Economie

Ca urmare a diversităţii formelor pe care le îmbracă obiectul im­pozabil, materia impozabilă, la rândul său, este foarte variată.

Determinarea materiei impozabile reprezintă o operaţiune complexă, ca urmare a diversităţii activităţilor economice, a naturii şi destinaţiei veniturilor. Identificarea materiei impozabile se realizează în mod diferit la impozitele directe, faţă de cele indirecte.

1. Identificarea materiei impozabile în cazul impozitelor directe

În cazul impozitelor directe, metodologia fiscală are în vedere respectarea a două principii, şi anume:

• principiul realităţii - stabilirea unei legături între materia impozabilă şi venitul adus de aceasta contribuabilului. La impozitele directe, materia impozabilă este aceeaşi cu elementele economice concrete sub care se prezintă venitul sau averea (case, terenuri, capital mobiliar, activităţi industriale, comerciale şi agricole);
• principiul personalizării impozitului - stabilirea unei corelaţii între materia impozabilă şi situaţia personală a contribuabilului. Aceasta se bazează pe două abordări: (1) economică - presupune ca la stabilirea acesteia să se asigure corelaţia între natura, permanenţa şi importanţa veniturilor şi averii existente, pe de o parte, şi situaţia economică a contribuabilului, pe de altă parte. Pentru aceasta, se urmăresc reconstituirea sursei veniturilor şi recompensarea asumării riscurilor, prin: stimularea economisirii şi a investirii, protecţia unui venit minim vital ş.a.; (2) abordarea tehnică - vizează necesitatea ca baza impozabilă să reprezinte capacitatea contributivă globală a contribuabilului, adică ansamblul veniturilor şi averii acestuia, nu doar o parte a lor.
• În cazul impozitelor directe, materia impozabilă constă în:
• veniturile din muncă;
• veniturile agenţilor economici;
• veniturile din capital.

Veniturile din muncă reprezintă salariile şi alte drepturi asimilate acestora, care recompensează forţa de muncă din economia reală şi publică. Mărimea veniturilor din muncă este influenţată de factori ca: gradul de utilizare a forţei de muncă, nivelul tarifelor orare, evoluţia costului vieţii, evoluţia fenomenului inflaţionist, evoluţia ciclică a economiei etc. Astfel, în perioadele de creştere economică, veniturile din muncă au o tendinţă de sporire care se menţine apoi o lungă perioadă de timp, scăzând cu întârziere în perioadele de depresiune. Elasticitatea materiei impozabile reprezentată de veniturile din muncă este relativ redusă în raport cu fluctuaţiile economice.

Veniturile agenţilor economici provin din profiturile care recompensează factorul capital utilizat în economie şi, în general, diferă ca mărime de la un domeniu economic la altul (industrie, agricultură, comerţ). Dimensiunea acestui tip de materie impozabilă este influenţată de structura economiei şi de evoluţia ciclurilor economice. Astfel, în industrie, profiturile reacţionează rapid la fluctuaţiile economice, fiind influenţate de volumul producţiei, nivelul costurilor concurenţiale şi al cererii. Beneficiile comerciale reacţio­nează la fluctuaţia volumului activităţii şi a preţurilor. Cele din agricultură depind de factori climatici şi variaţia preţurilor.

Veniturile din capital includ veniturile capitalului mobiliar şi imobiliar. În cazul capitalului mobiliar (dobânzi, dividende aferente acţiunilor, obligaţiunilor şi altor titluri de valoare), materia impozabilă evoluează în funcţie de natura titlurilor. Veniturile provenind din titluri financiare, care conferă deţinătorului un drept de proprietate, sunt cele mai sensibile în raport cu fluctuaţiile economice, iar veniturile din titluri financiare, prin care deţinătorul are un drept de creanţă, sunt influenţate de rata scontului şi de cea a dobânzii, de posibilitatea transformării în alte titluri financiare până la scadenţă, de durata plasamentelor.

Evoluţia materiei impozabile reprezentată de veniturile imobi­liare (chiria, renta) este determinată de stabilitatea capitalului (care provine din elementul contractual), fiind supusă unei creşteri a valorii în timp. Valoarea tranzacţiilor cu capital imobiliar (imobile, pământ, opere de artă) are o sensibilitate neglijabilă la fluctuaţiile economiei, comparativ cu valoarea capitalului mobiliar.

1. Identificarea materiei impozabile în cazul impozitelor indirecte

În cazul impozitelor indirecte, teoria fiscală prevede două modalităţi: impunerea specifică (ia în considerare materia impozabilă în expresie fizică) şi impunerea ad valorem (se bazează pe valoarea materiei impozabile). Specific sistemelor fiscale actuale este faptul că materia impozabilă este reprezentată de elemente economice 348 exprimate valoric, situaţiile în care aceasta se exprimă în unităţi fizice fiind tot mai rare.

Diversificarea formelor de impunere indirectă şi generalizarea acţiunii impozitelor indirecte în economie s-au realizat prin trecerea de la materia impozabilă în expresie cantitativă la cea în expresie monetară. Sensibilitatea la fluctuaţiile conjuncturale a materiei impozabile în expresie valorică este mult mai mare decât cea a producţiei, întrucât reflectă influenţa a două variabile economice reprezentate de cantităţi şi preţuri. Preţul contribuie la stabilirea unei legături puternice între materia impozabilă şi evoluţia economiei.

În cazul impozitelor indirecte, randamentul lor este influenţat de cantităţile de bunuri şi servicii tranzacţionate, nivelul preţurilor şi tarifelor, de includerea sau nu în preţuri a altor impozite anterioare, nivelul cotelor şi tehnica de aşezare, precum şi de existenţa şi amploarea fenomenului inflaţionist.