nu au legătură directă cu tehnologiile de fabricaţie, şi sunt cele stabilite prin listă distinctă, elaborată de proiectantul şi beneficiarul de investiţii şi pot fi, ca şi utilajele tehnologice, din producţie de serie, unicate, sau din import, iar preţurile se stabilesc ca atare.
Investiţia directă reprezentând ponderea principală a efortului de investiţii, determinarea efortului trebuie să se facă cu toată rigoarea şi atenţia.
Dimensiunea acestui efort ţine de modul în care s-a conceput capacitatea de producţie a obiectivului respectiv de investiţii.
Capacitatea de producţie este un concept de complexitate deosebită. Prin ea se realizează efectele investiţiei. Este determinată de factori multipli, între care:
- cererea pieţei,
- potenţialul de finanţare al beneficiarului.
- 2. Eforturile de investiţii cu investiţiile colaterale
Investiţiile colaterale sunt acele lucrări care nu au caracter de investiţie directă, dar sunt legate de aceasta, teritorial şi funcţional. Prin ele, se asigură investiţiilor directe condiţiile necesare funcţionării, respectiv utilităţile: apă, energie, canalizare, etc.
În investiţiile colaterale se includ lucrările de utilităţi numai până la reţeaua publică, respectiv reţelele magistrale, dacă racordul trebuie făcut acolo.
Dimensiunea efortului pentru astfel de investiţii este determinată, hotărâtor, de amplasarea raţională a obiectivului de investiţii în zonă, care, la rândul ei, depinde de colaborarea dintre beneficiarul investiţiei, proiectant şi organismele de avizarea şi aprobarea investiţiei.
Criterii de amplasare raţională sunt multiple, dar dintre ele nu trebuie să lipsească:
- criteriul funcţional-tehnologic, respectiv punerea în valoare cât mai deplin a eforturilor încorporate în utilajele şi instalaţiile tehnologice, a cooperărilor, etc.;
- criteriul natural-constructiv, adică o uzină care lucrează cu multă apă, se amplasează cât mai aproape de sursa de apă, una cu volume mari de transport, lângă calea ferată, etc.;
- criteriul social-politic, cu cerinţele care se deduc din aceste noţiuni;
- criteriile restrictive (de mediu, cele impuse de conservarea zonelor istorice sau turistice – multe putându-se transforma din restricţii, în avantaje, etc.).
- Eforturile de investiţii cu investiţiile conexe
Investiţiile conexe sunt lucrări necesare în alte ramuri sau sectoare de activitate, ca urmare amplasării investiţiilor directe şi colaterale şi au ca rol crearea condiţiilor pentru funcţionarea acestora din urmă (ex: regularizări ale unor cursuri de apă, mărirea capacităţii staţiilor de cale ferată, de epurarea apei, construcţia de locuinţe, drumuri, alte dotări social culturale, etc).
De regulă, în efortul de investiţii conexe se include numai cota parte din aceste lucrări, corespunzător gradului de deservire a investiţiilor de bază şi colaterale, pe bază de deviz financiar.
Ca şi efortul pentru investiţiile colaterale şi efortul pentru investiţiile conexe depinde de raţionalitatea cu care s-a ales amplasamentul investiţiei de bază.
- 4. Eforturile de investiţii pentru obţinerea şi amenajarea terenului
În legătură cu terenul, după anul 1989 s-au produs mutaţii radicale. Efortul de investiţii nu mai înseamnă numai costul exproprierii. Astăzi terenul este un raport de drept civil. Preţul terenului care se cumpără se negociază, iar cel din proprietatea beneficiarului se evaluează în funcţie de alte variante de utilizare.
Preţul negociat se include în efortul de investiţii, la care se adaugă amenajările necesare, strămutările, etc.
Modul de rezolvare a acestor probleme este discutabil. S-au conturat o serie de opinii, dintre care menţionăm:
- dacă terenul are destinaţie agricolă. Efortul de investiţii ar trebui afectat cu venitul global agricol pe perioada funcţionării investiţiei;
- dacă terenul are destinaţie agricolă şi se schimbă cu altul, dar la care sunt necesare lucrări de îmbunătăţire funciare, efortul de investiţii îl reprezintă costul achiziţiei, plus lucrările de îmbunătăţire funciare, minus preţul obţinut la schimb;
- dacă terenul nu are utilitate, nu reprezintă efort de investiţii (noi considerăm că este incorect şi că ar trebui să se procedeze ca în cazul activelor fixe existente pe teren şi preluate în investiţie, aceasta pentru comparabilitatea eficienţei investiţiilor), etc.
În general, efortul de investiţii pentru obţinerea şi amenajarea terenului, cuprinde:
- preţul de achiziţie,
- cheltuielile pentru exproprieri,
- cheltuielile pentru eliberarea amplasamentului (demolări, defrişări, desecări, cheltuieli de amenajare pentru a deveni utilizabil pentru investiţie, cheltuielile de strămutare de active fixe etc.).
Dimensiunea acestui efort de investiţii, ca şi la investiţiile colaterale şi conexe, depinde de raţionalitatea cu care s-a ales amplasamentul investiţiei.
- Eforturile de investiţii pentru refacerea şi protecţia mediului
Viitorul va presa asupra eforturilor de investiţii cu astfel de cheltuieli, datorită degradărilor care s-au produs până în prezent şi datorită preocupărilor mai atente pentru protecţia şi conservarea mediului. Ca urmare, la alegerea amplasamentelor trebuie să se manifeste mai multă grijă din acest punct de vedere.
Eforturile care trebuie să se facă sunt impuse, de regulă, prin acordul de mediu şi poate avea trei componente distincte:
- costuri pentru refacerea mediului afectat de investiţia în cauză;
- costuri pentru protecţia mediului;
- costuri pentru evitarea poluării mediului.
Dimensiunea acestui efort ţine de o serie de factori, cum sunt:
- raţionalitatea amplasamentului,
- calitatea tehnologiilor alese,
- gradul de degradare a mediului şi al poluării,
- exigenţele organelor de avizare, etc.
Efortul se include în volumul investiţiei pe bază de deviz financiar, sau de deviz pe obiect, dacă lucrările sunt executate de către acelaşi constructor.
- Efortul de investiţii pentru organizarea de şantier
Acest efort de investiţii se face pentru a crea constructorului condiţiile tehnico-organizatorice şi materiale pentru execuţia obiectivului de investiţii respectiv.
Dimensionarea acestui efort se face pe bază de documentaţie separată – proiectul de organizare de şantier.
Volumul acestor eforturi depinde de raţionalitatea alegerii amplasamentului şi de simţul gospodăresc al beneficiarului, constructorului şi proiectantului.
Cheltuielile de organizare de şantier se pot concretiza în obiecte definitive, sau provizorii. Obiecte definitive se realizează atunci când după terminarea execuţiei investiţiei obiectelor de organizare de şantier li se poate asigura o utilitate justificată economic. Sunt preferabile astfel de obiecte, care asigură recuperarea, de regulă, sau în cea mai mare parte, a costurilor cu realizarea lor. Obiectele provizorii se fac atunci când nu li se mai poate asigura o utilitate economicoasă în continuare, după terminarea execuţiei obiectivului de investiţii şi urmează să fie dezafectate şi valorificate ca atare.
Oricum ar fi justificate, cheltuielile de organizare de şantier trebuie să fie comprimate la maximum.
- Efortul de investiţii cu necesarul de fond de rulment
Este un element de efort de investiţii fără echivoc, fiind parte componentă a devizului general.
Dimensiunea acestui efort ţine:
- de soluţiile tehnologice adoptate,
- de capacitatea de producţie,
- de tipul producţiei,
- de normele de stoc şi de aprovizionare,
- de viteza de rotaţie a activelor circulante,
- de preţurile de aprovizionare,
- de modul de pregătire a intrării în exploatare a investiţiei,
- de durata rodajului şi probelor,
- de performanţele proiectantului şi beneficiarului,
- de raţionalitatea amplasamentului,
- de alţi factori.
- Efortul de investiţii pentru activele fixe existente pe amplasament, care se preiau în investiţie contra-cost şi a celor care se dezafectează din cauza investiţiei
Activele fixe care se găsesc pe amplasamentul investiţiei se pot afla în următoarele ipostaze cu efecte asupra procesului investiţional:
- active fixe utilizabile, necesare în procesul investiţional, aparţinând beneficiarului de investiţii, care se includ în valoarea investiţiei gratuit, doar pentru comparabilitatea investiţiei, deci fără a fi un efort de investiţii şi fără a necesita resurse de finanţare;
- active fixe utilizabile, necesare procesului investiţional, care se preiau în investiţie, contra cost, şi care reprezintă un efort de investiţii, intrând în una dintre categoriile de eforturi prezentate până aici, după caz, care trebuie să se finanţeze;
- active fixe care nu aparţin beneficiarului investiţiei, care nu mai sunt necesare şi urmează a se dezafecta, reprezentând, de asemenea un efort de investiţii, intrând în aceleaşi categorii, arătate, care trebuie să se finanţeze (asemenea situaţii trebuie să se evite, pe cât posibil, la alegerea amplasamentului, pentru că ele reprezintă distrugeri).
- Efortul de investiţii generat de proiectarea investiţiei
Elaborarea documentaţiilor tehnico-economice, de regulă nu se face gratuit, ci contra cost. Când această activitate se realizează cu forţe ale beneficiarului, avem două situaţii:
- când personalul respectiv lucrează în acord, costurile salariale, plus costul eventualelor colaborări, reprezintă eforturi investiţionale şi se cuprind în devizul general la capitolul proiectare şi trebuie finanţat;
- când personalul respectiv lucrează în regie şi cheltuielile salariale respective se suportă din costurile de producţie, costurile respective se recuperează din fondurile de investiţii şi devin profit.
De cele mai multe ori însă, se face de către firme de specialitate, pe bază de contracte de proiectare, adjudecate prin licitaţie, costurile respective devenind eforturi de investiţii, care se finanţează.
- Efortul de investiţii generat de execuţia investiţiei
Aşa cum s-a arătat la tipologia investiţiilor, execuţia obiectivelor de investiţii se poate face în regia beneficiarului, sau în antrepriză. În ambele situaţii, execuţia se realizează pe baza proiectului de organizare de şantier. Aceasta conţine, ca piese de bază,
- graficul general de execuţie a lucrărilor
- planul general,
- graficul de eşalonare a lucrărilor.
Aceste documente mai prevăd:
- tehnologia de execuţie adoptată, pe obiecte şi categorii de lucrări, metodele şi soluţiile ce se vor folosi, ordinea de execuţie, mijloacele utilizate, etc.;
- graficul asigurării necesarului de forţă de muncă;
- graficul asigurării resurselor materiale;
- graficul asigurării utilajelor şi mecanismelor de construcţii;
- soluţiile de amplasare şi realizare a obiectelor de organizare de şantier;
- necesităţile de utilităţi şi modul lor de asigurare;
- măsuri pentru scurtarea duratelor de execuţie şi pentru predarea în devans capacităţilor de producţie care au condiţii de intrare în exploatare, etc.
Sunt, deci, premise pentru:
- organizarea ştiinţifică a producţiei şi muncii în construcţii,
- reducerea costurilor,
- succes în competiţie, toate, reflectându-se, apoi, în reducerea eforturilor de investiţii pentru execuţia obiectivelor de investiţii.