Începuturile pieţelor bursiere de mărfuri şi valori în România pot fi situate pe la mijlocul secolului 19. Deschiderea Bursei de Valori a avut loc la l decembrie 1882, iar peste o săptămână a apărut şi cota bursei, publicată în „Monitorul Oficial". Volumul tranzacţiilor era însă redus, iar cota oficială dispărea în câteva zile, deoarece intermediarii şi unele bănci preferau să lucreze în afara cotei, direct cu clienţii.
La baza reformei burselor de comerţ din 1904 a fost pus principiul libertăţii tranzacţiilor în materie de bursă. Pentru aplicarea lui a fost creat în cadrul bursei un organ nou, pe lângă cel al mijlocitorilor oficiali, şi anume corporaţia bursei. Dacă în baza Legii din 1881 operaţiunile de bursă nu puteau fi făcute direct, ci numai prin intermediul mijlocitorilor oficiali, prin legea din 1904 se acordă dreptul de a efectua asemenea operaţiuni direct între membrii corporaţiei bursei, însă doar pentru operaţiunile pe cont proprii pentru cele de intermediere.
În Regulamentul interior al Bursei din Bucureşti, aprobat cu Ordinul nr. 68047/12 octombrie 1904 şi modificat în 1909 la art. 5 de exemplu, era scris: „Bursa este deschisă în toate zilele de lucrul 9.30 la 10.30, pentru operaţiunile de cereale şi mărfuri de tot felul şi de la orele 11.00 până la 12.00 dimineaţa, pentru operaţiunile de schimb şi de efecte. Deschiderea şi închiderea bursei se anunţă prin sunare de clopot".
Activitatea bursei este afectată de evenimentele social-politice ale vremii: în timpul Răscoalei din 1907, cursul unor valori marchează o scădere; războiul balcanic din 1912-1913 duce la pierderi masive de curs, recuperate însă ulterior; în timpul primului război mondial bursa rămâne închisă.[1]
În octombrie 1918, bursa se redeschide şi cunoaşte o activitate deosebit de intensă: cursurile sunt în continuă creştere; localul bursei devine neîncăpător, „o psihoză atrage lumea spre speculă". Întreaga perioadă 1919-1925 a fost caracteristică pentru o „piaţă a taurului”, creşterea fiind impulsionată, pe rând, de diferite categorii de valori: la început acţiunile societăţilor de transport, apoi cele bancare şi ale societăţilor de asigurare.
Din 1926 scăderile încep să reapară la acţiuni, mai întâi lente, apoi precipitate. Celor şapte ani de piaţă în creştere le urmează alţi şapte ani de scăderi dezastruoase. De la o cursă în plină fierbere se ajunge la un număr de operatori ce „puteau fi lesne număraţi".
În 1929 se votează o nouă lege bursieră, aceasta fiind necesară, înainte de toate, pentru a asigura adaptarea cadrului legislativ la noile realităţi rezultate în urma Marii Uniri. Legea din 1929, care a unificat legislaţia bursieră, a adus şi o serie de modificări de concepţie soluţie juridică, impuse de cerinţele dezvoltării activităţii bursiere în România, în primul rând, a fost mai bine definit statutul burselor, acestea fiind declarate instituţii publice, beneficiind de personalitate juridică şi autonomie, ele fiind puse sub supravegherea şi controlul Ministerului de Industrie şi Comerţ. O inovaţie importantă o constituie separarea burselor de mărfuri.
Revoluţia din 1989, care a însemnat o nouă cotitură importantă în istoria României, a impus cu acuritate, prin programul de reformă ce i-a urmat, şi necesitatea reclădirii pieţei de capital şi a instituţiilor acesteia, printre care şi Bursa de Valori Bucureşti.
Un grup de specialişti din diferite sectoare economice au avut şansa, uneori unică într-o viaţă de om, de a reconstrui această piaţă, care îşi găseşte începutul în anul 1992. Procesul de reconstrucţie nu a fost uşor, din toate punctele de vedere, începând cu cel legislativ; au fost necesari doi ani până la adoptarea Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori – completat cu cel de educare a publicului larg cu noţiuni de mult uitate sau nicicând cunoscute. Acest proces continuă şi astăzi – toţi cei implicaţi învaţă zilnic, ceea ce le impune un dinamism deosebit.
După o întrerupere de cinci decenii, bursa de valori a fost reînfiinţata pe piaţa de capital a României, în anul 1995. Ca o componentă a aşa-numitei „economii simbolice", bursa de valori este o instituţie indispensabilă a economiei de piaţă.
Bursa de Valori este o instituţie cu personalitate juridică ce are ca principal scop tranzacţionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi echitabil, prin sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate.
Participanţii pe piaţa de capital sunt:
- investitorii şi emitenţii; organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (fondurile deschise de investiţii şi societăţile de investiţii);
- intermediarii (societăţile de servicii de investiţii financiare);
- participanţii auxiliari;
- infrastructura.
Investitorii sunt deţinătorii de capital monetar care investesc în produse specifice pieţei de valori mobiliare şi care îşi asumă riscurile acestei investiţii.
După importanţa lor în piaţă, investitorii sunt de mai multe categorii:
- instituţii financiare şi investitori instituţionali, care tind să domine cele mai multe pieţe financiare; băncile comerciale, societăţile de investiţii şi fondurile deschise de investiţii, societăţile de asigurare, băncile centrale, instituţiile multinaţionale;
- societăţile comerciale, care investesc surplusul de fonduri ce pot apărea în procesul desfăşurării activităţii;
- persoane fizice sau aşa-zişi „mici investitori", care îşi investesc economiile personale de mărimi relativ reduse în acţiuni, obligaţiuni şi titluri de stat.
Emitenţii sunt persoane juridice sau organe ale administraţiei publice centrale şi locale care fac emisiuni de valori mobiliare.
Fondurile deschise de investiţii şi societăţile de investiţii sunt intrinsec legate de piaţa de capital, această legătură urinând să fie privită sub două aspecte:
- atât fondurile deschise de investiţii, cât şi societăţile de investiţii investesc fondurile băneşti pe care le au la dispoziţie în produse ale pieţei de capital;
- fondurile deschise de investiţii concentrează disponibilităţile băneşti ale micilor investitori, cărora le asigură participarea activă pe piaţa de capital.
Intermediarii (societăţile de servicii de investiţii financiare) Pe piaţa de capital, societăţile de servicii de investiţii financiare îndeplinesc patru funcţii, şi anume:
- generează un mecanism de atragere a capitalului prin punerea în legătură a celor care au bani (investitori) cu cei care au nevoie de bani (emitenţi, societăţi, guverne);
- generează un mecanism al preţurilor pentru evaluarea investiţiilor;
- generează pentru investitori un mecanism de transformare a investiţiilor în lichidităţi;
- participă la proliferarea produselor pieţei.
În România, societăţile de servicii de investiţii financiare se clasifică în funcţie de activităţile pe care le desfăşoară, în:
- societăţile de servicii de investiţii financiare care acţionează numai în contul clienţilor (brokerii);
- societăţile de servicii de investiţii financiare care acţionează pe cont propriu (dealerii);
- societăţile de servicii de investiţii financiare formatoare de piaţă (market makerii).
Bursa de Valori Bucureşti şi-a început activitatea operaţională în toamna anului 1995, beneficiind de asistenţa experţilor canadieni în elaborarea reglementărilor bursiere.
Prima şedinţă de tranzacţionare a avut loc în data de 20 noiembrie 1995, accesul la sistemul electronic al Bursei realizându-se din sala de tranzacţionare aflată în incinta Bursei de Valori Bucureşti. Au fost tranzacţionale acţiunile emise de 9 societăţi comerciale prin interj mediul a 28 de societăţi de valori mobiliare, în cadrul unei singure şedinţe pe săptămână.[2]
Activitatea de înscriere la Cota Bursei a fost realizată, iniţial, de către Comitetul Bursei, deoarece nu există un organism care să exercite atribuţiile specifice acestui proces.
Cel mai important eveniment al primului an de funcţionare al Bursei de Valori Bucureşti îl reprezintă însăşi reapariţia acestei instituţii în peisajul economic românesc. Aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte ţări din centrul şi estul Europei, activitatea bursieră din primul an nu a fost spectaculoasă, dar a permis familiarizarea participanţilor din piaţă cu conceptele, mecanismele şi pârghiile bursiere.
În anul 2002, prin mai multe Ordonanţe Guvernamentale de Urgenţă s-au emis noi reglementări pentru piaţa de capital, urmărindu-se armonizarea legislativă a acesteia cu standardele europene în materie, dar respectându-se specificul local.
Bursa de Valori Bucureşti a fost înfiinţată pe baza Deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi are sediul în Bucureşti, str. Doamnei nr. 8. Bursa de Valori Bucureşti, denumită în continuare „Bursa", este învestită cu personalitate juridică, încheie bilanţ contabil şi are cont bancar. Activitatea Bursei se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 în scopul realizării unei pieţe organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă şi asigurării publicului, prin activitatea intermediarilor autorizaţi a unor sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată şi echitabilă a tranzacţiilor cu valori mobiliare. Bursa se autofinanţează din comisioanele percepute conform reglementărilor bursiere, constituie la dispoziţia sa şi utilizează fonduri băneşti în condiţiile legii. Bursa beneficiază de finanţare de la bugetul de stat pentru primul an de activitate, resursele primite în aceste condiţii urinând să fie recuperate şi vărsate la bugetul de stat începând cu cel de al treilea an de funcţionare a bursei timp de trei ani de zile. Bursa deţine cu titlu de proprietate bunurile din patrimoniul său şi este abilitată să primească donaţii, legate şi subvenţii, în exercitarea dreptului sau de proprietate Bursa posedă, foloseşte şi dispune în mod autonom de bunurile pe care le are în patrimoniu în direcţia realizării scopului pentru care s-a înfiinţat. Bursa poate stabili relaţii de asociere bilaterală cu burse din alte ţări şi se poate afilia la forurile internaţionale ce reunesc specifice pieţelor de capital.
Indicii Bursei de Valori Bucureşti. Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea utilizat pentru caracterizarea tendinţei de ansamblu a preţurilor celor mai lichide zece acţiuni tranzacţionale la Bursa de Valori Bucureşti. Metodologia de calcul, regulile de selectare a acţiunilor şi actualizarea permit ca BET să poată furniza o bază şi pentru tranzacţiile pe indici (options, futures şi combinaţii ale acestora).
Indicele BET poate fi folosit pentru calcularea coeficientului beta, astfel încât se poate măsura mai precis volatilitatea acţiunilor cotate.
BET se exprimă în lei şi în U.S.D. (doilar terms). prin conversiunea preţurilor în lei la cursul zilnic al B.N.R. pentru a oferi străinilor exprimarea valorii indicelui într-o valută.
Data de referinţă a indicelui BET este 19 septembrie 1997, iar data de start 22 septembrie 1997. Valoarea preţurilor din fiecare zi este raportată la preţurile corespunzătoare ale datei de referinţă începând cu 17 aprilie 1998.
Bursa de Valori Bucureşti a introdus un al doilea indice oficial, indicele compozit denumit abreviat BET-C, care este calculat folosind aceeaşi formulă. Data de referinţă este 16 aprilie 1998, iar valoarea de start va fi tot de 1000 de puncte.[3]
[1] www.bvb.ro
[2] Gabriela Anghelache- Piteţe de capital, Editura Economica, Bucureşti 2004, pag 280
[3] Adrian Niţu- Burse de mărfuri si valori, Tribuna Economică, Bucureşti 2002,pag 53