Putem privi acest fapt din doua directii si parca nu ni se mai pare asa grav dintr-o directie cat este din cealalta..Spre exemplu, te afli intr-o situatie cand cel drag tie trece printr-o situatie fara cale de intoarcere, paralizat, conectat la aparate, nu a mai putut rosti un cuvant de mult timp, o fiinta captiva intr-un corp,practic o leguma, ce alegi? Il lasi sa isi duca mai departe viata amara, gandindu-te la tine intr-un fel ca n-ai vrea sa il pierzi sau la el, cel care este neputincios, care probabil singurul lucru fericit din viata lui este sa puna capat suferintei? De aceea ,tind sa cred ca eutanasia persoanelor nu este un lucru atat macabru.
Ce este eutanasia? Potrivit DEX-ului, eutanasia este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Puterea de decizie trebuie sa apartina bolnavului, rudelor sau medicului. Acest cuvant, “euthanasia”, e de provenienta greaca, face referire la o moarte usoara, frumoasa. “eu” – bine, “thanatos” – moarte.
Ca sa fac o scurta trecere prin istorie, eutanasia se practica inca din cele mai vechi timpuri. Fie batranii si bolnavii erau lasati in urma de popoarele nomade sau in Sparta, copiii handicapati erau expusi si lasati sa moara.
Multi au fost de-alungul istoriei care au aprobat eutanasia,dar si multi care au respins-o. Silius Italicus, care avea el insusi sa se sinucida, ii elogiaza pe altii care sunt gata sa grabeasca moartea batranilor, a ranitilor in razboi si a bolnavilor. La Roma, unde erau exaltate forta, tineretea, frumusetea, vigoarea fizica, domnea repugnanta absoluta fata de batranete si de boala. Stoicii se mandreau cu sinuciderea marilor lor reprezentanti: Seneca, Epictet, Pliniu cel Tanar. Scria Seneca: “Daca batranetea va ajunge sa-mi zdruncine judecata, daca ea nu imi va lasa viata adevarata, ci doar existenta, voi iesi afara din aceasta locuinta ruinata si aducatoare de ruina”. Pitagora si mai ales Hippocrate s-au impotrivit eutanasiei. Hippocrate a inclus in faimosul sau juramant aceasta fraza: “Nu ma voi lasa determinat de cuvantul nimanui in a procura o otrava sau in a-mi da consimtamantul la asa ceva”. Cicero scria in Visul lui Cicero: “Tu, Publius si toate persoanele drepte, voi trebuie sa va pastrati viata si nu trebuie sa dispuneti de ea fara a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca sa nu dati dovada ca v-ati sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a incredintat-o”.
Primii in Evul Mediu care au sustinut ideea eutanasiei au fost englezii : Thomas Morus si Francis Bacon. Cei doi se declarau in favoarea ideeii de a curma viata unei persoane suferinde. Thomas Morus a si scris un roman „Utopia” in care se declara in favoarea eutanasiei, spunand ca este logic si necesar sa ajutam pe cei suferinzi de boli incurabile, punandu-si singuri capat vietii sau cu ajutorul altora, plecand din viata cu suferinte mai suportabile, iar Francis Bacon este primul sustinator ca medicii au obligatia sa foloseasca stiinta lor astfel incat cei muribunzi sa iasa din viata cat mai usor posibil si fara dureri. Bacon, in special, foloseste termenul de “eutanasia exterioara” cand este vorba de activitatile medicului, care privesc o moarte usoara, iar termenul de “eutanasia interioara”, cand este vorba sa caracterizeze pregatirea psihica a muribundului pentru infruntarea mortii.
Astfel, Bacon este considerat cel care a folosit pentru prima data cuvantul “eutanasie” cu sensul de uciderea celui care este suferind.
Intorcandu-ne in zilele noastre, exista state care au legalizat eutanasia pe motive de „compasiune”. De exemplu, Olanda si Belgia,care a impus si „reguli” pentru savarsirea acestui act : existenta unei boli incurabile sau a durerilor insuportabile, ducerea la cunostinta pacientului a tuturor solutiilor alternative, cererea eutanasiei de catre pacientul insusi, in deplinatatea facultatilor sale. Multe tari se abtin, de exemplu, doar in statul Oregon din SUA este permisa, iar Franta face o distinctie intre doua feluri de eutanasie – si anume – activa, cand moartea survine conform interventiei medicilor, considerat omor premeditat, si pasiva – prin abtinerea terapeutica de la tratament, in alte cuvinte, neacordarea asistentei medicale. Suedia doar in cazuri exceptionale, medicilor le este permis sa deconecteze aparatele care mentin bolnavul inca in viata.
Din punctul meu de vedere, asa cum am prezentat si in partea de inceput, ma declar, dar nu 100% in favoare. De ce? Depinde de care parte privesti. O moarte usoara pentru cei pentru care viata este un chin, deoarece nu este usor sa acceptam ca un bolnav cand nu este in totalitate neputincios, incredinteaza altora grija terminarii vietii sale, cand poate singur sa o faca sau cel care infrunta aceasta problema, declara ca agonia mortii este o suferinta groaznica si ca este drept sa o stingem la toti care sunt recunoscuti ca bolnavi nevindecabili. Doua sunt argumentele de baza care iau apararea eutanasiei : mila pentru cei muribunzi, care au chinuri trupesti si in generalcelor care sunt bolnavi nevindecabil ; dreptul fiecaruia sa-si puna capat vietii si sa ceara sfarsirea ei.
Iar, in final, cautand date legate de subiectul abordat am descoperit ca si posesorii Premiului Nobel : Jacques Monod, Linus Pauling, George Thomson, din anul 1974 care s-au adaugat eutanasiei. Intre altele, in declaratia lor mentioneaza : “Apelam la opinia publica luminata sa depaseasca tabu-urile tradittionale si sa adopte o atitudine de simpatie fata de suferinta inutila din ceasurile mortii. Nu acceptam teoriile care sustin ca durerea omeneasca este inevitabila si nimic nu poate fi pentru imbunatatirea soartei omenesti. Insistam ca este imoral sa rabdam, sa acceptam sau sa-i impunem bolnavului sa suporte durerea. Credem in valoarea demnitatii individului. Aceasta inseamna ca, comportamentul sau trebuie sa fie respectat si ca individul trebuie sa se gandeasca la soarta sa. Nici o etica nu poate interzice, in mod categoric, individului sa puna capat vietii sale, daca boala de care sufera nu e posibil sa se vindece cu metodele terapeutice cunoscute.”Eutanasia inseamna “moarte buna”. Si poate fi determinata ca “o metoda sau o fapta cu care se pune capat suferintei prin moarte sau se provoaca moarte fara dureri”. Cu alte cuvinte, inseamna moarte “dulce” si “usoara” pentru cei care sufera de o boala nevindecabila sau au boli organice iremediabile. Este dur, barbarie sa fie lasata o persoana in viata, impotriva vointei sale, tagaduindu-i atat de mult dorita eliberare, cand viata sa a pierdut orice demnitate, frumusete, sens si orice perspectiva. Suferinta fara motiv este un rau, pentru care noi suntem datori sa o scoatem din societatea civilizata. Dar nu e solutia indicata moartea bolnavului. Astazi, stiinta a descoperit multe medicamente contra durerilor, calmandu-l pe cel suferind, de multe ori scapandu-l de ele. Bineinteles, nu s-a gasit inca cel mai potrivit medicament indicat pentru dureri, astfel lasand o posibilitate de ridicare a chestiunii eutanasiei. Afirmatie de care sunt complet de acord. Conform Bisericii, a relegiei eutanasia se opune legii: „sa nu ucizi”, sa nu iei viata unei persoane data de Dumnezeu si pe care doar Dumnezeu o poate lua, iar medicii o vad ca curmare a unei suferinte, care ar duce la moarte inevitabil.