Categorie: Istorie
Accesări: 871

Sursele medievale ne oferă date foarte sumare despre evoluția vieții politice în Dobrogea, care, între 971 și 1204 s-a aflat sub stăpânire bizantină - Thema Paris- trion. O Diplomă din secolul al XlII-lea (1230), din timpul lui Asen al Il-lea, amin­tește de Țara Cavarnei, care ar fi servit drept nucleu pentru viitorul stat din secolul al XIV-lea, amintit ca existent la 1325.

Se mai cunoaște că la 1346 în fruntea acestui stat se afla Balica (1346-1354?), considerat de unii specialiști întemeietorul acestui stat, capitala Karvuna, azi Balcic. Tot în același an, Balica a acordat ajutor Anei de Savoia din dinastia Paleologilor în lupta împotriva lui Ioan al VI-lea din dinastia Cantacuzino, trimițând un detașament de cca 1 000 de ostași în frunte cu fiii săi, Teodor și Dobrotici. Repede însă Paleologii s-au împăcat cu Cantacuzinii și la 1347 bizantinii atacau Cavarna - Balica și Teodor au căzut în luptă, iar în fruntea statului a rămas Dobrotici (1354-1386), considerat unificatorul statului dobrogean. Unii istorici sunt de părere că Balica și Dobrotici ar fi descendenți ai turcilor selgiucizi, colonizați anterior (uzii) și trecuți la creștinismul ortodox în Dobrogea. Unii istorici consideră că statul Dobrogea (Yjh ’lmi.'ieT) a existat între 1346 și 1417 și se prezintă ca începutul statului găgăuz.

Dobrotici, încă la 1346, s-a căsătorit cu fiica primului sfetnic al Paleologilor și prin anii 1347-1348 a primit titlul de „despot”, titlu care se acorda unor membri ai fa­miliei imperiale, unor importanți stăpânitori politici, conducători de mari state de la marginea Bizanțului. În felul acesta, apare Despotatul Dobrogean. În 1359, Dobro- tici cucerește Dobrogea până la gurile Dunării, intrand in conflict cu negustorii geno- vezi de la Vicina. În anul 1369, Dobrotici împreună cu Vladislav I al Țării Românești l-au ajutat pe Ivan Strațimir să revină la tronul Vidinului. În calitate de protector al orașelor de la Dunăre, Dobrotici va duce un îndelungat război împotriva genovezi- lor care s-au așezat în aceste orașe de pe la 1335 și care, în condițiile războiului, au apelat la ajutorul turcilor. În anul 1386, în împrejurări necunoscute, lui Dobrotici i-a urmat fiul său Ivanco (1386-1388). El caută să mențină independența statului său în fața genovezilor și turcilor, a bătut monedă cu inscripție în limba greacă, reușind să se împace cu turcii (1386) și cu genovezii (1387).

În anul 1387, sultanul Murad a cerut lui Ivanco și țarului Ivan Șișman de la Târnovo (în 1371 Bulgaria s-a dezmembrat în două țarate - Șișman la Târnovo și Strațimir la Vidin), să-i acorde ajutor în lupta împotriva sârbilor, dar aceștia au păs­trat neutralitatea. Turcii au fost înfrânți de sârbi și toată mânia lor s-a revărsat asu­pra Dobrogei. În 1388, Ivanco ajunsese să stăpânească toată Dobrogea (cu excepția Deltei Dunării), cronicarul Leunclavius menționând în hronicul său: „Ivanco, qui Varnx cum regione finitima Dobritze vocata regulus erat” (adică „Ivanco, care era regișorul Varnei și al regiunii vecine numite Dobrogea”).

Cronicarul Leunclavius relatează că în 1388 „după ce a fost luat Șiștovul, vi­zirul a pornit mai departe cu oastea sa împotriva acelor cetăți și castele, pe care mai înainte valahii transalpini le ocupaseră trecând Dunărea în Bulgaria (este menționată, printre altele, și Hârșova). Fără greutate le-a luat pe toate, iar garnizoanele au fost luate în captivitate”.

În urma expediției, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominația Imperiului Otoman. După acest episod, numele lui Ivanco nu mai apare menționat nicăieri și nici nu se știe care a fost soarta lui. Se presupune fie că a murit în luptă, fie că a fost luat în captivitate de către turci.

Mircea cel Bătrân nu se împacă cu această situație și organizează o nouă ex­pediție în Dobrogea și reușește, la 1388, să alipească aceste regiuni la Țara Româ­nească. Din anul următor, modificarea teritorială este fixată în titulatura domnului muntean „stăpânitor al părților Podunaviei”, iar în Tratatul cu polonii din 1390 se intitula: „Woiwoda Transalpinus, Efogaras et Omlas dux, Seurini comes, terrarum Dobrotici despotus et Tristi dominus”.