Deciziile privind finanţarea pe termen scurt trebuiesc corelate mereu cu activele ce trebuiesc finanţate din aceste investiţii. Managerii financiari au la dispoziţie câteva alternative de finanţare a activelor curente (Fondului de rulment).
- Finanţarea fondului de rulment prin concordanţa perioadelor de maturitate. Această metodă de finanţare presupune ca activele pe termen lung şi activele curente permanente să fie finanţate prin capitaluri permanente, iar activele curente fluctuante să fie finanţate din pasive curente. Finanţarea activelor pe termen lung prin pasive curente duce la creşterea riscului financiar, deoarece activele pe termen lung se recuperează pe parcursul unor durate mai mari, iar scadenţa pasivelor curente este mai mică de un an.
Deci firma va fi nevoită să caute refinanţare la creditul pe termen scurt fapt ce poate duce la creşterea dobânzilor şi la posibilitatea de încetare a plăţilor din cauză că fluxurile financiare nu acoperă integral mărimea datoriei. Astfel finanţarea prin această metodă ar face riscul financiar minim, iar Fondul de Rulment net va avea valori pozitive. O altă abordare a aceste metode presupune că fiecare sursă de finanţare să fie rambursată din fluxurile financiare care vor fi generate de activul pe care ea la finanţat.
- Abordarea agresivă a fondului de rulment presupune ca toate activele fixe şi o parte a activelor curente permanente să fie finanţate cu capitaluri la termen, iar cealaltă parte a activelor curente permanente şi activele curente fluctuante să fie finanţate prin pasive permanente.
Această abordare este mai riscantă, însă ea se bazează pe afirmaţia că de obicei dobânzile la creditele pe termen scurt sunt mai mici decât dobânzile la împrumuturile pe termen lung şi de aceia firma care utilizează acest mod de finanţare a fondului de rulment speră să obţină profituri mai mari datorate diferenţei dintre dobânda la împrumuturile la termen lung şi scurt. Însă riscul modificării ratei dobânzii este mai mare, aşa că pot fi situaţii când dobânda pe termen scurt să fie mai mare ca dobânda pentru împrumuturile la termen. Această metodă nu este recomandată întreprinderilor ce activează într-un mediu greu previzibil şi unde valuta naţională nu este destul de stabilă.
- Abordarea conservativă a finanţării fondului de rulment presupune finanţarea activelor pe termen lung, activelor curente permanente şi a unei părţi a activelor curente temporare cu capitaluri permanente, iar finanţarea celelalte părţi a activelor curente temporare cu capitaluri pe termen scurt.
Această politică presupune minimizarea riscului financiar, însă profiturile sunt de obicei cele mai mici deoarece sunt perioade pe parcursul cărora întreprinderea dispune de surse financiare libere pe care trebuie să le investească în hârtii de valoare pe termen scurt, însă care oferă de obicei dobânzi mult mai mici decât costul capitalului pe termen lung.
Această politică de finanţare a capitalului de lucru nu ţine cont de avantajele pe care le oferă creditare pe termen scurt, care în opinia noastră sunt:
Viteza cu care se pot contracta.
Gradul mare de flexibilitate.
Principalul dezavantaj al creditării pe termen scurt este surplusul de risc care trebuie suportat de cel ce face împrumutul, deoarece ofertantul de credit poate cere rambursarea lui în termen mic, şi costuri mai mari dacă cresc ratele dobânzii.