1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În Anglia, după cucerirea normandă, regele Wilhelm a stabilit clar obligaţiile vasalice atît pentru cei care îl urmaseră de pe continent, cât şi pentru acei nobili anglo-saxoni cărora li s-a permis păstrarea pământurilor. Puterea regală a slăbit totuşi şi în Anglia, în urma unor lupte dinastice din secolul al XII-lea, ceea ce a pus în faţa regelui Henric al II-lea Plantagenetul sarcina întăririi acesteia. De o deosebită importanţă au fost reforma militară, prin care se crea o armată profesionistă, şi reforma judiciară, care extindea la scara întregului regat competenţele tribunalului regal. O nouă criză apare în timpul regelui Ioan fără Ţară (1199-1216), care deposedat de feudele din Franţa  este obligat să acorde o serie de privilegii nobilimii, clerului, oamenilor liberi în general, consemnate în Magna Charta Libertatum (1215).

 

Magna Charta Libertatum (12 iunie 1215)

 

  1. Nici un om liber să nu fie prins sau închis sau lipsit de bunurile sale, sau pus în afara legii sau exilat sau vătămat în vreun alt chip, nici nu vom merge împotriva lui, nici nu vom trimite pe nimeni împotriva lui, decât în temeiul unei judecăţi legiuite a egalilor săi şi potrivit legii ţării.
  2. Toţi negustorii pot să iasă fără nici o vătămare şi în siguranţă din Anglia şi să intre în Anglia…
  3. …Baronii să aleagă douăzeci şi cinci dintre baronii regatului nostru, pe cei ce vor; aceştia să fie datori şi să-şi dea toată silinţa de a păzi, a ţine şi a face să se păzească pacea şi libertăţile ce le-am îngăduit lor şi pe care le întărim prin cartea noastră de faţă. Şi anume în aşa fel că, dacă noi sau judecătorul nostru suprem ori bailii noştri sau vreunul dintre slujitorii noştri ne-am face vinovaţi cu ceva faţă de cineva sau am călca vreun articol al păcii şi chezăşiei şi dacă greşeala s-ar dovedi în faţa a patru dintre sus-zişii douăzeci şi cinci de baroni, aceşti patru baroni să vină la noi sau la judecătorul nostru, dacă am lipsi din regat, arătîndu-ne acea călcare de lege şi cerându-ne ca să punem a se îndrepta fără zăbavă acea călcare. Iar dacă noi n-am îndrepta-o sau, în caz că am lipsi din regat, judecătorul nostru n-ar îndrepta-o, acei douăzeci şi cinci de baroni cu obştea întregii ţări ne vor constrânge şi vor apăsa asupra noastră prin toate mijloacele la îndemâna lor, şi prin cuprinderea cetăţilor, pământurilor, posesiunilor şi prin alte mijloace pe care le vor putea întrebuinţa, pînă când, potrivit părerii lor, se va face îndreptarea, fără a se atinge însă de fiinţa noastră, a reginei, soţia noastră, şi a copiilor noştri…

 

(B. Murgescu, coord., Istoria lumii în texte…, p. 127)

În urma altei confruntări între regalitatea engleză şi răzvrătiţi aparţinând stărilor privilegiate, în 1265 este convocată o adunare reprezentativă considerată de către istorici drept începutul Parlamentului englez şi al colaborării acestuia cu regalitatea. Înfrângerea în războiul de 100 de ani a dat posibilitate Angliei să se concentreze asupra problemelor interne. După depăşirea crizei reprezentată de luptele dintre familiile aristocratice de Lancaster şi York în cadrul Războiului celor două roze (1455-1485), Anglia a început să înainteze pe calea instaurării monarhiei absolute, prin venirea la putere a lui Henric al VII-lea Tudor (1485-1507).

Loading...