Parlamentul European prezintă, faţă de parlamentele naţionale ale statelor membre, pe lângă asemănări, şi o serie de particularităţi care îi conferă o identitate proprie. Într-o opinie juridică se poate afirma că această instituţie reprezintă unul din instrumentele politice prin care se realizează suveranitatea comunitară.
Parlamentul Comunitar îşi are ca punct de plecare anul 1952, an în care s-a creat, sau mai bine zis s-a constituit Adunarea Parlamentară. Ea a fost forul parlamentar corespunzător stadiului incipient al integrării, obiectivat în Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului. Odată cu anul 1958, an în care, prin Tratatul de la Roma, are loc şi constituirea a celorlalte două comunităţi europene(Comunitatea Economică Europeană şi EURATOM), Adunarea Parlamentară devine for parlamentar şi pentru acestea.
Fizionomia actuală este dobândită treptat, pe măsura adâncirii integrării vest-europene cât şi a închegării vieţii comunitare. Acest Parlament European îşi are temeiul juridic în baza tratatelor încheiate între statele comunitare pe parcursul procesului lor de integrare.
Comisiile Parlamentare sunt formate din membrii Parlamentului numiţi de către Biroul Parlamentului. Aceste Comisii sunt de mai multe Categorii:
- Comisii cu caracter permanent;
- Comisii cu caracter temporar;
- Comisii mixte cu ale statelor asociate, inclusiv cu ale statelor în procesul de aderare.
Membrii comisiilor sunt aleşi pe o perioadă de 2 ani jumătate şi au ca atribuţii, în principal, primirea proiectelor de legi pregătite de Comisia Europeană, studierea şi amendarea acestora.
Comisiile Parlamentare îşi desfăşoară activitatea între sesiunile Parlamentului, asigurând continuitatea activităţii parlamentare. Aceste Comisii pot accepta ca lucrările lor să fie publice sau nu. Însă, la aceste lucrări vor participa, de regulă, un reprezentant al Comisiei Europene şi un reprezentant al Consiliului Miniştrilor.