- Epoca primitivă – elementele de etică se transmiteau verbal de la o generație la alta sub formă de sfaturi, povețe, reguli de comportare. Încă din această epocă etica avea un rol deosebit în existența societății, de atunci când în perioada paleolitică conștiința conviețuirii a impus prima mare interdiciție etică din preistoria omului – cea a canibalismului.
- Epoca antică – s-a constituit etica ca știință, au fost formulate idei cu privire la educația morală a copiilor. Ex: Quantilius recomandă ssă fie angajate dădace care vorbeau corect și frumos, cu o pronunțare corectă.
- Epoca renașterii – s-au cunoscut mari transformări de norme morale. Umaniștii epocii înaintează noi cerințe față de pedagog, care este promotor al moralității. Se pune accentul pe respectul față de om. Ex: studentul nu trebuie să se teamă de pedagog. Se pune accent pe dezvoltarea educației estetice, educatorul trebuie să fie tânăr, cultivat, inventiv, prietenos, voios, senin, exemplu pentru toți.
Principiile eticii:
1. Principiul egalității în fața normelor – egalitatea între oameni nu se referă la egalitatea lor intelectuală, biologică, estetică, ci la egalitatea în fața principiilor și normelor morale și la egalitatea în fața legii.
2. Principiul clarității și a clarificării (pozițiilor, conceptelor) – într-o societatea deschisă oamenii pot să-și enunțe clar poziția față de o problemă morală și în consecință să acționeze.
Etica studiază standarde generale care se aplică celor mai mulți oameni în cea mai mare parte din viața lor, de aceea rareori ea ține cont de particularități cum ar fi sexul, rasa, capacitățile și talentele, statutul unei persoane.
3. Principiul relativismului și absolutismului – relativismul susține că nu există standarde absolute, universale. Ele diferă în funcție de comunitate și istorie. Pentru a fi moral trebuie să trăiești în acord cu codul comunității tale și să-l respecți pe cel al altora. Totodată, problema toleranței față de alte coduri creează situații inacceptabile, de ex: Codul moral al naziștilor – purificarea rasială; arderea văduvei în India, sclavia, discriminarea din cauza apartenenței la sex etc.
Absolutiștii cred că standardele treuie să fie universal accesibile și se sprijină în această idee pe asemănările dintre normele diferitelor comunități, de ex: respectul față de părinți, prohibirea incestului etc.