Efectele inflaţiei diferă de la o perioadă la alta, în funcţie de forma şi intensitatea acesteia, de politicile economice promovate, ca şi de capacitatea guvernelor de a cunoaşte şi a controla procesul. Pornindu-se de la principiul conform căruia procesele economice se definesc prin funcţiile lor, se poate spune că orice formă de inflaţie are o serie de efecte generale, menite să asigure mersul normal al economiei de piaţă. Este vorba, în primul rând, de efectele inflaţiei moderate şi controlate, efecte, în general, pozitive.
Un prim astfel de efect constă în diminuarea puterii de cumpărare a monedei, proces ce afectează diferit şi inegal agenţii economici.
Inflaţia deblochează (sau poate debloca) mecanismul economic. Eliminând unităţile parazit sau capacităţile uzate moral, procesul inflaţionist favorizează adaptarea unităţilor rămase la exigenţele impuse de progresul tehnic şi de mecanismele pieţei.
Inflaţia redistribuie avuţiile existente şi schimbă sensurile utilizării lor; ea favorizează înclinaţia spre consum şi restricţionează înclinaţia spre economii. În acest mod, procesul antrenează fuga de lichidităţi şi preferinţa exagerată pentru plasamente în bunuri durabile neproductive.
În condiţiile unei deprecieri inflaţioniste a banilor – egală sau mai mare decât rata dobânzii – cei care îşi desfăşoară activitatea cu resurse împrumutate ajung să folosească creditele în mod gratuit. Restituirea creditelor se face în bani devalorizaţi, după ce s-a încasat un beneficiu real. În aceiaşi termeni, se pune şi problema împrumuturilor de stat, populaţia creditoare rămânând cu obligaţiile de stat devalorizate.
Inflaţia îndepărtează din circuitul activ o parte a banilor, concomitent cu scăderea puterii de cumpărare. Acest efect se manifestă doar în termeni reali, deoarece nominal are loc o creştere a cantităţii de bani la populaţie.
Ca şi recesiunea economică, inflaţia pune de acord capacităţile de producţie existente cu nevoile reale de consum. Ea face aceasta prin presiunea permanentă pe care o exercită în avans, asupra resurselor productive.
Specialiştii susţin şi argumentează că inflaţia galopantă (hiperinflaţia) cu trend crescător de durată şi insuficient controlată reprezintă un factor dezorganizator al oricărei economii. Hiperinflaţia viciază corelaţiile dintre preţurile diferitelor mărfuri, îngreunând sau anulând posibilitatea efectuării calculelor de eficienţă şi de rentabilitate, ca şi posibilitatea comparării acestora în timp şi spaţiu. Referindu-se la o asemenea formă de inflaţie, unii analişti ai fenomenului au arătat că este «dezordinea dezordinilor oricărei economii».
Inflaţia galopantă cu trend crescător descurajează investiţiile productive şi orientează resursele băneşti spre acţiuni speculative curente. Efectul general negativ al unei asemenea orientări a economiilor este evident.
Având ritmuri inegale pe ţări şi timpi diferiţi de declanşare, procesele inflaţioniste accentuează oscilaţiile cursurilor valutare, cu efecte negative pentru economiile naţionale cu monede neconvertibile, generând dezechilibre în plan mondial şi zonal.
Inflaţia excesivă duce la decăderea societăţii civile în general. După cum se ştie, o societate decade atunci când clasele de mijloc îşi pierd locul şi rolul lor de factor de echilibru. Antrenând sărăcirea clasei de mijloc, hiperinflaţia subminează sistemul de impunere fiscală, generează corupţie şi degradare în cadrul instituţiilor sociale.
Efectele negative ale inflaţiei – suportate de anumiţi agenţi economici, de anumite clase şi grupări sociale, ca şi de societate în ansamblul ei – sunt denumite costuri ale inflaţiei. Oricare ar fi forma ei, inflaţia redistribuie veniturile şi avuţia de la persoanele cu venituri fixe şi cu poziţii slabe în sistemul economic spre cele care deţin puterea economică şi o folosesc pentru a obţine venituri mari. Inflaţia potenţează incertitudinea şi riscul în economie. Cu cât rata inflaţiei este mai mare şi înregistrează fluctuaţii mai puternice, cu atât firmele vor întâmpina dificultăţi în procesul de previzionare a costurilor şi încasărilor, deci şi profiturilor. Dacă inflaţia dintr-o ţară este mai mare, comparativ cu partenerii ei comerciali, atunci rezultatul ei va fi deteriorarea balanţei de plăţi a acelei ţări, deteriorarea cursului monedei sale.