Filozofia îndeplineşte mai multe funcţii: ontologică, gnoseologică, metodologică, antropologică, sociologică, etică, estetică, axiologică, praxiologică ş. a. Toate aceste funcţii pot fi reduse la trei momente:
- sinteza cunoştinţelor şi crearea tabloului lumii unic ce ar coincide nivelului de dezvoltare a ştiinţei, culturii şi experienţei istorice;
- fundamentarea, justificarea şi analiza concepţiei despre lume;
- formularea metodologiei generale a cunoaşterii şi activităţii omului în lumea înconjurătoare.
Începînd din antichitate, filozofia se găseşte permanent în interacţiune cu ştiinţele concrete. Nu întîmplător mulţi savanţi vestiţi au fost şi filozofi (Platon, Aristotel, J. Bruno, N. Copernic, R. Descartes, Z. Freud, B. Russel ş.a.). Filozofia permanent primeşte şi prelucrează informaţii din diferite domenii, integrează diverse cunoştinţe umane şi formează un tablou ştiinţific unic al lumii. În acelaşi timp, filozofia nu pretinde la rolul de ştiinţă a ştiinţelor, de a include în sine toate cunoştinţele. Ştiinţele concrete au obiectul lor de studii, metodele şi legile lor, nivelul lor de generalizare a cunoştinţelor. Filozofia nu trebuie să rezolve problemele ştiinţelor concrete, ea acţionează asupra lor prin concepţia filozofică, care înfluenţează viziunea savantului, atitudinea lui faţă de lume şi cunoaştere.
Filozofia contemporană trebuie să fie o filozofie a supravieţuirii. Omenirea nu poate exista decît în limitele unor parametri strict determinaţi ai mediului fizic, biologic şi social. Omenirea ca parte a noosferei a intrat în epoca dezvoltării ireversibile, care depinde de acutizarea problemelor globale. Actualmente problema cheie este elaborarea "Strategiei Omului", coordonată cu "Strategia Naturii". Strategia omenirii presupune totalitatea diferitor activităţi ce ar asigura coevoluţia omului şi mediului ambiant. Strategia omenirii trebuie să accepte şi noi modernizări, de aceea ea trebuie să aibă o nouă filozofie - filozofia supravieţuirii. Pentru formarea conştiinţei globale e necesară reconştientizarea tuturor relaţiilor sociale: relaţiile omului cu natura, relaţiile dintre diferite comunităţi, relaţiile dintre om şi om, atitudinea faţă de trecut, istorie, cultură, stat, ş.a.