Filozofia este una din principalele forme de manifestare a spiritului uman şi a conştiinţei umane. Ea studiază teoria despre lume şi om în unitatea lor dialectică. Denumirea termenului de filozofie provine de la cuvintele greceşti phileo -„a iubi" şi sophia -„înţelepciune", ceea ce înseamnă iubire de înţelepciune. Filozofia reprezintă modul spiritual-practic de asimilare a lumii.
Obiectul de studiu al filozofiei este generalul în sistemul "lume - om". La rîndul său, acest sistem este compus din două subsisteme - "lume" şi "om". Fiecare din ele are nivelurile sale, iar interacţiunea laturilor - patru aspecte: ontologic, gnoseologic, axiologic şi spiritual-practic. Filozofia este o ştiinţă complexă, care oferă răspuns la diverse probleme sociale. Filozofia este ştiinţa despre cele mai generale însuşiri şi relaţii ale realităţii obiective, legităţi ale funcţionării şi dezvoltării ei.
Obiectul filozofiei vizează acele cunoştinţe pe care omul le foloseşte pentru a construi tabloul universal al lumii, sub unghiul de vedere al Adevărului, Frumuseţii, Binelui şi Echităţii.
Filozofia este şi ştiinţă şi formă a conştiinţei sociale. Filozofia ca ştiinţă deţine toate criteriile ştiinţifice (obiectivitate, raţionalitate, sistemacitate, verificabilitate, orientare spre esenţă şi legitate), are obiectul ei de studiu, categoriile, legităţile şi metodele sale. Ca formă a conştiinţei sociale, filozofia reflectă existenţa socială prin înţelepciune, manifestă o anumită influenţă asupra existenţei sociale. În acest sens, ea este ideologizată. Filozofia tinde spre cunoaşterea ştiinţifică a lumii şi, în acelaşi timp, expunerea obiectivă şi veridică a intereselor subiectului (clasei). În istoria filozofiei aceste două tendinţe (ca ştiinţă şi formă a conştiinţei sociale) se manifestau în mod diferit, predominînd ori una, ori alta.