Economie

Pentru calcularea riscurilor investiţionale trebuie calculate fluxurile financiare şi probabilitatea lor.

Măsura tradiţională  a riscului este legată de variabilitatea rezultatului şi e definită prin distribuţia de probabilitate. Riscul este mai mare când variaţia este mai mare.

Fie avem 2 proiecte investiţionale A şi B.

            Fluxul pozitiv şi probabilităţile sunt prezentate în tabelul ce urmează:

Cu cât distribuţia de probabilitate e mai îngustă cu atât este mai probabil ca rentabilitatea reală să fie mai apropiată de rentabilitatea aşteptată. Ca urmare proiectul B este mai riscant decât proiectul A deoarece Fluxul pozitiv (FP) ale proiectului A sunt mai aproape de medie decât pr. B

            Rentabilitatea aşteptată a proiectelor este aceeaşi:

 Rent. Aştep.=∑Wi*Ri / 100%

            Distribuţia de probabilitate ne ajută să comparăm câteva proiecte, însă ea nu ne redă o măsură exactă a riscului.

            Pentru a utiliza o măsură a riscului trebuie să aibă definită o valoare. O astfel de măsură  este deviaţia standard sau dispersia sau abaterea medie pătratică.

            Pentru a măsura nivelul riscului trebuie de parcurs următorii paşi:

1. Determinăm valoarea medie aşteptată a proiectului

Ra =∑Wi*Ri

1. Calculăm deviaţia dintre valoarea aşteptată şi valoarea reală (Ra-Rr)
2. Calculăm (Ra-Rr)2*Pi
3. ∑(Ra-Rr)2*Pi
4. √∑(Ra-Rr)2*Pi = σ

σA= 548                      σB=1095 →  pr. B mai riscant

Pentru a determina mărimea riscului trebuie să determinăm coeficientul de variaţie

            CV= σ / valoarea aşteptată

Proiectul A este preferabil proiectului B, deoarece la aceeaşi rentabilitate aşteptată riscul proiectului A este mai mic.

De obicei managerii în condiţiile unui risc egal vor selecta proiectele cu o rentabilitatea aşteptată mai înaltă ţi în condiţiile egalităţii rentabilităţilor vor selecta proiectele cu un risc mai mic.

Investitorii în medie se opun riscului şi ca urmare investiţiile mai riscante necesită o rentabilitate aşteptată mai mare decât investiţiile mai puţin riscante.

Levierul operaţional poate fi utilizat pentru determinarea riscului investiţional. Utilizarea LO se bazează pe repartizarea cheltuielilor în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. Iar structura cheltuielilor împreună cu modificarea volumului de producţie poate influenţa în sens pozitiv sau negativ mărimea profitului.

LO = (V – CV)/ profit , unde V – venituri, CV – cheltuieli variabile

LO – arata modificarea procentuală a profitului, dacă modificarea veniturilor est 1%. Cu cit LO este mai mare, cu atât profitul este mai variabil, atunci cind veniturile cresc si respectiv riscurile întreprinderii sunt mai mari.  Un LO operational mare sugereaza si o pondere mare a cheltuielilor fixe, ceia ce creste riscurile intreprinderii.

Un alt indicator ce caracterizeazp LO este pragul de rentabilitate (PR).

PR = CF / ((V-CV)/V), unde CF – cheltuieli fixe, V – venituri, CV – cheltuieli variabile.

Cu cât întreprinderea este mai aproape de pragul de rentabilitate, cu atit reiscul este mai mare. La fel un LO mare sugerează că ântreprinderea este aproape de pragul de rentabilitate.

Creşterea valorii vânzărilor va duce la creşterea profitului, iar micşorarea vânzărilor la micşorarea profitului. Însă asupra profitului influenţează şi alţi factori ca:

• preţul de vânzare: dacă creşte preţul, PR descreşte
• CF dacă descresc atunci PR descreşte

Un alt indicator utilizat în analiza operaţională este Marja de siguranta financiara – MSF. MSF arata cu cti se pot reduce veniturile, pina cind intreprinderea ajunge în pragul de rentabilitate.

MSF = (V-PR)*100%/V, unde V – venituri, PR – pragul de rentabilitate.

Cu cit MSF este mai mare, cu atit riscul operational al afacerii este mai mic.

Cu cât suntem mai aproape de pragul de rentabilitate cu atât LO e mai mare, iar cu cât LO e mai mare cu atât riscul e mai mare. Creşterea LO duce la creşterea va duce la creşterea profitului firmei, iar acţiunea LO presupune că orice schimbare a valorii vânzărilor mereu va duce la o schimbare mai mare a profitului.

Acest principiu este aplicat pe larg în procesul de evaluare a riscului individual l proiectului investiţional, deoarece profitul este o parte componentă a fluxurilor pozitive degajate de investiţii.

            VAN= ∑ (P+A) / (1+r)ⁿ-VI

Analiza de sensibilitate reprezintă un principiu bazat pe testarea elasticităţii unui factor la modificarea altui factor. În cadrul proiectelor investiţionale ca factor a carui sensibilitate este analizată este VAN sau RIR (factor rezultativ).

   Analiza de sensibilitate conţine următoarele etape:

1. selectăm un proiect investiţional
2. elaborarea în baza lui un model matematic
3. identificăm factorii critici ce pot influenţa succesul proiectului
4. depistăm relaţiile matematice dintre factorul rezultativ şi factorul analizat
5. analizăm influenţa cantitativă a fiecărui factor asupra rezultatului
6. selectăm factorul de risc.

Să considerăm următorul exemplu:

O întreprindere a analizat un proiect investiţional cu următoarele date. Anual se vor vinde 2 000 televizoare. Preţul unui televizor va fi de 3000 lei. Cheltuielile variabile vor fi de 2300 lei pe unitate. Cheltuielile fixe vor de 500 000 lei, inclusiv uzura 200 000 lei. Determinaţi oportunitatea efectuării unei asemenea investiţii dacă valoarea iniţială a ei este de 2 mil. lei, durata proiectului – 5 ani, rata de actualizare de 20%. Determinaţi sensibilitatea proiectului la

1. reducerea preţului unui televizor cu 10% şi
2. la creşterea cheltuielilor fixe cu 10%.

Rezolvare

Determinam VAN in baza datelor iniţiale. Calculele sunt prezentate in tabele

Venitul = Pretul*Cantitatea vinduta

Cheltuielile variabile  = cheltuielile variabile pe unitate * cantitatea vinduta

Profit impozabil = Venit – Ch. Variabile – Ch. Fixe

Impozit = Profit impozabil * impozitul pe profir (in exemplu nostru 18%)

Flux pozitiv = Profit net + uzura

VAN = - Costul investitiei + Fluxul pozitiv actualizat

Dacă la modificarea unui factor cu un anumit procent (de ex: 10%) rezultatul se modifică mai mult decât 10% atunci e un factor critic, iar dacă mai puţi decât 10%, atunci e un factor neglijabil.

In cazul nostru proiectul investitional este foarte sensibil al modificarea pretului si putin sensibil la modificarea cheltuielilor fixe.