Afirmarea rolului economic al statului este inseparabilă de bugetul de stat şi de politica fiscală. În limba engleză, cuvântul buget însemna punga sau săculeţul în care erau aduse în parlament situaţiile, venitul şi cheltuielile făcute în Marea Britanie în decurs de 1 an. Ele au fost instituite încă din 1215 odată cu aşa numita Magna Carta Libertatum.
Bugetul de stat reprezintă un instrument de stabilizare a economiei prin care puterea de stat influenţează cererea globală, volumul producţiei, nivelul general al preţurilor şi asigură protecţia socială. Prin urmare, bugetul este forma concretă de manifestare a statului constituind mijlocul prin care se formează veniturile statului şi prin care se efectuează cheltuielile publice. O politică bugetară pozitivă reprezintă acea concepţie şi acele măsuri şi acţiuni ale statului prin care cheltuielile publice şi impozitele sunt orientate şi folosite în direcţia creşterii economice a realizării unui nivel de ocupare ridicat, diminuarea inflaţiei şi a altor factori de dezechilibru. Practic, bugetul de stat se prezintă sub forma unei balanţe care cuprinde două mari capitole: venituri şi cheltuieli
Există bugete la nivelul întregii ţări (republican) sau bugete locale.
La venituri sunt încasări băneşti ale statului. Veniturile mai importante sunt încasările băneşti ale statului. Veniturile mai importante sunt impozitele şi taxele, impozite pe profit, TVA, impozite asupra consumului, impozite pe salarii, impozite pe venitul gospodăriilor, impozite pe avere.
În cadrul veniturilor, ponderea cea mai mare o au impozitele (circa 80 %, cotizat pentru asigurări sociale).
Cheltuielile sunt:
- cheltuieli cu funcţii administraţie publică
- cheltuieli cu apărarea
- cheltuieli pentru învăţământ şi educaţie
- cheltuieli pentru sănătate
- cheltuieli pentru asigurări şi asistenţă socială (pensii, alocaţii, burse, etc.)
- cheltuieli cu construcţii de locuinţe, de biblioteci, de instituţii culturale
- cheltuieli pentru afaceri economice (investiţii) în centrale electrice, nuclear-electrice, şosele, drumuri, etc
Atât în elaborarea bugetului cât şi în execuţia bugetară se urmăreşte echilibrarea celor două părţi. În general, în teoria şi practica economică se consideră că un buget echilibrat exercită un efect neutru asupra economiei. Chiar şi ţările foarte dezvoltate din grupul celor 7 au un buget neechilibrat.
Dacă însă totalul cheltuielilor depăşeşte veniturile se consideră că bugetul este deficitar.
Pentru a susţine totuşi cheltuielile fără acoperire în venituri, statul recurge la două soluţii:
- împrumuturi prin care creşte datoria publică şi aceasta poate fi pe plan intern şi pe piaţa externă
- emisiune de bani fără acoperire în bunuri şi servicii (inflaţia)
Efectele deficitelor bugetare asupra economiei diferă în funcţie de durata lor. Când deficitul se măreşte pe termen scurt poate avea anumite efecte stimulative. Dar dacă se perpetuează timp îndelungat are sigur efecte negative.
Există cazuri când veniturile depăşesc un anumit nivel considerat minim, totuşi excedentul bugetar are efecte negative asupra economiei întrucât lasă nefolosite sau amână folosirea pentru mai târziu a unor resurse financiare importante. Aceasta ar fi putut contribui la sporirea producţiei de bunuri şi servicii la ocuparea forţei de muncă.