Filosofia religiei este acea parte a filozofiei , care pune întrebarea ce este religia. Conform conceptului de religie care se pune astfel și în funcție de întrebarea fundamentală pe care cineva o pune cu privire la religie, filosofia religiei poate corespunde unor abordări diferite. Principala distincție între diferitele abordări ale filozofiei religiei, se face între așa-numitele abordări „esențialiste” și așa-numitele abordări „funcționaliste”.
Filosofia religiei se confruntă cu o dificultate specială, care este absența unui concept de religie potrivit pentru tot ceea ce este obișnuit să se considere a fi de ordinul religiei.
Filosofia religiei este prezentată într-un mod semnificativ diferit în funcție de religii, vremuri și locuri.
Istoria filozofiei religiei, în sensul modern al expresiei, începe modest cu sofiștii : primul, încearcă să ofere o explicație psihologică a naturii și originii religiei, fără ca singurul raționalism al abordării lor să poată avansa foarte mult, departe pe această cale.
Potrivit lui Werner Jaeger , prin urmare, abia pe vremea primului Aristotel și a Academiei Platonice târzii (în jurul anilor 360-350 î.Hr. ) s-au unit cele două condiții pentru un „studiu simultan psihologic și fecund religios” : „pe de o parte , o pătrundere teoretică a tuturor fenomenelor minții, și pe de altă parte, o evlavie născută din imaginația creatoare și simbolică a lui Platon . „ Deci lui Aristotel trebuie să-i atribuim paternitatea filozofiei religiei și fundamentul teologiei elenistice , exact în a doua parte a dialogului său despre filosofie , Περὶ φιλοσοφίας . Pentru acest studiu obiectiv al vieții religioase interioare, antichitatea nu avea nume sau disciplină independentă, cu excepția metafizicii . Deși reprezentarea noastră convențională a lui Aristotel îl face un metafizician pur intelectualist, marele elenist german a arătat că operațiile dialectice ale acestui filosof sunt inspirate din interior, de un puternic sentiment religios care străbate și informează în mod egal toate părțile. Despre organizarea logică a filozofiei sale. .
Din punct de vedere istoric, filosofia religiei se poate referi și la un moment din istoria gândirii centrat pe autorii germani Kant , Schleiermacher și Hegel . Acestea sunt principalele filosofi au tratat religia , la rândul său , a xviii - lea și xix - lea secole. Kant și Hegel au susținut ambele cursuri de filosofie a religiei. În timpul lor, filosofia religiei a devenit o disciplină academică.
Abordările esențialiste au un concept definit de religie și de cele mai multe ori acordă o mare importanță problemei existenței uneia sau mai multor zeități. Această întrebare determină dacă cineva consideră religia ca o invenție umană sau ca activitate a uneia sau mai multor zeități din lume. Conceptele de religii care corespund acestei opoziții sunt pe de o parte, cel al religiei ca fiind în esență de ordinul relației dintre divin și umanitate sau pe de altă parte, cel al religiei ca fiind în esență de ordinul o credință în ceva a cărui existență nu este asigurată. Aceste abordări sunt astfel marcate de o puternică opoziție între susținătorii existenței divinităților și cei care apără contrariul. În extrem, gânditorii angajați în această cale răspund unii la alții cu cărți care fac bilanțul argumentelor pro și împotriva existenței zeilor. Acest mod de a face filosofia religiei este foarte reprezentat în lumea anglo-saxonă. Acoperă adesea ceea ce pentru un european al continentului ar fi înțeles imediat ca teologie și care, încă din Evul Mediu, a fost numit „ teologie naturală ”.
Așa-numitele abordări funcționaliste se referă la faptele sau funcțiile religiei în societăți: la ce servește, care sunt manifestările ei? Abordările funcționaliste sunt frecvente în Europa continentală. În Franța, au fost încurajați de raportul Debray. Aceste abordări rețin că religia nu există în afara formelor date și contingente la nivel istoric. Acestea acordă prioritate așa-numitelor fenomene religioase față de reflectarea asupra învățăturilor religiilor, și a ceea ce propun să creadă. Religia este apoi considerată în funcție de marea diversitate a fenomenelor religioase.
Filozofia religiei este ramura filosofiei care se ocupă cu studierea critică și rațională a religiei. Spre deosebire de teologie, care acceptă premisele religioase și le explorează în detaliu, filosofia religiei abordează religia dintr-o perspectivă neutră, punând întrebări precum:
- Ce este religia? Această întrebare fundamentală poate părea simplă, dar răspunsul este complex și variat, întrucât există o multitudine de religii și concepții despre divinitate.
- Există Dumnezeu? Una dintre cele mai vechi și mai dezbătute întrebări filosofice, aceasta a generat o varietate de argumente, atât pentru, cât și împotriva existenței unei ființe supreme.
- Care este natura realității? Religiile oferă adesea explicații despre originea universului, natura sufletului și sensul vieții. Filozofia religiei analizează aceste explicații din perspectiva rațiunii.
- Care este rolul religiei în societate? Religia a jucat un rol important în istoria omenirii, influențând cultura, politica și viața de zi cu zi. Filozofia religiei explorează impactul religiei asupra societății și a individului.
- Cum se raportează religia la știință? Relația dintre religie și știință a fost adesea tensionată, dar există și încercări de a găsi puncte comune între cele două domenii.
Aspecte importante ale filozofiei religiei:
- Abordări: Filosofia religiei poate fi abordată dintr-o perspectivă naturalistă, care caută explicații naturale pentru fenomenele religioase, sau dintr-o perspectivă supranaturalistă, care acceptă existența unor realități dincolo de lumea fizică.
- Probleme centrale: Printre problemele centrale ale filozofiei religiei se numără problema răului, problema miracolelor, problema libertății religioase și problema interpretării textelor sacre.
- Figuri importante: De-a lungul istoriei, numeroși filosofi au contribuit la dezvoltarea filozofiei religiei, printre care se numără Augustin de Hipona, Thomas de Aquino, Immanuel Kant, Friedrich Nietzsche și Ludwig Wittgenstein.
De ce este importantă filosofia religiei?
Filozofia religiei ne ajută să:
- Înțelegem mai bine religia: Prin analiza critică, putem înțelege mai bine originile, dezvoltarea și semnificația religiilor.
- Avem o perspectivă mai largă: Filozofia religiei ne oferă o perspectivă mai largă asupra lumii, ajutându-ne să ne punem întrebări fundamentale despre existență și sensul vieții.
- Dezvoltăm gândirea critică: Prin studierea filozofiei religiei, ne dezvoltăm abilitățile de analiză, de evaluare a argumentelor și de gândire independentă.