Arheologia a apărut în Italia în timpul Renaşterii, din interesul pe care l-au trezit descoperirea antichităţii greco-romane.
Primele cercetări au loc însă începând cu secolul al XVII-lea, având drept obiective Forumul roman şi Villa Hadriana.
Începând din secolul al XIX-lea arheologia devine o ştiinţă, fiind studiate originea şi trecutul îndepărtat al omului, astfel încât arheologia clasică, disciplină auxiliară istoriei, evoluează în paralel cu preistoria, care se sprijină pe ştiinţele naturale.
Preocupările esenţiale ale noii ştiinţe erau studierea obiectelor, clasarea şi datarea acestora.
Astăzi, arheologia tinde să devină, din ce în ce mai mult, o disciplină autonomă, cu metode şi baze teoretice proprii.