Pasoptismul romanesc este o ideologie literara, care s-a dezvoltat in secolul al XIX-lea si care are in centrul sau revolutia de la 1848. De asemenea ea s-a dezvoltat si intre anii 1830-1860. Secolul al XIX-lea a fost definit in Europa „secolul natiunilor”,intrucat in aceasta perioada s-au format statele nationale. Natiunea moderna nu tinea cont de suveran,de religie sau de clasa sociala. O natiune este definita de mai multe elemente, printre care enumeram si limba comuna tuturor locuitorilor, insemnele oficiale si anume imnul si stema, institutiile statului, eroii nationali, istoria.
Se formeaza o elita nationala, numita de posteritate generatia pasoptista. Ea era formata din scriitori, pictori, gazetari, oameni politici, juristi, profesori. Pasoptismul urmarea modernizarea societatii romanesti, crearea unui stat unitar si indepartarea pe cat posibil a traducerilor din alte limbi. Pasoptismul este o continuare a iluminismului si este influentat in aceasta perioada de romantism. O alta trasatura a miscarii culturale este libertatea politica si nationala.
Prima generatie pasoptista are meritul de a forma climatul cultural prin redactarea de ziare impreuna cu suplimente culturale. Aceasta a fost reprezentata de Gheorghe Asachi, George Baritiu, Ion Heliade Radulescu, figuri marcante care au oferit ziarelor si revistelor o functie educativa si culturala. Ion Heliade Radulescu are functia de indrumator cu ziarul” Curierul romanesc”.
Cea de-a doua generatie a fost reprezentata de persoane din familii boieresti si burgheze,care au fost plecati la studii in Franta si care au dorit sa puna in aplicare ceea ce au invatat peste hotare.
Pasoptismul este o perioada importanta intrucat acum s-au format si primele specii literare precum elegia ,balada, pastelul, fabula. De asemenea pasoptistii creaza o literatura cu totul diferita fata de secolele trecute. Scriitorii pasoptisti sunt de obicei din familii instarite, de origine nobila, care au facut studii in strainatate si care sunt admiratori si promotori ai culturii franceze. Cateva trasaturi ale caracterului acestora sunt aspiratia spre absolut, spiritul rebel, fantezia creatoare. Operele pasoptiste imbina romantismul cu clasicismul si preromantismul cu iluminismul. Pasoptistii combat superficialitatea si indeamna la crearea unor opere care sa reflecte realitatea si spiritualitatea romaneasca, scrisa intr-o limba literara unitara. Pasoptismul urmarea combaterea previncialismului prin unirea in paginile revistelor a tuturor scriitorilor.
Revista” Dacia literara” este publicata sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, ea reprezentand un prim pas spre o dezvoltare a literaturii romanesti. Aceasta este interzisa dupa prima aparitie, intrucat unirea nu era inca posibila. Mihail Kogalniceanu afirma ca revista este un „repertoriu general al literaturii romanesti”, o oglinda in care se regasesc scriitorii din toate partile tarii ,fiecare cu limba sa,cu chipul sau si cu opera sa. Autorul porneste de la o observatie simpla si anume ca majoritatea operelor erau traduceri ,care pot fi considerate „primejdioase”,intrucat ele pot omori „duhul national”. De asemenea Kogalniceanu afirma ca trebuie sa criticam cartea si nu omul. Astfel el le recomanda scriitorilor sa se afirme si sa scrie despre istorie,folclor,sa transfigureze artistic frumusetile naturii si sa prelucreze folclorul autohton. Un exemplu de autor care a urmat indemnul lui Mihail Kogalniceanu este Ion Heliade Radulescu cu opera „Zburatorul ”pentru care apeleaza la folclor, istorie si natura. Mihail Kogalniceanu afirma ca „Artele si literatura [...]n-au speranta de viata decat acolo unde ele isi trag originea din insasi tulpina popoarelor.” Tulpina popoarelor reprezentand traditiile, obiceiurile, istoria.
Astfel, scriitorii pasoptisti sunt in general calatori ,care ofera lectorului imagini pitoresti,iar literatura pasoptista are ca si trasatura si coexistenta curentelor literare.