Preţul exprimă (în condiţiile actuale), cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plăteşte în schimbul unei unităţi de bun economic, respectiv, el este expresia bănească a valorii de schimb pe care o încasează vânzătorul pentru o unitate din bunul tranzacţionat. Preţul este deci, suma de bani încasată - plătită pentru a transfera definitiv atributele dreptului de proprietate de la o persoană la alta.
În economia de schimb monetar, preţurile îndeplinesc funcţii informaţionale, stimulative şi distributive.
- Funcţia de trimitere (transmitere) a informaţiei privind evoluţia cerinţelor pieţei - prin nivelul şi dinamica lor, preţurile constituie principalul mesaj prin care se semnalează producătorilor schimbările ce intervin în preferinţele consumatorilor, iar acestora din urmă li se arată modificările în condiţiile de producţie.
- Funcţia de stimulare a intereselor agenţilor economici producători în direcţia creerii bunurilor necesare oamenilor şi de calitatea apreciată de aceştia.
- Funcţia de recuperare a costurilor, de distribuire a veniturilor funcţie de activităţi. Prin încasarea preţului mărfii, se creează premisele reluării activităţii economice, pe aceeaşi scară sau pe scară mai mare.
- Funcţia de măsurare a puterii de cumpărare a veniturilor nominale -masa bunurilor ce poate fi cumpărată de populaţie depinde nu doar de suma veniturilor nominale, ci şi de nivelul preţurilor acestor bunuri. Veniturile reale se află în raport invers proporţional cu preţurile bunurilor materiale de consum şi cu tarifele serviciilor.
- Funcţia de redistribuire a veniturilor - modificările permanente de preţuri (în ritmuri inegale şi cu sensuri diferite de mişcare), conduc la redistribuirea veniturilor populaţiei, dinspre ramurile care nu reuşesc să obţină preţuri peste media creşterii lor, înspre cele în care se practică asemenea preţuri. Una dintre cele mai importante probleme economice este cea a formării şi determinării preţului. Adesea, formarea preţurilor este redusă la unele aspecte concrete, formal juridice, cum sunt: modalitatea concretă de stabilire (negociere) a unui bun oarecare, locul de fixare a preţului şi zona de practicare, căile de comunicare a părţilor interesate privind preţul unui bun, preţul pe o piaţă anume etc. În funcţie de aspectele prezentate mai sus, există şi se practică asemenea preţuri, precum: preţ al bursei, preţ de licitaţie, preţ de catalog, preţ ajustat, preţ difuzat firmelor etc.
În viziunea specialiştilor, formarea preţurilor are însă un sens mult mai profund. Formarea preţului are loc sub influenţa a numeroşi factori, care se împart în două grupe:
- Factori interni (endogeni) - se referă la acele procese care sunt
specifice mecanismului pieţei concurenţiale. Unii dintre factorii interni
acţionează dinspre cererea consumatorului, cum sunt: utilitatea atribuită
bunurilor de către cumpărător, capacitatea de plată a populaţiei consumatoare,
nevoile consumatorilor etc. Alţi factori interni ai formării preţurilor îşi
exercită influenţa dinspre oferta producătorilor. Dintre aceştia, cei mai
importanţi sunt: nivelul costurilor unitare, abilitatea întreprinzătorului,
structurile ofertei şi posibilitatea producătorilor de a se adapta la nevoile
consumatorilor, preţurile bunurilor pe alte pieţe etc.
De asemenea, există şi factori interni ai formării preţurilor, care acţionează pe ansamblul pieţei: jocul liber, presiunea cerere/ofertă, factori monetari, cererea/oferta de bani etc. Factorii prezentaţi se întrepătrund unii cu alţii.
- Factori externi ai formării preţului (exogeni) se reduc la:
- intervenţia guvernamentală directă, atât în planul ofertei cât şi al cererii, în sensul suplimentării sau al reducerii lor;
- măsuri specifice adoptate de stat pentru menţinerea unor echilibre social economice (pe piaţa muncii, protecţia unor producători agricoli etc.), măsuri care s-au reflectat în dinamica preţului;
- comportamentul unor mari organizaţii economice cu tentă monopolistă.