Economie

Băncile sunt instituţii financiare care concentrează mijloacele de plată şi acordă credite, facilitând soluţionarea problemei pieţei. Aceste instituţii au apărut din timpurile cele mai vechi.

Virgil Madgearu în ,,Cursul de economie politică” menţionează că în sec. XII, zarafii genovezi nu se ocupau numai cu schimbul monedelor ci primeau de la persoane particulare depozite de bani pentru păstrare şi acordau la rândul lor împrumuturi sub denumirea cambii monetare. În principate băncile iau naştere în a doua jumătate a sec. XIX. În 1857 ia fiinţă la Iaşi Banca Naţională a Moldovei, iar în 1866 la Bucureşti, Banca României. În 1880 a luat fiinţă Banca Naţională a României ca societate pe acţiuni cu capital iniţial de 30 milioane lei aur, din care circa 10 milioane erau ale statului.

În perioada interbelică au funcţionat în România numeroase bănci comerciale, printre care Banca Românească, Banca Comercială Română, Banca de Credit, Banca Maramureş, unele bănci agricole, precum Banca Agricolă, Creditul funciar rural, bazele de credit şi altele.

În literatura economică se arată că există în ţări cu economie de piaţă 4 tipuri de bănci:

• banca de emisiune cu rolul de a emite monedă şi de a asigura controlul asupra masei monetare, de a acorda credite altor bănci prin operaţii de resort şi de a controla întreaga politică monetară a statului (la noi Banca Naţională Română)
• banca de depuneri sau de depozit (acordă credite pe timp scurt care generează următoarele operaţii scontate, avansuri în cont curent sau deschideri de credit pe care titularul de cont îl poate utiliza, operaţii de bursă, viramente, credite de gaj)
• bănci de afaceri: acordă credite pe timp lung întreprinderilor şi contribuie la finanţarea unor proiecte de investiţii. Resursele lor constau în capital propriu şi nu folosesc depozitele care le-au fost încredinţate
• bănci specializate sau instituţii financiare specializate:

1. casa de credit agricol
2. credit financiar (credit ipotecar pe timp lung acordat particularilor şi colectivităţilor publice locale)
3. credit naţional acordat comerţului şi industriei pentru modernizare, pentru restructurare
4. bănci populare în ajutorul întreprinzătorilor mici şi mijlocii
5. bănci de comerţ exterior

Există de asemenea bănci specializate cu competenţe internaţionale (BIRD; BERD; Banca religiilor Internaţionale, etc.). Literatura de specialitate arată 4 funcţii de bază ale activităţii bancare. Ele nu se identifică cu enumerarea operaţiunilor făcute de bănci.

• Gestiunea sistemului de plăţi. Astfel prin creditele care le deschid băncile creează moneda, moneda fiind o aşa numită ban public, statul are misiunea să exercite un control sever asupra activităţii băncii. Prin politică monetară, statul intervine pentru a regla capacitatea de a crea monedă de către bănci. De aceea, statul intervine pentru a se asigura că băncile nu vor deveni foarte slabe sau în stare să falimenteze şi de aceea statul desfăşoară această activitate de control sau supervizare a băncii. Dacă totuşi această slăbire se produce, pentru a pune la punct unele mecanisme de apărare cel puţin parţială a intereselor deponenţilor
• Activitate de transfer. Aşa cum orice întreprindere transferă combină, factori de producţie obţinând bunuri şi servicii, băncile realizează şi ele operaţii de transfer. Aceasta cu deosebirea că aşa zisa materie primă pe care ele o pun în operă o reprezintă banii devenind o marfă fungibilă prin excelenţă. Astfel, împrumutând şi plasând fondurile pe care le colectează, băncile schimbă durata de funcţionare a acestor fonduri schimbând lichidarea şi eficienţa lor, transformând moneda în care sunt exprimaţi, etc.
• Mutualizarea (divizarea) riscurilor. Se sprijină pe evaluarea riscurilor de către bănci (Consiliul de administrare a băncilor). Bancherul trebuie să fie prevăzător când împrumută sumele unor debitori să nu pună aceste sume în pericol. Întrucât banca dă cu împrumut pe cont propriu, ea este cea care suportă costul. Acest cost se repercutează asupra debitorilor prin intermediul preţului creditului. Bancherul, consiliul de administraţie este liber să acopere sau să nu cererea de credite a clienţilor săi.
• Banca intervine pe diviziunea pieţei monetare exercitând o funcţie de arbitraj. Această funcţie vizează realizarea echilibrului pieţelor internaţionale, vizează ajustarea diferitelor rate ale dobânzilor, ale altor instrumente negociabile. În concluzie aceste genuri de activităţi se exercită atât în cadrul economiei naţionale cât şi pe scară internaţională.

Trecerea la economia pe piaţă a dus şi la restructurarea sistemului bancar. Au fost elaborate legi speciale în acest sens: legea privatizării activităţii bancare, legea băncii private Băncii Naţionale Române, legea privatizării societăţilor comerciale bancare. Acest sistem bancar a fost structurat şi organizat pe două nivele:

1. BNR cu funcţii de instituţie de emisiuni de reglementare în domeniul monetar şi al creditelor
2. bănci constituite ca comunităţi bancare pentru atragerea de fonduri de la populaţie, de la agenţi economic, acordare de credite şi efectuarea altor servicii cu specific bancar.

Banca Naţională Română(BNR) este banca centrală a statului român. Ea conduce politica monetară şi de credit în cadrul politicii economice şi financiare a statului nostru şi menţine stabilitatea monetară.

BNR este instituţia unică de emisiune al statului, ea refinanţează societăţile bancare, provoacă lichidităţi sistemului bancar şi totodată asigură supravegherea tuturor societăţilor bancare. Capitalul acestei bănci aparţine în întregime statului. BNR efectuează următoarele operaţii:

1. emisiunea monetară
2. operaţii cu societăţi bancare şi alte instituţii de credit ca şi operaţiuni de rescont
3. face operaţiuni cu trezoreria statului
4. operaţii cu aur şi valute
5. controlul valutar. Acest gen de operaţii sunt concretizate în legea activităţii bancare şi mai ales în regulamentul de funcţionare a BNR.
6. primesc depozite de la public la vedre şi la termen pentru care acordă dobândă
7. acordă credite pe diferite termene
8. desfăşoară operaţii prin virament, operaţii de clearing şi alte operaţii de gir pe cont propriu sau în contul terţilor
9. în limita legii se ocupă cu schimbul valutei şi cu operaţii cu metale preţioase
10. se ocupă cu plasarea, cumpărarea, păstrarea şi vânzarea de titluri pe hârtii de valoare, acordă consulting bancar, garanţii unor depunători, etc.

Au şi unele restricţii: nu au voie să achiziţioneze propriile acţiuni şi acordarea de credite pe baza acestora, nu se pot angaja în tranzacţii cu valori mobiliare şi imobiliare.

Bănci constituite ca şi comunităţi bancare – reprezintă veriga de bază a sistemului bancar.

Activitatea principală a unei bănci constă în "comerţul" cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, "cumpără" bani, suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, iar pe de altă parte "vinde" banii acumulaţi, câştigurile obţinute regăsindu-se în dobânda percepută. Ca atare, banca se identifică, în primul rând şi în cea mai mare măsură, cu activitatea de creditare.

• se poate spune că acumularea resurselor de creditare şi plasarea lor este "cheia de boltă" a activităţii unei bănci;
• ea favorizează tranzacţiile comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări, asigură efectuarea plăţilor şi schimbul valutar;
• banca permite realizarea investiţiilor, fie participând direct la finanţarea acestora, fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti;
• banca este "actorul" principal pe piaţa capitalului;
• totodată, când ne referim la rolul băncii în epoca modernă, trebuie să avem în vedere că generalizarea informaticii şi telecomunicaţiilor determină mutaţii importante în relaţiile bancă-clienţi şi în metodele de gestiune folosite:

Figurativ, banca este "templul" banilor. Aici este implicat secretul bancar, dar mai ales forţa pe care o reprezintă banii, capitalul în complexitatea sa. După cum scrie şi Claude Simon în lucrarea sa intitulată.

Există aproape 30 bănci comerciale, unele cu capital de stat, altele cu capital privat sau mixt:

• C.E.C.– capital integral de stat

• Banca Comercială Română – capital parţial de stat
• BRD-GSG, Raiffeisen Bank, Banc Post – acţiuni majoritare cumpărate de bănci străine
• Banca Transilvania, Banca Ţiriac, Alpha Bank, Banca Romaneasca - capital privat.

Performanţele sistemului monetar şi autonomia deciziilor bancare sunt direct dependente de natura sistemului social, de gradul de dezvoltare a fiecărui stat în parte şi de politica economică pe care acesta o promovează. Nu întâmplător, ţările din Europa Centrală şi de Est, care doresc să promoveze o economie de piaţă, au în vedere reforme ale propriilor sisteme bancare care să le permită o adaptare a acestora la standardele sistemelor bancare din ţările Occidentale.