Pin It

După capitularea Germaniei era nevoie de coordonarea acţiunilor politico-diplomatice şi militare ale Aliaţilor. Conferinţa şi-a început lucrările la 17 iulie 1945, la Potsdam. La ea au participat reprezentanţii “Celor Trei Mari”: delegaţia sovietică, condusă de I.V.Stalin, cea americană, condusă de H.Truman, succesorul lui Roosevelt, şi cea britanică, condusă iniţial de W. Churchill, iar din 28 iulie de Clement R. Atlee, noul prim-ministru al Marii Britanii. Problemele discutate: crearea Consiliului Miniştrilor de Externe, care trebuiau să elaboreze tratatele de pace cu fostele aliate ale Germaniei; problema Germaniei - cea mai intens dezbătută; chestiunea reparaţiilor, soarta Austriei, Poloniei etc.

În privinţa Germaniei au decis ca ea să fie împărţită în patru zone de ocupaţie, supuse unui control din partea Comisiei centrale. Principiile politice şi economice, cu unele completări şi precizări, au fost aprobate în unanimitate de către şefii delegaţiilor. Ele însă nu erau lipsite de anumite carenţe: dacă unul dintre cei patru conducători nu era, de exemplu, de acord cu o hotărâre adoptată în comun, el lua decizia de unul singur în zona sa de ocupaţie, ceea ce conducea la dezmembrarea Germaniei.

La Potsdam, după ce a fost informat că testarea bombei atomice se defăşurase cu succes, preşedintele american, H.Truman i-a spus lui Stalin că Statele Unite au o armă nouă „de-o forţă distructivă neobişnuită”. Stalin a primit cu calm vestea, spunând numai că speră că americanii „vor folosi aşa cum trebuie această armă împotriva japonezilor”. La vremea respectivă, reţelele spionajului sovietic îl ţinuseră pe Stalin la curent cu desfăşurarea lucrărilor legate de bombă atomică, deşi ştirea despre experimentul reuşit nu-i parvenise prin aceste canale.

Preşedintele american, adoptând recomandarea unui grup politico-ştiinţific, numit Comitetul Interimar, creat pentru al consilia în legătură cu folosirea bombei atomice, a aprobat operaţiunea de aruncare a bombei asupra unor ţinte civilo-militare din Japonia. Bombardamentul s-a produs în zilele de 6, şi respectiv, 9 august 1945, când au fost lansate primele bombe atomice asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. Această decizie a dus la controverse nesfârşite, dar Truman a rămas mereu cu convingerea fermă că a acţionat corect. Cele două bombe au fost singurele arme nucleare folosite vreodată în război. Astfel, Statele Unite au demarat practic procesul înarmării nucleare, deţinând iniţial monopolul în această direcţie. „Monopolul nuclear” s-a dovedit a avea un efect neînsemnat asupra desfăşurării evenimentelor internaţionale de la mijlocul anilor ’40 şi începutul „războiului rece”. În acel moment, nimeni nu a prezis o viaţă lungă monopolului american, el fiind înlăturat la scurt timp de către U.R.S.S..