Termenul de capital desemnează în sens:
- larg - avuţia individului sau a societăţii;
- restrâns - totalitatea bunurilor cu care se produc alte bunuri destinate vânzării-cumpărării şi nu satisfacerea nevoilor proprii.
Cu alte cuvinte, capitalul poate fi definit ca fiind ansamblul bunurilor produse prin muncă şi folosite pentru obţinerea altor bunuri şi servicii destinate vânzării.
După natura sa capitalul se împarte în două categorii:
- capitalul real (tehnic) - este capitalul concretizat în mijloace de producţie (clădiri, fabrici, utilaje, instalaţii, materii prime etc;
- capital nominal - reprezintă un titlu de proprietate asupra unor valori reale
ce conferă dreptul de a însuşi venitul adus de acestea.
Capitalul tehnic se află în permanentă mişcare în timpul producţiei, el fiind cel
care se transferă în substanţa bunului final dar şi cel care intervine pentru a face posibilă această transferare. De aceea capitalul tehnic trebuie analizat pe cele două componente ale sale:
- componenta activă - capitalul fix;
- componenta pasivă - capitalul circulant.
Componentele capitalului se comportă diferit în activitatea economică, îndeplinind funcţii diverse şi clasificându-se după mai multe criterii, cel mai important fiind modul în care:
- participă la activitate;
- se consumă;
- se înlocuiesc.
- Capitalul fix este partea capitalului formată din bunuri ca: utilaje, clădiri, instalaţii, materii prime etc., care:
- participă la mai multe cicluri de producţie;
- se consumă treptat (se uzează);
- se înlocuieşte după mai mulţi ani.
Uzura fizică - reprezintă pierderea treptată a proprietăţilor tehnice a mijloacelor de muncă ca urmare a folosirii lor productive şi a acţiunii agenţilor naturali fizici, chimici, biologici.
Recuperarea sub formă bănească a valorii capitalului fix consumat se numeşte amortizare (A), a cărei mărime se determină ca raport între valoarea capitalului fix (Kf) şi durata normală de funcţionare (t) exprimată în ani.
A = Kf / t, ’
detaliată formula va deveni:
A = (V - r + d) / t,
unde:
A = suma anuală a amortizării;
- = valoarea iniţială a capitalului fix;
r = valoarea reziduală a capitalului fix, adică valoarea recuperată după scoaterea sa din funcţiune;
d = cheltuieli făcute pentru scoaterea din uz a capitalului fix;
t = timpul de funcţionare a capitalului (în ani).
Raportul procentual dintre amortizare şi capitalul fix reprezintă rata amortizării, care se calculează astfel:
Ra = (A / Kf) x 100
Uzura morală constă în deprecierea valorică sau tehnică a capitalului fix înainte de a se produce uzura fizică completă. Apare datorită progresului tehnic şi condiţiilor pieţei care asigură bunuri similare noi, cu:
- preţuri mai scăzute;
- performanţe tehnice superioare;
- preţuri mai mici şi performanţe superioare.
- Capitalul circulant este partea capitalului formată din bunuri (materii prime, materiale, combustibil, energie etc.) care:
- participă la un singur ciclu de producţie;
- se consumă dintr-o dată;
- se înlocuieşte după fiecare ciclu de producţie.