Filosofie

Etica profesională studiază caracterul activității morale a indivizilor și relațiile morale în mediul profesional. Pune bazele etichetei, care reprezintă reguli de comunicare specifice, maniere de comportare, cât și norme de conduită în societate. Normele de conduită au existat din toate timpurile. Acestea s-au transmis prin educație din generație în generație.

Norma morală reprezintă un instrument de constrângere morală, de îngrădire, un model acceptat și recunoscut de membrii societății, un standard, un etalon de comportament social.

Normele se elaborează prin modalitățile:

1)      neorganizat – spontan, difuz (obiceiurile, tradițiile);

2)      organizat – de către insitituții, agenții specializate (prin elaborarea codurilor de etică).

      Normele au ca scop reglementarea normativă și integrarea socială:

-        crează un sistem de drepturi și datorii, interdicții în diferite contexte sociale;

-        permite evitarea și rezolvarea conflictelor;

-        arată ce trebuie să fie într-o societate;

-        nu stabilesc puncte, limite normative, ci o zonă în cadrul căreia sunt permise și limite de variație.

1.      Normele generale (universale)

Sunt presente în toate tipurile de comunități umane, au durabilitate în timp și influențează toate activitățile umane. De exemplu: cinste, generozitate, demnitate, loialitate etc.

2.      Norme particulare

Se adresează unor comunități umane determinate, vizând activitățile umane particulare . De exemplu: normele vieții de familie, normele specifice anumitor activități profesionale ș.a.

3.      Norme speciale

Se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse și uneori cu ocazii speciale. De exempl: norme de protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă îm afaceri ș.a.

Normele pot fi formulate:

-        ca imperativ categoric – arată ce este obligatoriu să facem sau să ne abținem să facem (poruncă, îndemn);

-        ca imperativ patetic – arată ce ar treui să facem sau să ne abținem să facem în anumite situații (ipoteză, presupunere).

O normă poate să conțină:

1)      interdicție (să nu omori decât în legitimă apărare);

2)      permisii (poți să nu te supui ordinelor dacă ele încalcă drepturile omului);

3)      obligații (ține-ți promisiunile).

Caracteristica valorilor profesionale

Dileme standard în etica profesională intervin mai ales în situaţii cruciale între starea de fapt a unei societăţi în care se exercită o profesie şi valorile morale ale acelei profesii. Cele mai dificile probleme etice survin în cadrul regimurilor totalitare sau autoritare. Legile sunt legi, au o astfel de valoare, dar multe dintre ele nu sunt drepte. Ziariştii şi profesorii sunt obligaţi să manipuleze. Şi chiar dacă ei doar socializează în anumite valori, cele ale societăţii în care trăiesc, la modul ideal fac un deserviciu democraţiei şi drepturilor omului. Medicii erau obligaţi, în regimul totalitar românesc, să cheme procuratura atunci când venea o pacientă cu iminenţă de avort. Adesea, din acest motiv, femeile rămâneau acasă, făceau septicemii şi mureau. Funcţionarii publici erau supuşii statului, într-un proces cu statul, cetăţeanul era aproape întotdeauna perdant.

Chiar şi în practica curentă a ţărilor cu regimuri democratice există dileme de etică profesională greu de surclasat. Un avocat îşi apără clientul, chiar şi împotriva ideii de dreptate, un profesor socializează elevii chiar şi pe valori nedrepte, dar care sunt încetăţenite, psihologii pot să-i facă pe pacienţi şi mai dependenţi de însăşi prin terapia pe care le-o aplică, deşi rolul lor moral este acela de a ajuta pacienţii să revină la autonomie, să poată trăi din nou "pe picioarele lor".