Masa monetară în circulaţie din fiecare ţară este puternic influenţată de cererea şi oferta de monedă.
Cererea de monedă este influenţată la rândul ei atât de factori obiectivi cât şi de factori subiectivi.
- Valoarea totală a schimburilor mijlocite efectiv de monedă şi de viteza de rotaţie a acestora.
Masa monetară M se află în raport direct proporţional cu volumul bănesc al bunurilor economice schimbate. Acest volum bănesc rezultă din înmulţirea volumului fizic al bunurilor şi serviciilor vândute – cumpărate (T) înmulţit cu nivelul preţurilor (P). În acelaşi timp, M evoluează în raport invers proporţional cu viteza de rotaţie a monedei (V); V = numărul de activităţi de schimb pe care le înlesneşte o unitate monetară în perioada de timp pentru care se calculează masa monetară.
unde
T – volumul fizic al bunurilor şi serviciilor vândute
P – nivelul preţurilor
V – viteza de rotaţie
- Amploarea creditului
Masa monetară depinde de acest factor, adică de raportul între vânzare pe datorie şi plăţile făcute în contul creditelor ajunse la scadenţă în perioada de referinţă.
- Comportamentul agentului economic faţă de monedă
J.M.Keynes sintetiza acest comportament al agentului economic prin expresia ,, intensitatea înclinaţiei spre lichiditate”
Această înclinaţie are scopuri concrete:
- mobilul venitului sigur (de a păstra bani lichizi, de a nu-i cheltui pe măsura încasărilor)
- mobilul afacerilor. Ca orice om de afaceri, agentul economic vizează un plasament bun în viitor a capitalului său
- mobilul prudenţei: pentru viitoarele situaţii neprevăzute
- mobilul speculaţiei: banii lichizi sunt superiori titlurilor de valoare de credit.
Stocul de monedă în circulaţie, moneda existentă la agentul economic ca şi cea folosită într-un anumit orizont de timp se măsoară prin conceptul de lichiditate monetară. Se exprimă în mărimi absolute şi mărimi relative.
În mărimi relative, lichiditatea monetară se exprimă prin rata lichidităţii. Aceasta reprezintă raportul între nivelul mediu anual al sumei agregatelor monetare şi nivelul tranzacţiilor economice mijlocite de monedă.
Inversul ratei lichidităţii îl reprezintă viteza de circulaţie a monedei. Sporirea acesteia duce la reducerea necesarului de lichiditate monetară în timp ce scăderea ei reprezintă simptomul formării unor structuri monetare inactive.
Oferta de monedă înseamnă punerea diferitelor instrumente monetare în circulaţie. Această ofertă este făcută de:
- Băncile comerciale
- Trezoreria
- Banca Naţională Română
Banca Comercială creează monedă în cont (monedă scripturală prin acordarea de credite agenţilor economici). Astfel, băncile comerciale îşi corelează activitatea cu BNR creând monedă prin aşa zisa ,,expansiune” a depozitelor la vedere.
Trezoreria oferă monedă prin împrumuturile pe care le contractează la banca comercială sub forma obligaţiilor emise şi negociate.
Banca Naţională Română(BNR) creează ofertă de monedă prin următoarele direcţii:
- biletele sale de bancă intră în ,,scenă” sau alimentează nevoile de resurse financiare ale statului.
Când bugetul este întocmit cu deficit, trezoreria subordonată BNR emite bonuri de trezorerie. Sunt titluri de credit transmisibile scontabil purtătorilor de dobândă sunt pe termen scurt pentru a acoperi cheltuielile administrate de stat.
- BNR modifică masa monetară naturală, în funcţie de nevoile de valută convertibilă.
Astfel BNR sporeşte masa monetară când cumpără devizele străine obţinute de agenţii economici prin raportul de mărfuri.
Totodată BNR diminuează masa monetară cu ocazia vânzării devizelor pentru a finanţa importurile pe care le fac agenţii economici.
- Biletele de banca intră în circulaţie în situaţia în care băncile comerciale au nevoie de surse suplimentare pentru a face faţă retragerilor mai mari decât depunerile clientelei lor.
Echilibrul pieţei monetare (echilibrul dintre cerere şi oferta de monedă) este o funcţie foarte importantă în special a BNR. Echilibrul pieţei monetare poate fi considerat când la un anumit nivel al ratei dobânzii, cantitatea de monedă oferită să fie egală cu cantitatea de monedă cerută.
Oferta de monedă creşte pe măsura creşterii ratei dobânzii. Cererea de monedă sporeşte odată cu diminuarea ratei dobânzii.