Flozofia este o disciplină cu un specific aparte. Ea nu se orientează nemijlocit spre schimbarea lucrurilor, spre transformarea naturii, dar se adresează inclusiv omului, reorganizează mentalitatea lui, îi ajută să înţeleagă locul lui în natură şi societate şi, prin aceasta, schimbă întru-un fel sau altul, realitatea. Prin teoriile filozofiei, omul îşi poate crea propriul concept despre lume.
Concepţia despre lume ilustrează totalitatea posibilităţilor de definire a omului ca fiinţă existenţială şi interacţiunea acestuia cu natura şi societatea umană. Teoria dată are la bază totalitatea de cunoştinţe (ştiinţifice, politice, juridice, etice, estetice, ateiste şi religioase, filozofice ş.a.), convingeri, principii ale cunoaşterii şi activităţii omului şi orientările lui valorice. Astfel omul îşi organizează existenţa sa şi îşi determină scopurile şi idealurile mult rîvnite. Omul îşi realizează activitatea sa în dependenţă de convingerile lui despre bine şi rău, datorie, idealuri, formate, la rîndul lor, în baza cunoşterii naturii şi societăţii. În societate există multe concepţii despre lume. Însă orice concepţie trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Ce reprezintă lumea înconjurătoare? Pentru ce noi
trăim? Cum trebuie să trăim? Fiecare om nu doar trebuie să aibă o concepţie despre lume, dar ea trebuie să fie bine argumentată şi fundamentată. Fundamentarea concepţiei despre lume şi este filozofie. În aspectul istoric deosebim următoarele concepţii despre lume: mitologică, religioasă şi filozofico-ştiinţifică.
Concepţia mitologică este cea mai veche, era caracteristică pentru oamenii din comuna primitivă ca unica formă a conştiinţei sociale. În concepţia mitologică nu există diferenţiere clară dintre om şi natură, gîndire şi realitate, ideal şi material, obiectiv şi subiectiv, lipseşte cauzalitatea, era totul contopit, unitar. Miturile erau principalele modalităţi de explicare a realităţii. Mitul este o legendă, o povestire, o istorie sacră despre apariţia lumii şi fenomenelor naturii, zeilor şi eroilor. Mitul avea menirea să descopere o taină, arată careva forţe supranaturale care aveau o comportare exemplară.
Concepţia religioasă apare pe baza celei mitologice şi generalizează diferite mituri şi credinţe primitive, formulînd o teorie integrală despre toată realitatea înconjurătoare. Ea reiese din dedublarea lumii în două părţi: naturală şi supranaturală. Specific pentru această concepţie este nu numai admiterea existenţei unei forţe supranaturale, dar şi atribuirea la aceasta a unui sens specific: că lumea supranaturală este adevărata lume, că ea este primordială şi determină lumea naturală şi socială. Lumea supranaturală ori divină dirijează dezvoltarea naturii şi vieţii umane. Toate fenomenele şi procesele realităţii erau explicate din perspectiva acestei concepţii.
Concepţia filozofico-ştiinţifică este generată de mai multe necesităţi umane şi tipuri de activitate. Ea se formează în baza generalizării diferitor cunoştinţe ştiinţifice, forme ale activităţii spirituale şi practice. Spre deosebire de concepţia religioasă, concepţia filozofică se formează cu ajutorul teoriilor şi noţiunilor respective, argumentelor şi demonstraţiilor logice. Dacă pentru concepţia religioasă e specifică credinţa oarbă şi imposibilitatea demonstrării adevărurilor religioase, atunci pentru concepţia filozofică e caracteristică demonstrarea logică. Concepţia filozofică are obiectul său de studiu nu atît lumea ca atare, cît sensul existenţei omului în lume.