Economie

Conceptul de marketing trece în prezent printr-un proces de reevaluare în raport cu noile cerinţe globale, tehnologice, economice si sociale cu care se confruntă firmele pe piaţa locală cît şi cea internaţională. Marile pieţe sunt înlocuite de micropieţe; apar reţelele de distribuţie multiple; clienţii cumpără prin intermediul cataloagelor, telefonului şi ofertelor TV; frenezia şi activitatea promovării produselor şi reducerilor de preţ erodează treptat fidelitatea clienţilor faţă de o anume marcă; modalităţile conveţionale de reclamă sunt din ce în ce mai ineficiente şi costă din ce în ce mai mult. Toate acestea la un loc, împreună cu alte “seisme” cauzate de evoluţia pieţelor, conduc la o singură concluzie, aceea că firmele trebuie să-şi revizuiască conceptele fundamentale şi să răstoarne premizele care au stat înainte la baza succesului lor în afaceri.

Ca disciplina, marketingul îşi revizuieşte premizele, conceptele, metodologia şi sistemele, în scopul luării celor mai potrivite decizii în sfera afacerilor. Cei care lucrează în acest domeniu trebuie să ştie când să opteze pentru o piaţă mare şi când pentru un segment al acesteia, când să lanseze sortimente noi sau doar să extindă gama celor existente, când sa încurajeze si când să oprească distribuirea unui produs, când să protejeze piaţa internă şi când să pătrundă agresiv pe cea externă, când să diversifice avantajele ofertei şi când să reducă preţul, când sa măreasca şi când să reducă bugetul afectat vânzarilor, publicităţii, altor elemente specifice activităţii de marketing. Probabil că schimbarea majoră de mentalitate în domeniul marketingului a reprezentat trecerea de la încheierea unei tranzacţii, la câstigarea unui client. În trecut, marketingul era orientat în principal către finalizarea unei tranzacţii; acum accentul cade mai mult pe partea relativă a acestuia. Pe lângă aspectele legate de “închiderea unei tranzacţii”, se insistă din ce în ce mai mult asupra tehnicilor optime de atragere şi menţinere a clientelei.

Clienţii buni reprezintă un element-cheie: atunci când sunt bine serviţi şi trataţi, ei devin o sursă de profit pe termen lung pentru firmă. În condiţiile unei concurenţe din ce în ce mai ascerbe, primul obiectiv al unei firme trebuie să fie acela de a câstiga fidelitatea clientului şi de a-i satisface acestuia cerinţele la un nivel superior. Marketingul de relaţie nu reprezintă însă numai încercarea unei firme de a stabili relaţii mai bune cu cumpărătorii. Firmele de succes au în vedere şi stabilirea unor relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii şi distribuitorii lor. O firmă care reduce marja de profit a furnizorului sau distribuitorului, care câstigă în timp ce partenerii săi pierd, nu va rezista pe piaţă. Cei inteligenţi fac echipă cu furnizorii, în dorinţa de a oferi servicii mai bune utilizatorului final.

În esenţă rolul marketingul înseamnă mult mai mult decât a veni în întâmpinarea cerinţelor clienţilor. Firmele bune răspund cerinţelor clienţilor lor; firmele cu adevarat mari crează pieţe. Rolul de lider pe o anumită piaţă se câştigă prin descoperirea şi crearea unor noi produse, servicii, stiluri de viaţă şi modalităţi de a ridica standardul de viaţă al consumatorilor.

Activitatea de marketing trebuie să aibă la bază o filosofie bine întemeiata pe principii de eficienţă, operativitate şi responsabilitate. P. Drucker spunea că o firma are două funcţii: inovaţia şi marketingul. Atunci de ce majoritatea confundă marketingul cu vanzările? Da, misiunea marketingului este de a vinde şi rolul este de a sesiza nevoile neîndeplinite ale oamenilor şi de a creea soluţii noi şi atragătoare. Marketingul presupune, mai întâi, investigarea mediului economico-social în scopul identificării pieţei-ţintă, definită prin segmente, urmată de conectarea (adaptarea) activităţii la mediu, utilizând un set de mijloace, în centrul cărora este plasat mixul de marketing. Un astfel de proces are ca obiectiv sincronizarea cererii cu oferta, cu efecte benefice pentru furnizor şi client. Repetarea procesului asigură în timp stabilitatea relaţiei dintre cerere şi ofertă. Să presupunem ca vrem să dăm pieţii un produs nou, care are fi paşii pe care trebuie sa-i întreprindem? Angajam un specialist de marketing pentru: identificarea oportunităţilor, dezvoltarea unui produs nou, atragerea consumatorilor, păstrarea consumatorului şi construirea loialităţii, satisfacerea comenzilor. Abia dupa ce ai rapoartele şi toate analizele poţi să investeşti. Dezvoltarea în această manieră a activităţilor întreprinderii constituie o primă dimensiune a conceptului de marketing, intitulată marketing tranzacţional. Până la urmă nucleul care determină competitivitatea ramurii şi a ţării este capacitatea concurenţială a întreprinderilor şi organizaţiilor ce formează ramura economică, iar în final economia ţării. Ţara deţine un avantaj competitiv atunci când în aceasta există numeroase intreprinderi ce deţin acelaşi avantaj. Subiecţii ce formează competitivitatea unei unităţi economice sunt: indivizii şi produsele. Competitivitatea entităţii economice reprezintă întâietatea şi superioritatea acesteia faţă de ceilalţi concurenţi, într-o dimensiune sau alta, realizată prin maximum depuneri de eforturi de îmbunătăţire a situaţiei prin valorificarea oportunităţilor şi eliminarea pericolelor. În formă mai evoluată, procesul poate fi derulat de o manieră care să permită atragerea şi menţinerea clienţilor, sincronizarea cererii cu oferta fiind urmărită pe termen lung. O astfel de abordare se constituie într-o altă dimensiune a marketingului, denumită sugestiv marketing relaţional, care semnifică relaţia specială care se stabileşte între întreprindere şi clienţii săi. În accepţia prezentată mai sus, procesele de marketing au ca punct de pornire piaţa definită şi abordată ca fiind alcătuită din segmente ori clienţi (consumatori, cumpărători). Abordările se constituie în alte două dimensiuni ale conceptului de marketing, denumite corespunzător: marketing orientat spre piaţă (segmente) şi marketing orientat spre client.

Evolutiv, marketingul orientat spre client reprezintă o etapă superioară în dezvoltarea marketingului, exprimând o formă mai eficientă de satisfacere a nevoilor consumatorilor, în acest mod, întreprinderea asigură o mai puternică personalizare a ofertei, proiectată de o manieră care să permită o individualizare permanentă în raport cu cererea. Întreţinerea unui astfel de sistem presupune multă flexibilitate, care are la bază o capacitate ridicată de inovare. În ultimul deceniu consumatorul trece printr-o perioadă atipică în care comportamentul de achiziţie se schimbă, iar campaniile de marketing tradiţionale riscă să nu mai aibă impactul scontat. De asemenea, în contextul reducerii bugetelor de marketing, practienii din domeniu îşi vor îndrepta atenţia înspre mediul de comunicare mobil, care oferă o variantă eficientă din punct de vedere al costurilor de relaţionare cu clienţii .

Functiile marketingului:

1. Investigarea pietei, a necesitătilor de consum este prima dintre functiile marketingului. Ea reprezintă punctul de pornire al întregului demers de marketing şi, de aceea, este considerată functia-premisă a marketingului. Rolul marketingului este, înainte de a stabili strategia şi tacticile ce vor fi implementate, acela de a identifica toate informatiile pertinente, capabile să reducă gradul de incertitudine asociat oricărei decizii manageriale. Pentru aceasta, sunt utilizate, diferitele metode şi tehnici din bogata panoplie a cercetărilor de marketing, începând cu studierea surselor secundare de informatii şi continuând cu cercetarea directă, experimentul de marketing şi simularea fenomenelor de marketing.
2. Conectarea dinamică a întreprinderii la cerintele mediului său extern reprezintă cea de-a doua funcţie a marketingului, ea fiind expresia unui element definitoriu al spiritului, teoriei şi practicii marketingului: situarea clientului în centrul activitătii de marketing, rolul oricărei întreprinderi fiind acela de a-şi servi cât mai bine clientii. Adaptarea continuă a ofertei întreprinderii la cerintele, aşteptările şi nevoile clientilor, precum şi atitudinea deschisă către diversele modificări ce pot să apară în cadrul altor componente ale mediului de marketing, predispozitia de a accepta schimbarea, tin de esenta marketingului şi îl delimitează de alte modalităti de a concepe conducerea activitătii întreprinderii. Aceasta este functia-mijloc a marketingului, întrucât arată cum, în ce fel, se desfăşoară activitatea de marketing. Adaptarea permanentă la cerintele mediului nu trebuie înteleasă ca o atitudine contemplativă a întreprinderii. Ea  trebuie să încerce să anticipeze evolutiile mediului şi, pe cât posibil, să le influenteze, pentru a valorifica mai bine oportunitătile care pot să apară. Această adaptare survine ca un compromis între cerintele mediului, pe de o parte, şi obiectivele şi posibilitătile întreprinderii, pe de altă parte.
3. Satisfacerea în conditii superioare a nevoilor de consum, cea de-a treia functie a marketingului, este considerată o functie-scop (sau functie-obiectiv) a acestuia. Privită la nivel macroeconomic, din perspectiva întregii societăti, ea este o finalitate importantă a activitătii de marketing: dacă toate întreprinderile ar practica marketingul, produsele prezente pe piată ar fi pe deplin adaptate la cerinţele şi nevoile consumatorilor, iar bunăstarea generală a societătii ar creşte. Din perspectivă microeconomică, această functie-scop este o materializare a conceptiei de marketing societal. Marketingul conduce la realizarea unor produse dorite de consumatori, la informarea corectă a acestora cu privire la caracteristicile produselor în cauză, distributia în conditii optime a produselor, oferirea unei game largi de servicii etc., toate acestea fiind menite să crească bunăstarea clientilor efectivi şi chiar potentiali ai întreprinderii respective.
4. Maximizarea eficientei economice, a profitului, reprezintă o ultimă functie a marketingului. Ea este, de asemenea, o functie-scop, obţinerea profitului fiind o finalitate axiomatică a existentei oricărei întreprinderi şi preocuparea principală a tuturor celor implicati în activitatea de marketing. Adaptarea la cerintele clientilor şi asigurarea satisfactiei acestora sunt premisele pentru câştigarea încrederii, formarea unei imagini corespunzătoare, creşterea vânzărilor şi maximizarea profitului. Marketingul intervine în momentele-cheie ale asigurării eficientei economice a întreprinderii: el determină dimensiunea şi structura productiei, în conformitate cu cerintele consumatorilor, ceea ce va facilita comercializarea produselor şi va evita aparitia stocurilor de produse greu de vîndut, stabileşte nivelul preturilor produselor astfel încât să se contureze o anumită imagine, să se atingă un anumit volum al vânzărilor şi să se obtină un profit corespunzător, asigură desfacerea produselor în condiţii optime, implicându-se în transportul, depozitarea şi vânzarea propriu-zisă a acestora, popularizează existenta produselor şi informează cumpărătorii potenţiali despre caracteristicile acestora.

Prin functiile sale, marketingul se încadrează în sistemul activitătilor operative şi functionale ale întreprinderii moderne. El tinde să devină o functie specifică a întreprinderii, functia de marketing, alături de functiile clasice ale acesteia (cercetare-dezvoltare-inovare, productie, comercială, financiar-contabilă, de personal). Marketingul are un rol integrator, în raport cu toate celelalte functii ale întreprinderii, el implicându-se în multe activităti care, în mod traditional, apartineau acestora. În acelaşi timp, această situatie ridică probleme privind integrarea organică a marketingului în structura organizatorică a întreprinderi, astfel încât coeziunea sistemului managerial şi eficienta întregii activităti să aibă de câştigat. Integrarea marketingului are loc atât la nivel conceptual, acest mod modern de gândire economică fiind îmbrătişat de către tot personalul întreprinderii, indiferent de compartimentul în care lucrează, cât şi la nivelul activitătilor concrete, marketingul preluând acele activităti care influentează imaginea întreprinderii şi a produselor sale, indiferent de compartimentul unde acestea se desfăşoară (conceperea produsului, alegerea mărcii, realizarea ambalajului, stabilirea pretului, găsirea canalelor optime de distributie,  informarea consumatorilor şi promovarea produsului etc.). Din acest punct de vedere, se poate afirma că marketingul asigură functia de imagine a întreprinderii, contactul acesteia cu piata.

Relaţiile întreprinderii cu mediul pieţii concurenţiale, expresia creativităţii şi inovării se regăseşte în inovaţii concretizate în apariţia de produse şi servicii noi, prin care sunt satisfăcute diferite nevoi umane. Relaţia „nevoi umane - inovare, inovaţii" le plasează pe acestea din urmă în centrul preocupărilor marketingului, fiind regăsite în cadrul unor instrumente specifice: strategii de produs, de piaţă, de preţ, de  promovare, de personal etc. Pe un plan mai larg, creativitatea a fost pusă la baza tuturor componentelor mixului de marketing, acesta reprezentând o trăsătură definitorie a specialistului în marketing alături de altele, cum sunt: spirit inovator, imaginativ etc.

Economia bazată pe cunoaştere pune însă pe un alt plan inovarea şi inovaţia. Tot mai mulţi specialişti de marcă apreciază că în cadrul noului tip de economie pieţele sunt mult mai competitive, acestea sunt marcate de evoluţii şi dinamici nemaiîntâlnite în perioada anterioară, spre exemplu în domeniul bunurilor preambalate, a crescut masiv concentrarea distribuţiei, numărul concurenţilor s-a redus, pe când numărul mărcilor a crescut masiv; ciclurile de viaţă ale produselor au scăzut dramatic; este mai ieftin să înlocuieşti decât să repari; tehnologia digitală a stimulat revoluţia pe mai multe pieţe; creşte numărul de patente şi mărci înregistrate; pentru orice produs, numărul variantelor a crescut spectaculos; pieţele sunt hiperfragmentate.

Concurenţa inovaţională va scurta semnificativ ciclul de viaţă al ofertei, marketingul trebuind să găsească rapid şi eficient noi soluţii. Se va impune tot mai mult cumpararea de la domiciliul consumatorului, forma care va fi un concurent serios pentru desfacerea mărfurilor în magazine. Se va extinde distribuirea mărfurilor cu ajutorul reţelelor de calculatoare, se va impune televânzarea. Decontările bancar-financiare vor absorbi tot mai mult elementele informaticii – monetica generalizându-se ca ansamblu de mijloace electronice destinate automatizării transferului bancar mai ales prin cărţile de credit. În plan practic, unde marketingul operează efectiv, trăsăturile noii societăţi informaţionale se reflectă în tendinţa de servicizare – tranziţia către o societate a serviciilor. De aici rezultă mari schimbări şi consecinţe în planul ocupării pe ramuri de activitate a forţei de muncă, în structura obiectului cererii şi ofertei pe piaţă.

Alături de impactul tehnologic asupra ofertei de mărfuri şi de schimbările structurii acesteia activitatea de marketing va fi marcată şi de celălalt factor al pieţei – cererea de mărfuri. Se va schimba comportamentul tuturor purtătorilor de cerere, indiferent de profil, poziţie juridică, unităţi industriale, prestatori, instituţii, consumatori individuali – ultimii ca persoane fizice inregistrând cele mai spectaculoase schimbări tocmai ca rezultat al evoluţiei sistemului de valori, al opţiunilor pentru noi stiluri de viaţă. Consumatorul modern este plasat la confluenţa dintre imitaţie şi originalitate, el fiind din ce in ce mai atent în selectarea alternativelor pentru satisfacerea propriilor nevoi, va avea o personalitate economică tot mai puternică şi deci şi o conduită economică schimbată.

Profunde mutaţii se vor înregistra în creşterea exigeneţelor faţă de consum ca o expresie a imaginii de bunăstare, exigenţa care are la bază factori foarte diverşi printre care: preocuparea pentru menţinerea sănătăţii; pastrarea formei fizice; creşterea gradului de informaţie asupra alternativelor de consum; creşterea capacităţii de cântărire a posibilităţilor de a satisface o trebuinţă sau alta – toate consecinţă a unui nivel superior de educaţie. În achiyiţia produselor alimentare de exemplu, au loc schimbări semnificative pentru care activitatea de marketing trebuie să fie din timp pregătită. Consumatorul caută compromisul între savoare şi sănătate, constientizează că „monotonia nu are gust bun”, tradiţionalul ritm al celor trei mese pierde teren în favoarea unei pieţe pentru mese intermediare. Se schimbă opţiunea între rece şi cald, mostrele alimentaţiei sudului urcă tot mai mult spre nord, gătitul acasă pentru bărbaţi va reprezenta un hobby. Mutaţiile socio-demografice semnificative pe plan mondial vor avea ponderea lor de influenţă asupra activităţii de marketing. Asistăm la o tot mai mare integrare a femeii în viaţa activă, la proliferarea familiei netradiţionale, a familiilor fără copii etc. Se accentuează procesul de îmbătrânire a populaţiei cu creşterea masivă a segmentului de peste 65 de ani. Aceste elemente vor atrage dupa sine noi cereri şi noi trebuinţe cărora serviciile de marketing trebuie să le facă faţă. În gestiunea timpului discreţional al omului vor interveni, de asemenea, anumite mutaţii. Marketingul va avea probele serioase cu dimensionarea principalelor destinaţii atribuite timpului liber şi cu găsirea resurselor materiale pentru activităţile ce urmează a le satisface. Studiile de prognoză arată că din rândul domeniilor de petrecere a timpului liber se detaşează două ca prioritare, şi anume, turismul şi timpul liber pentru economia casnică. Timpul destinat sportului şi diferitelor hobby indică o creştere medie, iar pentru utilizarea mijloacelor moderne de comunicare o creştere lentă. Accentul va cădea pe piaţa posibilităţilor de petrecere a timpului liber, care va înregistra mai ales o dezvoltare de ordin intensiv. Activităţi care în anii ’70 nu erau considerate ale domeniului timp liber, au devenit astăzi adevarate hobby: activităţi de economie casnică, gătit, grădinărit, calculatorul personal etc.

Asemenea mutaţii în sistemul de valori al cumpărătorului va duce la schimbări în domeniul resurselor financiare. Segmentarea arborescentă a clienţilor după criterii de ordin geografic, demografic, socio-economic etc. cedează treptat locul unei abordări multidimensionale de natură tipologică ce iau simultan în consideraţie elementele de personalitate (ţeluri, aspiraţii, idealuri etc.). În prezent şi cu atât mai mult în viitor cresc interdependenţele dintre economiile naţionale, dintre componentele acestora cu tendinţa creării unei adevarate pieţe mondiale. Mediul extern la care îşi raportează în prezent activitatea orice agent economic are tendinţa extinderii spaţiale. Această interdependenţă atrage după sine şi un import-export de crize, de inflaţie, de tendinţe de echilibrare a cererii şi ofertei pe spaţii geografice tot mai largi. Acest cadru devine tot mai favorabil globalizării afacerilor la nivel internaţional. Are loc şi o diluare a graniţelor naţionale, a graniţelor dintre marketingul naţional şi cel internaţional. Se impune tot mai mult marketingul total ca abordare unitară de către firma a tuturor pieţelor legate de activitatea sa (piaţa de aprovizionare, piaţa muncii, a capitalurilor, a asigurărilor). Pentru multe firme va creşte gradul de internaţionalizare, lucru ce aduce schimbări în politica de piaţă, fie că e regionala, naţională sau internaţională.

Competitivitatea este determinată de capacitatea de a supravieţui şi a progresa în condiţii de concurenţă prin implicarea inovaţiei, mobilizând flexibilitatea şi productivitatea folosirii resurselor disponibile. Astfel, cel mai îndelungat efect asupra dezvoltării economiei îl au activităţile de inovare. Aceste activităţi asigură întreprinderii un nivel sporit de întâietate. Pentru a asigura activitatea de inovare, întreprinderea trebuie să efectueze anumite investiţii, care vor fi asigurate din contul sporirii volumului de vânzări sau din contul reducerii costurilor de producţie, determinate de sporirea competitivităţii bazate pe inovare. Astfel, putem evidenţia că nivelul de interdependenţă dintre investiţii-inovare-competitivitate este deosebit de înalt. Această corelare are un caracter ciclic. Competitivitatea întreprinderii este determinată de activităţile de inovare, desfăşurate în cadrul ei, inovarea este cauzată de investiţiile efectuate, iar investiţiile sunt condiţionate de rezultatele financiare obţinute de întreprindere în urma competitivităţii realizate de aceasta.

Firmele mici şi mijlocii sunt tot mai mult obligate să-şi restructureze radical obiectivele şi strategiile de piaţă. De unde anterior ele operau în condiţiile unei concurenţe şi  clientele stabile, cunoscute, în prezent firmele activează în condiţiile unui adevărat război, în care au loc schimbări rapide ale concurenţei, progrese tehnologice, apariţii de noi legi şi politici comerciale şi o scădere continuă a fidelităţii clientelei. Trebuie avut în vedere faptul că, astăzi, cumpărătorii sunt puşi în faţa unei game uriaşe de produse de tot felul. Nu trebuie, de asemenea, uitat că ei au reacţii şi cerinţe diferite faţă de preţul unui produs sau de raportul produs/servicii oferite. Nu în ultimul rând, cerinţele lor în ceea ce priveşte calitatea sunt în continuă creştere. Având posibilităţi nelimitate de a alege, ei se vor orienta către acele oferte care corespund cel mai bine aşteptărilor şi nevoilor lor; decizia de a cumpara se va baza pe capacitatea de percepţie a valorii. Aşadar nu este de mirare că firmele cele mai prospere sunt cele care reusesc sa ofere clientilor satisfacţia scontată, întelegând marketingul nu ca pe o funcţie separată, ci ca pe o filosofie de însuşiri la nivelul întregii organizaţii. Ceea ce se cere compartimentului de marketing este identificarea categoriilor de consumatori şi a nevoilor pe care le satisface în mod profitabil, precum şi a modalităţilor prin care acest obiectiv poate fi atins cu o eficienţă sporită în comparaţie cu alţi concurenţi. Acest tip de firme îşi canalizează eforturile în direcţia satisfacerii la maximum a cerinţelor pieţei-ţintă. Intenţia lor nu este de a ocupa poziţia a treia sau a patra pe piaţă; daca nu reusesc să aducă ceva special pe piaţa-ţintă, ele nu vor rezista prea mult. Acestea sunt genul de firme orientate în principal către piaţă şi client şi nu către produs sau costuri. Ele acordă o atenţie deosebită calităţii şi serviciilor, înfruntă concurenţa şi stiu cum să coopereze cu partenerii strategici din cadrul reţelelor de aprovizionare şi distribuţie. Ţelul lor este eficienţa activităţii, dar fără a acţiona în detrimentul flexibilităţii.

Factorii competitivităţii economice sunt împărţiţi în trei mari categorii [1]:

Cum se desfaşoară activitatea de marketing în acest tip de firme? În primul rând, marketingul înseamnă mult mai mult decât un simplu compartiment. Persoanele cu atribuţii în acest domeniu participa la procesul decizional înainte chiar de proiectarea unui produs, iar munca lor continuă mult timp după ce produsul a fost pus în vânzare. Ele identifică acele nevoi ale clientelei care pot fi cele mai profitabile pentru firmă, participă la proiectarea produsului şi elaborarea gamei de servicii, au o influenţă decisivă asupra ofertelor de preţ, îşi concentrează eforturile în direcţia promovării produselor, serviciilor şi imaginii firmei, analizeaza gradul de satisfacere a clientului şi pe baza reacţiei pieţei, încearcă să contribuie la îmbunătăţirea ofertei şi a performanţelor. Firmele de succes crează o cultură în care toţi membrii organizaţiei au “conştiinţa pieţei şi a produsului”. Fiecare angajat este în masura să influenţeze pozitiv sau negativ percepţiile şi preferinţele clientului. Este o diferenţă imensă între firmele care concurează oferind produse similare şi cele care oferă noi întrebuinţări ale produselor şi serviciilor, fiind un pas înaintea cerinţelor pieţei. În ultima instanţă, marketingul înseamnă oferta de valoare şi ridicarea standardului de viaţă. La nivelul pieţelor de consum şi al celor de afaceri, au avut loc si alte schimburi semnificative. Pieţele de consum se caracterizează în prezent prin îmbatrânirea populaţiei, creşterea numărului de femei angajate, căsătorii târzii, creşterea numărului de divorţuri, familii mai mici, apariţia unor grupuri etnice de consumatori cu necesităţi distincte, precum şi prin diversificarea stilurilor de viaţă. Pieţele de afaceri se află, de asemenea, în plină evoluţie. Firmele solicită furnizorilor produse mai bune din punct de vedere calitativ, livrarea mai rapidă, servicii mai bune şi preţuri mai mici. Ele sunt obligate să micşoreze durata de creare a noilor produse, datorită reducerii ciclului de viaţă al acestora. În plus, firmele trebuie să identifice modalităţi mai bune de distribuire şi promovare a produselor, cu costuri mai scăzute. Ultimii ani au reprezentat o lecţie amară pentru societăţile din întreaga ţară. Firmele autohtone nu-şi mai pot permite să ignore existenţa concurenţilor străini (cei din Ungaria şi Turcia, în domeniul alimentar) a pieţelor externe de aprovizionare. De asemenea, costurile materiale şi salariale trebuie aliniate la nivelul celor de pe plan mondial. În plus firmele trebuie sa ţină cont de apariţia unor noi tehnologii materiale şi echipamente, precum şi de noile tehnici de organizare şi comercializare.

Există înca multe firme pe piaţa autohtonă care realizează produse fără a şti ce vor consumatorii, pentru a descoperi ulterior că piaţa le respinge, şi nu puţine sunt firmele care îşi uită clienţii după ce aceştia le-au cumpărat produsele; o asemenea neglijenţă este suficientă ca să alunge consumatorii în braţele concurenţei. Ca o concluzie, putem spune că asistăm la impunera unei noi viziuni asupra firmei de succes bazată în mare măsură pe imaginea succesului din punct de vedere al pieţei prin “crearea şi oferirea unui standard de viaţă”. Trecerea de la societatea industrială la cea postindustrială se va reflecta pregnant în producţia de mărfuri, în produsele ce vor fi puse pe piaţă ca ofertă. Inovaţia cuprinde toate compartimentele societăţii, iar bunurile materiale îşi pierd treptat ponderea în oferta de piaţă, manifestandu-se interes sporit spre ramurile economice care aduc inovaţii de produse şi servicii orientate spre satisfacerea calitativă a trebuinţelor umane.

[1] O sinteză a factorilor competitivităţii la nivel naţional luaţi în considerare de cele mai importante rapoarte elaborate pe plan internaţional este prezentată în lucrarea A Study on the Factors of Regional Competitiveness. A final report for The European Commission Directorate-General Regional Policy (2003), elaborată de Cambridge Econometrics, University of Cambridge  şi ECORYS-NEI – Rotterdam.