Economie

În general, deciziile strategice pe care trebuie să le adopte micii întreprinzători cel puţin în faza de demarare a afacerii vizează:

1) Alegerea modului de intrare în afaceri

O primă opţiune a micului întreprinzător vizează alegerea între a iniţia o afacere proprie sau a cumpăra una existentă.

1. a) Iniţierea unei afaceri proprii – opţiunea pentru iniţierea unei afaceri proprii are la bază analiza atentă a avantajelor şi dezavantajelor unei asemenea întreprinderi şi va fi luată în considerare numai dacă avantajele vor fi mai mari decât dezavantajele. Principalele avantaje e referă la:

- satisfacţia de a acţiona într-o manieră proprie;

- folosirea nelimitată a ideilor noi,

dezavantajele fiind:

• saturarea pieţei;
• costul ridicat al noilor echipamente;
• dificultatea cuceririi unui renume;
• necesitatea apelării la consultanţi.

1. b) Cumpărarea unei afaceri existente – anumite particularităţi ale acestei opţiuni strategice se pot constitui atât în avantaje, cât şi în dezavantaje pentru noul întreprinzător. Astfel, avantajele se referă la:

- posibilitatea continuării succesului afacerii existente;

- amplasarea optimă a afacerii;

- stabilitatea salariaţilor şi a furnizorilor;

- existenţa echipamentelor necesare;

- cunoaşterea exactă a nivelului stocurilor;

- stabilitatea creditului comercial;

- obţinerea unui câştig imediat;

- folosirea experienţei întreprinzătorului precedent;

- reducerea riscurilor.

Dezavantajele pot fi:

• cumpărarea unei afaceri neprofitabile;
• posibilitatea ca locaţia să devină neîncăpătoare;
• preluarea unui personal incompetent;
• preluarea unor maşini şi echipamente necorespunzătoare;
• preluarea unor stocuri învechite;
• preluarea unor conturi nereale;
• supraevaluarea afacerii;
• moştenirea unei reputaţii îndoielnice;
• dificultatea introducerii schimbărilor.

Este evident faptul că înainte de cumpărarea unei afaceri trebuie efectuată o analiză atentă, sistematică. Dacă se întrezăreşte posibilitatea depăşirii dezavantajelor potenţiale, cu efort şi o conducere competentă se poate ajunge la o afacere profitabilă.

2) Alegerea formei de societate comercială

Dacă viitorul întreprinzător s-a decis să iniţieze o afacere proprie, atunci trebuie să aleagă cea mai potrivită formă de societate comercială. În alegerea sa întreprinzătorul trebuie să se bazeze pe analiza tuturor aspectelor pro şi contra ale fiecărei forme de societate comercială.

Pentru a determina forma ideală de societate comercială, corespunzătoare condiţiilor sale specifice, întreprinzătorul trebuie să găsească răspuns la o serie de probleme cum ar fi:

• suma de bani necesară afacerii şi modul de obţinere a ei;
• profitul net estimat a se obţine în următorii 5 ani;
• calificarea specială şi competenţa pe care o are şi care îl va ajuta în derularea cu succes a afacerii;
• experienţa pe care o are în sfera de activitate a afacerii;
• perspectiva de dezvoltare a afacerii şi talentul managerial al întreprinzătorului;
• cota parte din capitalul social pe care doreşte să o deţină şi implicit participarea la luarea deciziilor şi împărţirea profiturilor;
• taxele necesare iniţierii afacerii şi procedurilor de constituire;
• existenţa unor alte surse de venit pe care doreşte să le pună la adăpost;
• responsabilitatea pe care înţelege să şi-o asume în caz de faliment;
• măsura în care doreşte ca afacerea să continue în caz de incompetenţă sau chiar moartea lui;
• dacă îl satisface obţinerea de profit din banii investiţi, fără a participa la luarea deciziilor;
• răbdarea şi dispoziţia pe care le are pentru elaborarea unor documente birocratice necesare iniţierii şi derulării unei afaceri de o relativ mai mare anvergură.

Întreprinzătorul potenţial trebuie să evalueze care din aceşti factori sunt cei mai importanţi în luarea deciziilor sale. Dacă nu poate exista o formă ideală de societate comercială corespunzătoare unei mici afaceri, poate exista totuşi o formă de societate comercială cea mai adecvată pentru fiecare împrejurare în parte. De aceea, nu trebuie pur şi simplu copiat exemplul unui întreprinzător precedent, chiar din acelaşi domeniu, ci trebuie analizate toate aspectele menţionate şi aleasă forma cea mai potrivită potenţialului întreprinzător.

3) Alegerea surselor de finanţare a afacerilor

 Atât întreprinzător potenţial, cât şi deţinătorul unei afaceri au o multitudine de surse de obţinere a necesităţilor de fonduri. Şansele de obţinere a acestor fonduri se măresc dacă se cunosc sursele disponibile şi modul de lucru al diferitelor instituţii financiare. Analiza surselor de obţinere a capitalului îl ajută pe întreprinzător să o aleagă pe cea mai potrivită necesităţilor sale. Posibilitatea de obţinere a banilor depinde de natura afacerii, de suma solicitată şi scopul ei. Întreprinzătorul potenţial şi deţinătorul unei afaceri sunt puşi aproximativ în faţa aceloraşi probleme.

Astfel, sursele de obţinere a fondurilor necesare sunt de două feluri: capitaluri proprii şi capitaluri de împrumut.

Capitalurile proprii sunt finanţate din investiţiile personale ale întreprinzătorilor şi au avantajul că nu trebuie rambursate. Cea mai obişnuită sursă de finanţare a capitalurilor proprii o reprezintă economiile personale ale întreprinzătorilor. Ca regulă generală, întreprinzătorul trebuie să aibă cel puţin jumătate din capitalul iniţial necesar afacerii. Nedispunând de banii necesari, el poate apela la prieteni, rude sau poate să-şi aleagă parteneri de afaceri.

Capitalurile de împrumut sunt finanţate sub diferite forme, întreprinzătorul trebuind să le analizeze cu atenţie pentru a o alege pe cea mai adecvată afacerii sale. Băncile comerciale oferă cea mai mare varietate de împrumuturi, deşi sunt conservatoare în a le acorda. Cele mai obişnuite împrumuturi pe termen scurt acordate de bănci sunt împrumuturile comerciale, liniile de credit, finanţarea conturilor de încasat, finanţarea stocurilor.

4) Alegerea amplasamentului

Alegerea locului de amplasare a firmei este o problemă deosebit de importantă, deoarece odată ce decizia cu privire la amplasare a fost luată, cu greu mai poate fi modificată. În multe afaceri mutarea este foarte costisitoare şi devine practic nerealizabilă. Fiecare tip de afacere îşi are propriile criterii de amplasare. Ceea ce poate fi un loc ideal pentru o întreprindere industrială, pentru un antrepozit, poate fi total inacceptabil pentru un magazin cu amănuntul.

De multe ori se optează pentru o anumită amplasare din întâmplare, când un simplu anunţ al unui spaţiu disponibil poate satisface aparent cerinţele întreprinzătorului. Este necesară, astfel, o analiză a motivelor pentru care spaţiul / clădirea a fost dat(ă) spre închiriere deoarece un amplasament dat disponibil  se poate afla într-un loc neadecvat. De asemenea, multe locuri care pot corespunde la prima vedere, se pot dovedi nepotrivite la o analiză mai detaliată.

Alegerea amplasamentului presupune luarea unor serii de decizii, fiecare dintre acestea ajutându-l pe întreprinzător să obţină locul corespunzător. Prima decizie se referă la alegerea regiunii, cea de-a doua la alegerea localităţii şi cea de-a treia la alegerea propriu-zisă a locului de amplasare.

În ce priveşte alegerea regiunii, criteriile cele mai importante sunt:

• apropierea pieţelor;
• apropierea resurselor de materii prime;
• posibilităţile de angajare a forţei de muncă.

Pentru alegerea localităţii, criteriile de bază sunt:

• tendinţa populaţiei;
• competiţia;
• transportul;
• serviciile publice.

Alegerea locului de amplasare diferă în funcţie de natura afacerii. Micul industriaş are în vedere în primul rând accesul la materii prime, furnizori, forţă de muncă, transport şi clienţi. Unităţile prestatoare de servicii vizează în primul rând accesul la consumatori, iar considerentul esenţial al comerciantului cu amănuntul îl reprezintă apropierea de clienţi.

5) Alegerea modului de amenajare tehnică

După ce s-a stabilit amplasarea viitoarei afaceri, trebuie ales tipul optim de clădire. Amenajarea tehnică a întreprinderii depinde de capitalul disponibil şi poate fi influenţată de decizia de construire, cumpărare sa închiriere a clădirii.

1. a) Construirea unei noi clădiri – deşi are ca dezavantaj cheltuielile iniţiale mari, prezintă o serie de avantaje cum sunt:

- crearea unei imagini pozitive, de modernitate şi calitate;

- reducerea cheltuielilor de exploatare prin încorporarea unor facilităţi moderne;

- crearea tuturor condiţiilor necesare funcţionării eficiente.

1. b) Cumpărarea unei clădiri existente – prezintă ca avantaje:

- un efort financiar mai redus decât în cazul construirii unei clădiri noi;

- amplasarea într-un loc ideal;

iar ca dezavantaje:

• nivelul ridicat la preţului clădirii;
• posibilităţile reduse de a face modificări constructive;
• amplasarea necorespunzătoare.

1. c) Închirierea unei clădiri – deşi nu necesită un capital iniţial substanţial, prezintă neajunsuri cum ar fi:

- eventualitatea ca proprietarul clădirii să nu reînnoiască contractul de închiriere;

- creşterea chiriei;

- diminuarea posibilităţilor de reamenajare.

Indiferent de alegerea făcută, este deosebit de important ca opţiunea finală să corespundă cel mai bine scopului urmărit de întreprinzător.