1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

       Deoarece, în chiar Preambulul său, Tratatul de la Maastricht face menţiunea că statele care au decis să instituie Uniunea Europeană sunt hotărâte să promoveze procesul economic şi social, iar la articolul „B” este indicat, ca un prim obiect pe care şi-l propune Uniunea, „promovarea unui progres economic şi social echilibrat şi durabil …”, se poate spune că în sistemul actual al tratatelor comunitare, politicii sociale i se acordă un rol mai important în comparaţie cu vechea reglementare.

       Ceea ce se propune printr-o politică socială comună este de a se asigura, de către statele comunitare, un progres economic şi social. Acest lucru se impune a fi realizat prin acţiunea comună de eliminare a barierelor care divizează Europa. Atât Tratatul Comunităţii Europene cât şi Tratatul de la Maastricht consideră că mişcarea statelor membre, prin stabilirea unei pieţe comune şi a unei uniuni economice şi monetare şi prin punerea în practică a politicilor sau acţiunilor comune între care este menţionată şi „o politică în domeniul social cuprinzând un Fond social european”, este aceea de a promova „… un nivel de folosire a forţei de muncă şi de protecţie socială ridicat, creşterea nivelului şi a calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială…”.

       În cadrul politicii sociale sunt cuprinse elemente precum educaţia, formarea profesională şi tineretul, calitatea vieţii, sănătatea, protecţia muncii şi securitate socială.

       Scopul politicii sociale îl reprezintă necesitatea promovării unor condiţii de muncă, perfecţionate şi a unui standard ridicat de viaţă pentru lucrători, astfel încât să se facă posibilă armonizarea lor în timp ce perfecţionarea este menţinută.

       Mijloacele de realizare a acestui scop sunt legate de funcţionarea pieţei comune, care va favoriza armonizarea sistemelor sociale, ca şi din procedurile prevăzute în Tratatul de la Maastricht şi din apropierea prevederilor stabilite prin lege, regulament sau acţiune administrativă.

       Funcţionarea pieţei comune, care va favoriza armonizarea sistemelor sociale ca un prim mijloc de realizare a scopului politicii sociale, cuprinde şi funcţionarea pieţei comune a muncii prin libera circulaţie a lucrătorilor. În acest sens, trebuie să fie luate în considerare forţele libere care afectează această piaţă la nivelul condiţiilor de muncă, adică, organizaţiile patronale şi ale lucrătorilor şi negocierile colective ce rezultă, precum şi presiunea exercitată în ce priveşte conţinutul măsurilor guvernamentale în domeniul social.

       Cel de-al doilea mijloc, conform tratatului, se referă, în general la procedurile privind coordonarea politicilor economice de către Consiliu şi la alte competenţe în domeniul economic care trebuie să fie astfel utilizate încât să se observe dispoziţiile generale ale Tratatului şi în special, creşterea nivelului şi calităţii vieţii. În această privinţă, Comisia Europeană are misiunea de a promova o strânsă cooperare între statele membre în domeniul în discuţie, în special, în materiile relative la:

  • folosirea forţei de muncă;
  • dreptul muncii şi condiţiile de muncă;
  • pregătirea profesională de bază şi avansată;
  • securitate socială;
  • prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale;
  • dreptul de asociere şi negociere între patronat şi lucrători.

       În acest scop, Comisia Europeană, acţionând în strânsă legătură cu statele membre, va face studii, va formula avize şi va proceda la consultări atât asupra problemelor ce survin pe plan naţional cât şi asupra acelora de interes pentru organizaţiile internaţionale.

       Cel de-al treilea mijloc – apropierea prevederilor stabilite prin lege, regulament sau acţiune administrativă – este o aplicare a politicii sociale printr-o armonizare a cadrului juridic naţional de protecţie sociale, astfel încât sa nu apară distorsionări ale mediului concurenţial.

       În concret, numeroasele măsuri de armonizare a legislaţiilor şi politicilor sociale au fost adoptate în diverse domenii precum regimul securităţii sociale, condiţiile de muncă şi salariale, igiena şi securitatea muncii, politica locuinţelor. Toate acestea au luat forma unor recomandări sau rezoluţii ale Consiliului sau Comisiei, cum ar fi: asupra săptămânii de lucru de 40 de ore, vârstei de pensionare, igienei, securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.

       Modificările aduse prin Tratatul de la Maastricht acordă o mai mare atenţie problemelor de educaţie şi de formare profesională cât şi a celor de tineret. Obiectivele Comunităţii în această privinţă, sunt consacrate în primul  rând dezvoltării unei educaţii de calitate, încurajându-se cooperarea dintre statele membre şi, dacă este necesar, sprijinindu-se şi completându-se acţiunea lor şi respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre pentru conţinutul învăţământului  şi pentru organizarea sistemului educativ, ca şi diversitatea culturală şi lingvistică. În concret, acţiunea Comunităţii are în vedere: dezvoltarea dimensiunii europene în educaţie, în special prin însuşirea şi difuzarea limbilor statelor membre, favorizarea mobilităţii studenţilor şi profesorilor, inclusiv  recunoaşterea  academică a diplomelor şi a perioadelor de studii; promovarea cooperării între instituţiile de învăţământ; dezvoltarea schimbului de informaţii şi de experienţe privind problemele comune sistemelor de educaţie ale statelor membre; favorizarea dezvoltării schimbului de tineri şi de animatori socio-educativi; încurajarea dezvoltării educaţiei la distanţă. În acelaşi timp, Comunitatea şi statele membre vor favoriza cooperarea cu statele terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în materie de educaţie şi în special cu Consiliul Europei.

       Se poate constata, faţă de cele de mai sus că, deşi dezvoltarea politicii sociale va rezulta, între altele, din funcţionarea pieţei comune(ca un element economic fundamental), totuşi, ambele aspecte, cel economic şi cel social, sunt puse pe plan de progresul economic şi social.

Loading...