În România, conform legislaţiei în vigoare (Legea 31/1990), întreprinderile se grupează în regii autonome şi societăţi comerciale.
Regiile autonome se înfiinţează în ramurile considerate strategice ale economiei naţionale- industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare - prin decizii ale Guvernului României, pentru cele de interes naţional sau ale administraţiei locale, pentru cele de interes local, în ramurile şi domeniile stipulate expres de Legea 15/1990, privind reorganizarea unităţilor de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.
În actuala perioadă de tranziţie pe care o parcurge România, regiile autonome au încă o pondere ridicată şi un statut special de funcţionare.
Regia este, după cum se precizează prin lege, proprietara bunurilor din patrimoniul său, trebuind ca activitatea desfăşurată să acopere inttegral cheltuielile şi să asigure obţinerea unui profit. Se admite depăşirea veniturilor de către cheltuieli numai în cazuri temeinic justificate, pentru executarea de lucrări şi servicii de interes public la propunerea ministerului de resort, cu avizarea Ministerului Finanţelor , precizându-se cuantumul şi sursele de acoperire a pierderilor.
Prin actul de înfiinţare a regiei autonome se stabilesc: obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea şi sediul principal.
Regulamentul de organizare şi funcţionare precizează modalităţile principale de organizare a regiei, inclusiv structura sa organizatorică.
Anual regia întocmeşte buget de venituri şi cheltuieli, bilanţ contabil cu evidenţierea contului de profit şi pierderi. Din veniturile realizate, după acoperirea cheltuielilor, regia autonomă constituie fonduri de rezervă, de dezvoltare, social-culturale şi sportive, de perfecţionare-reciclare, de cointeresare a personalului.
Conducerea de ansamblu a regiei autonome este asigurată de consiliul de administraţie, compus din 7-15 persoane, dintre care una este directorul sau directorul general al unităţii – numit prin ordinul ministrului de resort sau prin decizia conducătorului administraţiei teritoriale locale.
Activitatea curentă a regiei este condusă de un director ganeral sau director, numit de consiliul de administraţie, cu avizul ministerului sau administraţiei locale care a aprobat înfiinţarea.
Regiile autonome sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
Societăţile comerciale sunt entităţi economice formate din mai multe persoane fizice şi/sau juridice numite asociaţi sau acţionari,având cel puţin o trăsătură comună, exprimată într-un anumit interes, pe baza căruia contribuie la formarea unui patrimoniu social în scopul desfăşurării unei activităţi oarecare şi a obţinerii de profit. Deşi este o persoană distinctă faţă de persoanle fizice şi/sau juridice care o compun, drepturile şi obligaţiile societăţii comerciale decurg din cele ale persoanelor care se află la originea noii persoane juridice.
Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice.
În practică există două tipuri de societăţi comerciale: societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri. Din combinarea caracteristicilor celor două tipuri a rezultat un al treilea – societatea cu răspundere limitată.
Societăţile comerciale de persoane sunt organizate în socieăţi în nume colectiv şi societăţi în comandită simplă, criteriul de departajare fiind gradul de responsabilitate a subiecţilor.
Societatea în nume colectiv (SNC) este o formă primară de asociere, în care obligaţiile sociale sunt garantate cu petrimoniul social şi cu răspunderea personală şi solidară a tuturor asociaţilor. Plata datoriilor sociale se face cu răspunderea personală şi solidară a tuturor asociaţilor. Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei. Acestora li se stabilesc responsabilităţile, competenţele şi remuneraţia. Majoritatea asociaţilor poate revoca administratorii, sau poate limita puterea acestora, în afara cazului în care totul este prevăzut prin contractul de societate. Dreptul de a reprezenta societatea revine fiecărui administrator, în afara cazului în care prin contractul de societate este prevăzut altfel. În cazul în care contractul de societate dispune ca administratorii îşi desfăşoare împreună activitatea, deciziile trebuie luate în unanimitate. În cazul în care apar divergenţe între administratori, deciziile se iau de către asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Organul de conducere este adunarea asociaţilor, care are ca principale atribuţii aprobarea bilanţului, alegerea administratorilor, stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli, fixarea remuneraţiei administratorilor, mărirea capitalului, durata şi prelungirea duratei societăţii.
Societatea în comandită simplă (SCS) întră în categoria societăţilor de persoane de natură comercială, caşi SNC. Elementul de noutate constă în apariţia celor două categorii de asociaţi: comandiaţii şi comanditarii. Obligaţiile sociale ale societăţii în comandită simplă sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. Comanditarii răspund numai până la concurenţa aportului lor. Comanditaţii pot fi una sau mai multe persoane, cărora li se încredinţează administrarea societăţii. Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia internă a societăţii, poate supraveghe acţiunile ce se întreprind şi participă la numirea şi revocarea administratorilor.
Din punct de vedere juridic înfiinţarea unei societăţi în comandită simplă este relativ uşoară, prin act sub semnătură privată, şi fără să fie impusă o limită a capitalului social. Trebuie menţionat însă că asociaţii sunt responsabili personal, solidar şi nelimitat de pasivul social al societăţii
Societăţile de capitaluri se regăsesc în legislaţia actuală a ţării sub două forme: societatea în comandită simplă şi societatea pe acţiuni.
Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) se deosebeşte de societatea în comandită simplă prin faptul că are capitalul social împărţit în acţiuni. În ceea ce priveşte administrarea societăţii,aceasta este încredinţată unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi. Societatea în comandită pe acţiuni cuprinde de fapt două societăţi: una în nume colectiv, compusă din comanditaţi. şi alta de capitaluri, compusă din comanditari.
Societatea pe acţiuni (SA) se caracterizează prin existenţa unei singure
categorii de asociaţi şi divizarea capitalului social în parti denumite actiuni.
Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor. Răspunderea patrimonială a acţionarilor pentru obligaţiile sociale este limitată la valoarea acţiunilor pe care le deţin. Acţiunile societăţii sunt negociabile şi liber transmisibile. Capitalul SA nu poate fi mai mic de 25 milioane lei, iar numarul actionarilor mai mic de cinci. Capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate. Acţiunea este un înscris, o hârtie de valoare care reprezinta o cotă fixă, dinainte stabilită, din capitalul unei SA, o hârtie emisă de o societate comercială care exprimă dreptul de proprietate al celui ce o deţine asupra unei părţi din valoarea respectivei societăţi comerciale, o valoare mobiliară ce reprezintă participarea la o societate şi comportă dreptul de decizie şi dreptul la cota parte din profit. Acţiunile pot fi nominative sau la purtator. Felul acţiunilor este determinat prin actul constitutiv, sau în caz contrar vor fi la purtator. Acţiunile au o valoare nominală (înscrisă pe acţiune) şi o valoare reală, reprezentată de preţul la care se vând şi se cumpără la un moment dat.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor se transmite prin declaraţia facută în registrul de acţiuni al emitentului, subscrisă de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor şi prin menţiunea făcută pe acţiune. Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzatori solidari de plata integrală a acţiunilor timp de trei ani, socotiţi de la data la care s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul societăţii.
Capitalul social nu poate fi majorat, nu se pot emite noi actiuni, până nu este complet achitată contravaloarea celor din emisiunea anterioară. Când acţionarii nu au efectuat plata vărsămintelor, societatea îi invită să-şi îndeplinească aceasta obligaţie printr-o somaţie colectivă publicată în Monitorul Oficial şi într-un ziar de mare tiraj. Dacă acţionarii nu efectuează vărsămintele nici în urma acestei somaţii, consiliul de administraţie decide fie urmărirea acţionarilor pentru vărsăminte restante, fie anularea acestor acţiuni nominative. Decizia de anulare se publică în Monitorul Oficial, cu specificarea numărului de ordine al acţiunilor anulate. În locul acţiunilor anulate se emit noi acţiuni purtând acelaşi număr, care sunt vândute. Sumele obţinute din vânzare se întrebuinţează pentru acoperirea cheltuielilor de publicitate şi vânzare, a dobânzilor de întârziere şi a vărsămintelor neefectuate, iar eventualele diferenţe se înapoiază vechilor acţionari. Dacă preţul obţinut nu este suficient pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societăţii sau dacă vânzarea nu are loc din lipsă de cumpărători, societatea se îndreaptă împotriva subscriitorilor şi cesionarilor. Dacă nici în această fază nu se realizează sumele datorate societăţii se procedează la reducerea capitalului cu sumele respective. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtator se transmite prin vânzare. Acţiunile sunt indivizibile. Când o acţiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligată să înscrie transmiterea atât timp cât acele persoane nu desemnează un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acţiune. De asemenea, când o acţiune la purtător aparţine mai
multor persoane, acestea trebuie să desemneze un reprezentant comun. Atât timp cât o acţiune este proprietatea indiviză a mai multor persoane, acestea răspund solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.
Societatea nu poate dobândi propriile sale actiuni, nici sa acorde avansuri asupra lor, în afara de cazul în care adunarea generala a actionarilor hotaraste astfel cu votul actionarilor care reprezinta doua treimi din capitalul social. Posesorii de acţiuni au dreptul sa participe la împartirea rezultatelor financiare ale întreprinderii (sa primeasca dividende), inclusiv a activelor ramase în cazul în care societatea este lichidata. Dividendul este cota parte din profitul net al unei SA ce se cuvine pentru o actiune, unei parti de fondator sau unei parti (actiuni) industriale.
Înscrisul atasat la fiecare acţiune de capital care da dreptul posesorului lui legal sa încaseze cota parte din profitul net se numeste cupon de dividend. Actionari pot oferii spre vânzare actiunile lor pe cale de publicitate. În acest scop întocmesc un prospect semnat de ei şi de administratori, care cuprinde atât elementele mentionate în contractul de societate şi statut, cât şi în contul de profit şi pierderi al societatii, dividendele acordate, obligatiunile emise şi garantiile date. Prospectul în forma autentica se depune la registrul comertului. Publicarea prospectului este autorizata de catre judecatorul de la instanta teritoriala unde se afla sediul societatii. Publicarea se face în cel putin doua ziare dintre cele mai raspândite din localitatea unde se afla sediul societatii. Cumpararile de acţiuni se fac pe baza prospectului de vânzare semnat de actionari şi administratori şi vizat de judecatorul de la instanta sediului registrului comertului. Cumparatorii de acţiuni specifica: numele şi prenumele
sau denumirea, domiciliul sau sediul cumparatorului, numarul acţiunilor cumparate, data cumpararii şi declaratia expresa ca accepta şi cunosc prospectul de vânzare a actiunilor.
Situatia acţiunilor se publica odata cu bilantul anual şi se arata dacă actiunile sunt integral platite, numarul acţiunilor pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor.
Societatea cu raspundere limitata (SRL) împrumuta caracteristici atât de la societatile de persoane (are o singura categorie de asociaţi şi constituirea se face în conditiile încrederii reciproce), cât şi de la cele de capitaluri (asociatii raspund în limita capitalului social subscris). SRL este societatea ale carei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale. SRL se poate constitui şi atunci când un debitor nu-si poate continua activitatea , iar creditorii lui nu socotesc oportuna lichidarea grabita şi în consecinta se asociaza între ei; creditorii debitorului comun pot duce la bun sfârsit fie exploatarea, fie lichidarea lenta, operatiuni profitabile ambelor parti. Alte motive de asociere provizorie cu raspundere limitata pot fi în cazul de cesiune a unei creante, exploatarea proprie, prospectiuni, exploatari, cumpararea şi vânzarea unui fond de comert etc.
În SRL numarul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50 iar capitalul social nu poate fi mai mic de doua milioane lei şi se divide în parti sociale egale, nu mai mici de 100 000 lei fiecare. În caz de aporturi în natura, acestea pot reprezenta cel mult 60% din capitalul social. Prestatiile în natura şi creantele nu pot constitui aport. Bunurile ce reprezinta aporturi în natura se transmit în momentul constituirii societatii. Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Administratorii elibereaza, la cerere, certificatul constatator al drepturilor asupra partilor sociale, cu mentiunea ca nu poate servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatate, sub sanctiunea nulitatii transmiterii.
În cazul în care într-o societate cu răspundere limitată părtile sociale sunt ale unei singure persoane, în calitate de asociat unic, acesta are drepturile şi obligatiunile adunării generale.