Pin It

Criza reprezintă o tendinţă constantă de înrăutăţire a situaţiei financiare la întreprindere. Criza mai poate fi caracterizată prin reducerea capacităţii întreprinderii de a finanţa necesarul intern de active curente şi de a achita obligaţiile asumate.

De obicei criza la întreprindere poate fi împărţită în următoarele faze:

  1. Reducerea profitabilităţii, micşorarea profitului. Drept consecinţă a reducerii profitabilităţii este reducerea capacităţii de autofinanţare, şi a rezervelor de creştere economică. Soluţiile de depăşire a crizei la această fază ţin atât de modificarea strategiei, restructurarea întreprinderii cît şi de reducerea cheltuielilor şi creşterea productivităţii.
  2. Apariţia profiturilor negative care duc la reducerea rezervelor interne a întreprinderii. Soluţia la problema privind profiturile negative sunt legate în primul rând de restructurarea întreprinderii.
  3. Reducerea capitalului propriu. Pentru a compensa pierderile întreprinderea îşi micşorează activele curente, fapt ce duce şi mai mult la creşterea riscului afacerii. Restructurarea nu poate fi o soluţie, deoarece întreprinderea nu dispune de resurse pentru finanţarea ei.
  4. Este faza în care întreprinderea nu dispune de resurse pentru a finanţa nici activitatea operaţională, nici pentru a achita datoriile pe termen scurt. Persistă pericolul stopării procesului de producţie şi lichidării întreprinderii.

Deci criza mai poate fi definită că un pericol al supraveţuirii întreprinderii. Sunt două aspecte ale crizei. Aspectul extern al crizei se referă la capacitatea întreprinderii de a mobiliza un volum necesar de active curente pentru a face faţă cerinţelor creditorilor. Aspectul intern ţine de capacitatea întreprinderii de a finanţa volumul necesar de active curente pentru a desfăşura activitatea operaţională.

Din punct de vedere economic criza poate fi privită şi ca un deficit de mijloace băneşti pentru a finanţa activitatea operaţională şi pentru a rambursa datoriile asumate. Formula economică a crizei poate fi exprimată în felul următor:

Mijloacele băneşti disponibile < Necesarul Fondului de rulment + obligaţiuni imediate de plată

            Criza de obicei este cauzată de neconcordanţa anticipărilor echipei manageriale cu evoluţia reală a mediului extern. În funcţie de anticipările echipei manageriale situaţiile privind evoluţia mediului extern se împart în:

  1. situaţii de certitudine, când echipa managerială cunoaşte exact care va fi evoluţia principalilor factori ce determină succesul afacerii.
  2. situaţii de risc, când se cunosc doar probabilităţile modificării factorilor, nu şi valorile lor exacte.
  3. situaţii de incertitudine, când întreprinderea nu are nici o informaţie privind evoluţia ulterioară a mediului extern.

. La baza cauzei apariţiei situaţiei de criză stau o mulţime de factori, care pot fi împărţiţi în două grupe: Externi  şi Interni

Cei externi la rândul lor pot fi împărţiţi în:

Factori social-economici generali de dezvoltare a statului

Rata inflaţiei;

Instabilitatea sistemului fiscal;

Instabilitatea reglementării legislaţiei;

Diminuarea nivelului veniturilor reale a populaţiei;

Rata şomajului.

Factorii pieţei

Monopolizarea pieţei;

Diminuarea capacităţii pieţei interne;

Instabilitatea pe piaţa valutară;

Rata ofertei produselor substituitoare.

Alţi factori externi

Instabilitatea politică;

Calamităţi naturale;

Creşterea criminalităţii.

Factorii interni la rândul lor se împart în:

  1. Manageriali:

Nivelul înalt al riscului comercial;

Cunoştinţele insuficiente în conjunctura pieţei;

Management financiar neeficient;

Gestionarea proastă a stocurilor de producţie;

Lipsă de lichidităţi în conducere;

Evidenţă contabilă necalitativă.

  1. Operaţionali:

Lipsa unificării întreprinderii ca complex de proprietate;

Fonduri uzate şi învechite;

Capacitatea productivităţii muncii joasă;

Cheltuieli energetice mari.

  1. De piaţă:

Producţia ce nu poate face faţă concurenţei;