Piaţa poate fi definită ca fiind:
- locul de întâlnire a ofertei vânzătorilor cu cererea cumpărătorilor asociate cu capacitatea de cumpărare a mărfurilor oferite şi convenabile pentru ei;
- gama de acţiuni prin care cumpărătorii şi vânzătorii intră in contact şi schimbă bunuri şi servicii, indiferent de locul unde se desfăşoară.
Piaţa poate fi înţeleasă în accepţiunea ei spaţială şi economică.
În accepţiunea ei spaţială, piaţa este locul de întâlnire al agenţilor economici, vânzători şi cumpărători, care schimbă între ei bunuri sau servicii.
În accepţiunea ei economică, piaţa, susţine Michel Didier, apare ca o adevărată reţea de comunicaţii între vânzători şi cumpărători, care se informează reciproc despre ceea ce au sau doresc să cumpere, despre preţurile cerute sau propuse pentru încheierea tranzacţiilor.
Există două funcţii esenţiale pe care piaţa le îndeplineşte şi care sunt absolut necesare pentru reproductibilitatea sistemului economic:
- Piaţa asigură contactul permanent dintre producătorii şi consumatorii de mărfuri, dintre ofertă şi cerere, dintre producţie şi consum atât la nivel microeconomic cât şi macroeconomic, având următoarele semnificaţii:
- dinamica pieţei reflectă schimbările care se produc în sistemul trebuinţelor economice ale societăţii orientând activităţile de producere a bunurilor şi serviciilor;
- jocul liber al cererii şi ofertei determină modul în care agenţii economici îşi procură şi utilizează resursele naturale, materiale, financiare şi umane în cadrul pieţei;
- sistemul propriu de pârgii economice creat de piaţă duce la reglarea acesteia şi a economiei naţionale în ansamblu.
- Piaţa are rolul de sistem de comunicaţie a informaţiilor necesare agenţilor economici, în calitatea lor de producători şi consumatori.
Piaţa contemporană se prezintă ca o realitate complexă, formată dintr-un sistem de pieţe distincte, dar interdependente. Clasificarea formelor de piaţă se poate realiza după criterii diferite:
- După natura economică a bunurilor care constituie obiectul tranzacţiilor:
- piaţa satisfactorilor - a bunurilor sau serviciilor destinate consumului final;
- piaţa prodfactorilor - care cuprinde:
- piaţa muncii,
- piaţa pământului,
- piaţa capitalului,
- piaţa informaţiei,
- piaţa resurselor naturale,
- piaţa de marketing,
- piaţa creaţiei tehnice,
- piaţa serviciilor manageriale,
- piaţa monetară;
- piaţa financiar-valutară- care cuprinde:
- piaţa financiară,
- piaţa schimburilor valutare.
- După existenţa sau inexistenţa obiectelor tranzacţionate distingem:
- piaţa reală - se tranzacţionează bunurile reale existente pe piaţă în momentul tranzacţiei;
- piaţa fictivă - se tranzacţionează titlurile de proprietate asupra bunurilor (bursa de mărfuri şi bursa de valori mobiliare).
- După momentul încheierii şi finalizării tranzacţiilor se disting:
- piaţa la vedere - tranzacţia se încheie şi se finalizează în acelaşi moment;
- piaţa la termen - tranzacţia se finalizează ulterior, după un termen convenit în momentul încheierii acesteia;
- piaţa disponibilă - să livreze la dorinţa consumatorului.
- După gradul de diversificare a bunurilor tranzacţionate se cunosc:
- piaţa bunurilor omogene - uniforme;
- piaţa bunurilor eterogene - diversificate.
- După mărimea spaţiului în care se desfăşoară schimburile economice:
- pieţe locale;
- piaţe zonale (regionale);
- pieţe naţionale;
- piaţa mondială - ca piaţă unică, indivizibilă.
- După modul în care se realizează raportul cerere-ofertă se cunosc:
- piaţa vânzătorului - specifică stării de absorbţie, când cererea este mai mare decât oferta;
- piaţa cumpărătorului - specifică stării de presiune, când oferta este mai mare decât cererea.
- După tipul de concurenţă distingem:
- piaţa cu concurenţă perfectă (pură);
- piaţa cu concurenţă imperfectă, care cuprinde:
- piaţa cu concurenţă de monopol,
- piaţa cu concurenţă de oligopol,
- piaţa cu concurenţă de oligopson (monopson),
- piaţa cu concurenţă monopolistică.
Din tripla definire a pieţei:
- piaţa fiecărui bun şi serviciu,
- piaţa tuturor bunurilor şi serviciilor,
- piaţa ca mecanism care reglează economia, rezultă că aceasta se manifestă ca un ansamblu de pieţe interdependente care formează sistemul de pieţe, caracterizat prin:
- gradul de diversificare a obiectului vânzării-cumpărării distingându-se:
- bunuri omogene,
- bunuri eterogene;
- numărul subiecţilor participanţi;
- puterea economică a participanţilor utilizându-se termenii de:
- atomicitate - subiecţii pieţei au putere şi importanţă economică apropiate;
- molecularitate - participanţii sunt mezoagenţi economici cu puteri economice diferite;
- gradul de cunoaştere a mediului economic de către agenţii participanţi la piaţă;
- caracteristicile comportamentului de piaţă al agenţilor economici, reflectate în atributele de libertate, mobilitate, fluiditate, iniţiativele subiecţilor participanţi la piaţă.