loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Centralizarea statală, procesul prin care sunt eliminate centrele locale de putere în favoarea unei unice puteri a monarhului, s-a desfăşurat între sec. XI-XIII în condiţii diferite în diferitele regiuni ale Europei care au reuşit să depăşească starea de fărâmiţare.

Centralizarea, care presupunea pe de o parte unificarea întregului teritoriu al ţării în jurul domeniului stăpînit direct de rege, iar pe de altă parte, stabilirea aceloraşi instituţii în tot regatul, a beneficiat şi de argumentele teoretice aduse de legişti. Aceştia erau oameni cu pregătire în domeniul dreptului, care, în momentul în care în Occident reîncep să se folosească legile scrise, de origine romană, în defavoarea legiuirilor nescrise, cutumiare, argumentează superioritatea regelui asupra principilor teritoriali şi faptul că deasupra lui nu există o altă autoritate. "Regele e împărat în regatul său", spun legiştii francezi în secolul al XIV-lea, opunându-se astfel în acelaşi timp şi puterii principilor locali dar şi pretenţiilor împăratului german la o autoritate superioară celei regale.

Creşterea puterii monarhice în direcţia centralizării nu a fost posibilă în Germania şi Italia, unde condiţiile interne au condus la menţinerea fărâmiţării politice, predominând principatele şi oraşele-state.

Loading...