Contribuţia investiţiilor străine directe la creşterea economică a ţărilor în curs de dezvoltare derivă din rolul întreprinderilor multinaţionale în economia mondială şi din evoluţiile care prefigurează schimbări rapide în cadrul creşterii economice în lume. Deşi primesc numai un sfert din fluxurile de investiţii străine directe, ţările în curs de dezvoltare depind mai mult decât ţările dezvoltate de întreprinderile multinaţionale în privinţa investiţiilor, tehnologiilor, pregătirea şi calificarea forţei de muncă, accesul pe pieţele externe şi alţi factori stimulativi ai dezvoltării.
Întreprinderile multinaţionale au o contribuţie importantă la formarea de capital, prin economisiri şi investiţii. Ele pot să influenţeze totodată comportamentul de economisiri individuale, prin crearea de noi locuri de muncă, salarii mai mari decât la întreprinderile locale şi venituri mai mari ale furnizorilor locali rezultate din operaţiunile cu întreprinderile multinaţionale.
Totodată, întreprinderile multinaţionale pot influenţa volumul economiilor prin diverse forme instituţionale: planuri de pensii, depozite directe în conturi de economii, stimulente salariale pentru contractarea de asigurări etc. O bună parte din profiturile revenite întreprinderilor multinaţionale nu se transferă în străinătate, ci se reinvestesc (15%-20% după anumite cercetări). Investiţiile străine directe înseamnă şi capital financiar sau fizic, nou transferat în ţara gazdă, care măreşte volumul economisirilor interne, acoperind un deficit de finanţare pentru dezvoltare care nu generează datorii externe.
Întreprinderile multinaţionale lărgesc baza de impozitare şi contribuie la creşterea veniturilor bugetare atât prin impozite directe, cât şi indirecte, prin impozitele plătite de salariaţii şi furnizorii.
Contribuţia investiţiilor străine directe la economisirile interne, diferă de la o ţară la alta şi nu are acelaşi ritm cu creşterea intrărilor de capital pe ansamblu. Investiţiile străine directe care finanţează capacităţi noi contribuie, în acelaşi ritm, la creşterea economisirilor şi investiţiilor, fac ca impactul lor să fie mult mai mare şi mai direct decât multe alte forme de economisire externe.
Mai multe ţări în curs de dezvoltare şi-au organizat pieţe pentru acţiuni şi obligaţiuni sau şi-au deschis pieţele existente participării străine. În ţările în curs de dezvoltare mai mari şi cu sectoare private dezvoltate (Coreea, Mexic) aceste pieţe au atras volume importante de capital străin în condiţiile în care ele oferă posibilitatea comercializării acţiunilor şi evaluării activelor întreprinderilor. Operaţiunile pe piaţa valorilor mobiliare pot să conducă la transformarea investiţiilor de portofoliu în investiţii străine directe, pe măsură ce potenţialii investitori acumulează acţiuni şi preiau controlul întreprinderilor.
Prezenţa întreprinderilor multinaţionale în diverse activităţi atrage mai uşor finanţările băncilor mondiale, stabileşte legături în economia în care se plasează, facilitând accesul pe pieţe locale sau externe, furnizând resurse care se pot folosi în alte sectoare de producţie în ţara gazdă. Totodată întreprinderile multinaţionale transferă cunoştinţe, pregătire, precum şi asistenţă tehnică şi financiară. În ansamblu, se poate aprecia că prezenţa întreprinderilor multinaţionale are impact asupra întreprinderilor şi asupra eficienţei investiţiilor în ţara gazdă.
Un alt set de efecte se poate regăsi în modurile de dezvoltare, achiziţionare şi utilizare a tehnologiilor. Tradiţional, întreprinderile multinaţionale au dezvoltat activitatea de cercetare în ţările de origine, iar filialele lor din străinătate făceau mai mult îmbunătăţiri la tehnologiile primite de la firmele-mamă. Deşi acest proces este încă dominant, asistăm în ultimul timp la o tot mai pronunţată internaţionalizare a cercetării ştiinţifice şi tehnologice.
O mare parte din cercetările ţărilor dezvoltate sunt făcute în străinătate (20%-25%) prin intermediul întreprinderilor multinaţionale care folosesc un număr tot mai mare din personalul de cercetare-dezvoltare autohton (20%). Unele dintre cele mai mari întreprinderi multinaţionale din Europa (Ciba-Geigy, Royal Dutch, Shell, Bull, Philips, Olivetti, ABB) cheltuiesc peste o treime din volumul total al fondurilor de cercetare dezvoltare la filialele lor din străinătate.
Mai importante însă pentru transferul de tehnologii în ţările în curs de dezvoltare sunt investiţiile străine directe, care pot fi singura posibilitate pentru multe ţări în curs de dezvoltare de a avea acces la ultimele tehnologii.
Investiţiile străine directe pot promova perfecţionările tehnologice în ţările în curs de dezvoltare în mai multe feluri. Efectul direct se realizează prin contribuţia la o productivitate mai ridicată a factorilor, schimbarea structurii produselor pentru piaţa internă şi pentru export, activitatea de cercetare desfăşurată de filialele lor, introducerea inovaţiilor organizatorice şi practicilor manageriale performante, angajarea şi pregătirea personalului local. Efectul indirect se propagă prin colaborarea cu instituţiile de cercetare locale, transferul de tehnologii, efectele stimulatoare şi concurenţiale ale prezenţei filialelor unor întreprinderi multinaţionale şi rulajul de personal pregătit.
În ultimul timp întreprinderile multinaţionale alocă mai multe resurse pentru cercetare-dezvoltare filialelor lor din străinătate decât înainte. Deşi cea mai mare parte a acestor cheltuieli se localizează tot în ţările dezvoltate, în unele ţări în curs de dezvoltare (China, India, Coreea, Singapore) filialele întreprinderilor multinaţionale au participat cu peste 15% la cheltuielile totale de cercetare-dezvoltare. Amplasarea activităţilor de cercetare-dezvoltare în ţările în curs de dezvoltare poate fi explicată prin avantajele locale, între care disponibilitatea unor condiţii de cercetare şi a oamenilor de ştiinţă, ingineri cât şi prin strategiile globale ale multinaţionalelor.
Inovaţiile organizaţionale şi practicile manageriale performante sunt considerate ca aspecte ale dezvoltării tehnologiei pentru creşterea productivităţii şi accelerarea creşterii economice. Ca exemplu: Întreprinderile din Japonia, cu deosebire cele din industria auto, au fost pionierii acestor tehnici organizaţionale promovate începând cu anii ’80. În ultimul timp, întreprinderile multinaţionale din Japonia şi din alte ţări aplică aceste schimbări şi în ţările în curs de dezvoltare (la filialele şi sucursalele lor, în societăţile mixte sau chiar pe bază de contract de licenţă).
Impactul tehnologiilor asupra creşterii economice, transferate prin investiţiile străine directe sau prin alte forme de cooperare cu întreprinderile multinaţionale, depinde însă şi de cadrul legal existent în ţara gazdă şi de posibilităţile întreprinderilor străine sau naţionale cu privire la achiziţionarea, adaptarea, inovarea şi difuzarea tehnologiilor. La rândul său, cadrul naţional este condiţionat de o serie de politici publice privind infrastructura fizică, dezvoltarea resurselor umane, tehnologia şi investiţiile străine directe, comerţul internaţional, factorul preţ, capitalul de investiţii, subvenţiile etc.
Factorul uman are legătură cu creşterea economică atât prin relaţia dintre resursele umane şi producţie, cât şi prin relaţia dintre bunăstarea oamenilor şi consum.
Impactul întreprinderilor multinaţionale asupra învăţământului în ţările gazdă prin investiţii directe sau contribuţii financiare este mai mic. S-a constatat însă că unele întreprinderi multinaţionale au introdus în programele lor de pregătire şi noţiuni elementare, atunci când condiţiile locale o impun.
Prezenţa întreprinderilor multinaţionale în ţările în curs de dezvoltare prin contribuţia pe care o aduc la progresul tehnic, introducerea unor noi valori în comportamentul economic şi accesul la informaţii poate să influenţeze calitatea învăţământului general, prin interfaţa dintre învăţământ şi dezvoltarea economiei în ansamblu.
În afară de rolul jucat de instituţiile multinaţionale în învăţământul superior în ţările în curs de dezvoltare, întreprinderile multinaţionale mai practică şi alte forme de participare la învăţământ, în pregătirea managerială şi tehnică: acordă burse de studii la diferite universităţi, organizează programe de pregătire proprii sau chiar centre de pregătire.
Contribuţia cea mai mare pe care aceste întreprinderi o aduc la dezvoltarea pregătirii şi activităţilor manageriale este reprezentată de programe informale (care nu au ca finalitate acordarea unui titlu sau diplome recunoscute oficial).
Dintr-un studiu efectuat în Turcia rezultă că întreprinderile multinaţionale cheltuiesc dublu pentru pregătire, faţă de întreprinderile locale. Întreprinderile multinaţionale pregătesc o mare parte din personalul lor în filialele din străinătate, mai ales în sectoarele industriale noi, cu accent pe programe de pregătire în management de nivel mediu sau superior, precum şi a personalului tehnic cheie.
O componentă importantă a contribuţiei întreprinderilor multinaţionale la dezvoltarea resurselor umane o constituie crearea de noi locuri de muncă, direct prin personalul angajat propriu şi indirect prin stimularea unor noi posibilităţi de creare de locuri de muncă. Comerţul internaţional contribuie la integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială care, la rândul său, le ajută în stimularea dezvoltării, integrând investiţiile străine directe cu importurile, finanţarea unei investiţii directe presupunând în mod aproape automat şi efectuarea unor importuri de maşini utilaje şi echipamente.
Totodată, întreprinderile multinaţionale au un rol important în multe aspecte ale calităţii mediului în ţara gazdă. Deşi multe ţări în curs de dezvoltare şi-au format cadrul normativ privind protecţia mediului, ele nu dispun şi de o infrastructură adecvată cadrului legal. De aceea, transparenţa şi stabilitatea acestor reglementări constituie priorităţi faţă de exigenţa normelor.
În concluzie, rolul investiţiilor străine directe este notabil şi impetuos necesar în cazul ţărilor în curs de dezvoltare. De fapt aceste ţări recunosc contribuţia investiţiilor străine directe în dezvoltarea economică şi transferul de tehnologie, majoritatea acestor ţări deschizându-şi graniţele cât mai larg în scopul acaparării cât mai multor investiţii.