Grecia, la sfârşitul războiului, făcea parte din tabăra Antantei. În perioada 1919-1922 este antrenată într-un război cu Turcia, care se încheie cu un eşec dramatic pentru greci: circa 1,5 milioane de greci fiind nevoiţi să se refugieze din Asia Mică.
Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constituţională la republică, apoi iarăşi monarhie, care în cele din urmă se transformă în regim autoritar. Până în anul 1924, Grecia era o monarhie constituţională. La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost silit să abdice, Grecia proclamându-se republică, la 25 mai 1924. Urmează o perioadă de instabilitate politică, instaurarea unor guverne de coaliţie, este promulgată o nouă Constituţie la 2 iulie 1927.
În octombrie 1935, regimul republican a fost înlăturat în urma unei lovituri de stat, noul premier Georgios Kondylis asumându-şi şi titlul de regent. A fost organizat un referendum, unde 97,8 % din populaţie s-a pronunţat pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, regele Georgios al II- lea şi-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o nouă lovitură de stat, generalul monarhist Ioannis Metaxas instituind un regim dictatorial, care se menţine până în 1941. A fost introdusă starea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiinţate partidele politice, suspendate unele articole din Constituţie, introdus un control strict asupra cetăţenilor.
În domeniul politicii externe a fost adepta securităţii colective şi regionale; ea urmărea menţinerea integrităţii teritoriale, fiind ameninţată de politica revizionistă a statelor vecine - Turcia, Bulgaria. În anul 1934 a fost printre statele care au înfiinţat înţelegerea Balcanică. La începutul celui de-al doilea război mondial şi-a declarat neutralitatea, dar a fost atactată de trupele italiene, în octombrie 1940, pe care a reuşit să le respingă, fiind însă obligată să capituleze în faţa trupelor germane la 23 aprilie 1941.