Noțiuni intorductive
Karl Heinrich Marx (n. 5 mai 1818, Trier, Regatul Prusiei – d. 14 martie 1883, Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un filozof, istoric, economist, sociolog și jurnalist evreu-german întemeietor, împreună cu Friedrich Engels, al teoriei socialismului științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești. A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului al XX-lea. Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a scris și a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist. Abordarea sa este vizibilă din prima linie a primului capitol al Manifestul Partidului Comunist: „Istoria tuturor societăților cunoscute este istoria luptei de clasă”. Apelând la ideea de luptă de clasă Marx nu făcea totuși decât să preia un concept folosit de mult timp deja de către istoricii burghezi în studiile lor. Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca și sistemele socio-economice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere. Așa cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără clase, care urmează unei perioade de tranziție în care statul va fi un instrument al dictaturii proletariatului. Pe de altă parte, Marx a argumentat că schimbările socio-economice se produc prin intermediul activității revoluționare organizate. În acest model, capitalismul va lua sfârșit prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaționale. Ideile lui Marx au început să exercite o influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa. Această influență a crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia, revoluție datorată bolșevicilor, care erau marxiști, ca și restul partidelor rusești cu orientare de stânga - menșevicii (social-democrații) și socialist-revoluționarii.
Viața și cariera
Marx s-a născut într-o familie cu vechi și ramificate tradiții rabinice: ambii lui părinți se trag din familii cunoscute de rabini, unica excepție fiind o soră a mamei lui care era căsătorită cu un evreu care era bancher (bunicul fondatorului concernului olandez Philips). Trier, mica urbe renană unde se va naște Marx, devine în 1815 posesiune prusacă, fapt care a dus la excluderea evreilor din funcțiile publice. În aceste condiții, tatăl lui Marx, jurist, pentru a-și putea să exercite profesia, presat și nu din convingere, se convertește la evanghelism, împreună cu soția și copiii. Tatăl lui Marx era un admirator al filozofilor iluminiști și nutrea convingeri liberale, fiind printre cei care au manifestat pentru constituție în Prusia. Tatăl lui Marx era un iluminist nereligios și s-a creștinat pentru a scăpa de marginalizare socială. Marx învață, o perioadă, în familie, mai apoi într-o școală cu vederi liberale, fapt care o făcea să fie sub observația poliției regale. și, care era condusă de un amic al tatălui său. Marx citea poezie greacă și pe Shakespeare, fapt care l-a apropiat de tatăl viitoarei lui soții, Johann Ludwig von Westphalen, un nobil cu vederi progresiste, spre deosebire de cele ale fiului lui cel mai mare, care va ajunge ministru prusac de interne și, care îl introduce pe Marx în teoriile socialiste ale contelui de Saint-Simon. Din 1835 Marx va studia la Universitatea din Bonn și, mai apoi, la Universitatea Humboldt din Berlin, perioadă în care va schimba studiile de drept pentru cele de filozofie și istorie. În Berlin este admis în clubul postuniversitar al tinerilor hegelieni, încă înainte de absolvire. Doktorklub-ul era format din avangarda filozofică și politică a regatului Prusiei, ceea ce se concretiza prin critica statului și a religiei.
Sub imperiul concepției hegeliene a progresului rezultat din lupta tendințelor interne, teză împărtășită și de tinerii hegelieni, Marx începe să considere că sarcina rațiunii filozofice este aceea de a critica tot ce există, fie asta instituții sociale, doctrine religioase sau lumea ideilor, întrucât întotdeauna ceea ce există este limitat, parțial rațional și potențial deschis schimbării; iluziile, auto-înșelarea, iluziile în masă, erorile pur și simplu, trebuie arătate toate ca atare, pentru a putea fi corectate.
Sperând încă o carieră academică, tânărul Marx își termină în 1841 studiile cu o teză de doctorat având ca subiect o comparație a atomismelor lui Democrit și Epicur. Tânărului doctor îi sunt însă rapid spulberate speranțele în privința unei cariere universitare, de îndată ce mai bătrânul lui amic Bruno Bauer este dat afară din Universitatea din Bonn, unde avea un post de profesor, din cauza criticii lui seculariste a evangheliilor creștine. Din această perioadă (1843) datează și căsătoria lui Karl Marx cu fata baronului von Westphalen, vechiul prieten de familie, considerată "frumoasa Trier-ului". Relațiile tânărului Karl Marx cu părinții încep să se deterioreze imediat după căsătoria acestuia cu Johanna (Jenny) von Westphalen, aceștia reproșându-i că implicarea lui politică ca și studiile și mai apoi doctoratul obținut în filozofie în loc de drept, nu reușesc să-i asigure un venit stabil, așa cum era normal în opina lor pentru un bărbat care decisese să se căsătorească; însă această incapacitate a lui Marx de a-și asigura venituri suficiente sieși și familiei lui va fi o constantă și în același timp o dureroasă problemă a întregii lui existențe, și aceasta nu va fi decât agravată de șubrezirea timpurie a sănătății filozofului, din cauza exceselor "herculeene" în materie de efort dedicat pentru proiectele de studiu care-l pasionau ca și pentru scrierile pe care le producea.
În imposibilitate de a începe o carieră academică din motive ideologice, Marx se orientează spre jurnalism; epoca și locul - Prusia militaristă, antiliberală și antidemocratică - nu vor fi potrivite însă nici unei cariere jurnalistice, căci după ce ajunge editorul ziarului liberal Rheinische Zeitung, cenzorul prusac îl închide. Începutul ca ziarist la jurnalul (Rheinische Zeitung) creat de un grup de oameni de afaceri din Köln, a fost promițător, dovada că în scurt timp ajunge directorul editorial înainte de interzicerea publicării ziarului de către cenzura prusacă. După ce ziarul a fost închis de autoritățile Prusiei, acestea îi oferă lui Marx un post de editor în slujba guvernului, fapt care i-ar fi asigurat, probabil, veniturile necesare pentru o viață liniștită. Își făcuse deja un nume, și pentru că era clar că în Germania vremii nu va fi tolerat un jurnalism de opoziție, Marx acceptă mai degrabă, încrezător în propriile capacități, un post în editura jurnalului germanofon de opoziție publicat în exil, anume în Franța.
La Köln îl întâlnește pentru prima dată pe Friedrich Engels, pe care îl va revedea la Paris, în mica comunitate de exilați germani. La Paris, Marx scrie pentru scurt timp pentru "Deutsch-franzoesische Jahrbuecher", și face cunoștință cu poetul german Heinrich Heine, cu socialistul francez Pierre-Joseph Proudhon, ca și cu anarhistul rus Bakunin. În această perioadă, Marx ia, pentru prima oară, contact și cu mișcarea muncitorească, implicându-se într-o organizație secretă comunistă, numită "Liga celor drepți", devenind socialist și comunist. În această perioadă citește economie politică și scrie profundele și incisivele note care vor fi publicate peste un secol sub titlul "Manuscrisele economice și filozofice din 1844".
Filosofia lui Karl Marx
Karl Marx, un filozof, economist, sociolog și jurnalist german care a lăsat o amprentă profundă asupra gândirii politice și sociale. Teoriile sale, elaborate în colaborare cu Friedrich Engels, au stat la baza mișcărilor socialiste și comuniste din întreaga lume.
Materialismul istoric: Motorul schimbării sociale
- Bazele materialismului istoric: Marx a respins ideea că istoria este condusă de idei sau de divinitate. În schimb, el a susținut că forțele materiale, în special relațiile de producție (modul în care oamenii produc bunurile necesare vieții), sunt motorul principal al schimbării sociale.
- Lupta de clasă: Marx a analizat societatea ca fiind împărțită în clase sociale, cu interese conflictuale. El a susținut că istoria este de fapt o istorie a luptei de clasă, în care clasele exploatate (cum ar fi proletariatul) se luptă pentru a răsturna clasele dominante (burghezia).
- Alienarea: Un alt concept central în filosofia lui Marx este alienarea. El a susținut că în societatea capitalistă, muncitorii sunt alienați de produsul muncii lor, de procesul de muncă, de sine și de ceilalți.
Critica capitalismului
- Exploatarea valorii muncii: Marx a analizat în detaliu modul în care capitalismul exploatează muncitorii. Potrivit teoriei sale a valorii muncii, profitul obținut de burghezie provine din surplusul de valoare creat de muncitori și neplătit.
- Criza inevitabilă a capitalismului: Marx a prezis că capitalismul, ca orice sistem social, este supus unor crize ciclice și că, în cele din urmă, va fi înlocuit de un sistem comunist, fără clase sociale și exploatare.
Contribuțiile lui Marx la gândirea socială
- O nouă perspectivă asupra istoriei și societății: Marx a oferit o perspectivă materialistă și dialectică asupra istoriei și societății, subliniind importanța condițiilor economice și a luptei de clasă.
- Influență asupra mișcărilor sociale: Ideile lui Marx au inspirat numeroase mișcări sociale și revoluții de-a lungul secolului al XX-lea.
- Critici și controverse: În același timp, teoriile lui Marx au fost supuse unor critici acerbe, atât din partea susținătorilor capitalismului, cât și din partea unor gânditori de stânga.