1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Începând cu secolul al XVI-lea, țările europene sunt din ce în ce mai conștiente de primejdia otomană. În aceste condiții, Imperiul Habsburgic, Ungaria și Polonia încearcă să facă față noii primejdii și în anul 1515, la Viena, are loc semnarea unui pact familiar dintre Maximilian de Habsburg, regele Ungariei Vladislav și fratele său Sigismund, regele Poloniei care prevedea căsătoria urmașilor lui Maximilian și Vladislav. Cu alte cuvinte, se preconiza o coaliție antiotomană polono-ungaro-habs- burgică. Consiliul de la Lateran, convocat în anul 1517, a prevăzut organizarea unei cruciade antiotomane. Aceste acte nu au rămas necunoscute la Poartă, care, cu toate că în 1519 a semnat un armistițiu pe trei ani de zile cu Ungaria, începe pregătiri mi­litare de amploare. Urcarea pe tronul sultanal a lui Soliman Magnificul, la începutul lunii octombrie 1520, avea să ducă la mari schimbări în Europa.

În iarna lui 1520-1521, otomanii atacau Banatul Severinului. În mai 1521 avea loc o Dietă a regatului ungar, în care s-a discutat chestiunea păcii și războiului. Si­tuația era destul de complicată, ajutor de la alte țări creștine nu era. În august 1521, otomanii reușesc să ocupe Belgradul. Nici aceasta nu a dus la coalizarea țărilor euro­pene. La 28 august 1526, pe câmpia de lângă Mohaci a avut loc o mare bătălie între trupele otomane și ungare, oastea ungară a fost zdrobită, iar regele Ludovic a fost omorât. Cu toate că în septembrie 1526 trupele otomane ocupau Buda. apoi și Pesta, Soliman nu valorifică din plin succesul oștii sale și se retrage din Ungaria. Într- un asemenea context, la coroana maghiară, rămasă liberă, sperau doi candidați: Ian Zapolia. voievodul Transilvaniei, și Ferdinand I, împăratul Imperiului Habsburgic. Ambii candidați reușesc să fie proclamați regi de către adepții lor in octombrie 1526 și, respectiv, în decembrie al aceluiași an. Era clar că numai lupta urma să decidă soarta coroanei ungare.

Ioan Zapolya și Ferdinand I s-au adresat sultanului, fiecare din ei solicitându-i sprijinul. Soliman și-a dat seama că susținerea lui Ferdinand ar fi însemnat unirea Ungariei cu Imperiul Habsburgic, fapt care nu corespundea intereselor sale de cu­cerire. Unica soluție era susținerea lui Ioan Zapolya. Ferdinand I nu se împacă cu opțiunea lui Soliman și începe operațiile militare împotriva lui Ioan Zapolya, care, suferind înfrângere, se retrage în Polonia. În atare condiții, Soliman se decide la o nouă campanie în Ungaria în susținerea lui Ioan Zapolya, care este instalat rege la Buda la începutul anului 1528. Cu această ocazie, între Zapolya și Soliman a fost încheiat un tratat prin care primul se recunoaște vasal al sultanului și se obliga la un tribut achitat o dată la 5 ani. Prin aceste acțiuni, Regatul Ungar se scindează în două părți, Ioan Zapolya își exercită autoritatea asupra Ungariei din stânga Dunării și asupra Transilvaniei, Ferdinand asupra Ungariei din dreapta Dunării. Ferdinand nu se împacă cu atare situație și el reușește să-1 înlăture pe Zapolya din Buda. În timpul unei noi campanii otomane, în august 1529, pe câmpia de la Mohaci, Ioan Zapolya- depune omagiul de vasalitate în fața sultanului Soliman și este iarăși întronat la Buda sub paza unei pașale otomane.

Ferdinand nu era mulțumit de evoluția evenimentelor din Ungaria și el între­prinde noi pași. În anul 1534 era omorât reprezentantul Porții în Ungaria, Aloisio Gritti, Ferdinand începe negocieri cu loan Zapolya, finalizate cu semnarea Tratatului de la Oradea (24 februarie 1538). Conform tratatului, Ferdinand și Zapolya își exer­citau autoritatea asupra teritoriilor ocupate de fiecare, dar după moartea lui Zapolya, întreg teritoriul Ungariei urma să revină lui Ferdinand I. Așadar, prin noul tratat, într-un viitor nedeterminat, Poarta urma să piardă orice control asupra Ungariei, situație care nu-1 aranja deloc pe Soliman. Dar în octombrie 1539, Ferdinand încearcă să-1 înlăture pe Zapolya cu ajutorul otomanilor. Drept răspuns, în iulie 1540 loan Zapolya îl declară moștenitor al tronului Ungariei pe fiul său minor (născut pe 7 iulie 1540) loan Sigis- mund. Câteva zile mai târziu, pe 22 iulie, Ioan Zapolya a decedat.

Dieta, convocată la Sighișoara (septembrie 1540), îl proclamă rege al Un­gariei pe minorul loan Sigismund. La aceeași Dietă a fost format un consiliu de regență pentru a-1 tutela pe regele minor. În aprilie 1541 Poarta la confirmat rege al Ungariei pe Ian Sigismund. Nemulțumit, Ferdinand face încercarea de a ocupa tronul de la Buda, în virtutea Tratatului de la Oradea din 1538. Dar din nou intervi­ne sultanul Soliman și în august 1541 trupele otomane ocupau iarăși Buda. Pentru a instaura „ordinea” în această regiune, sultanul a decis lichidarea Ungariei ca stat. Transilvania și câteva comitate de dincolo de Tisa au rămas sub autoritatea lui Ioan Sigismund, cu condiția plății unui tribut de 10.000 de ducați. În virtutea faptului că loan Sigismund era minor, guvernator a fost numit Gheorghe Martinuzzi. Ungaria de Apus a fost lăsată în stăpânirea lui Ferdinand. Ungaria Centrală, aflată între posesiunile lui loan Sigismund și Ferdinand, a fost transformată în pașalâc otoman cu centrul la Buda.

Statutul politico-juridic al Transilvaniei obținut în 1541 a mai fost confirmat în 1566 (acest document s-a păstrat): „Țara va fi volnică și liberă să-și aleagă principe pe cine va dori și cerându-ne și nouă (sultanului - I.E.) a-1 întări, îi vom trimite calul nostru cel bun, împreună cu toate însemnele: buzduganul, steagul, sabia noastră îm­preună cu coiful împănat”. În felul acesta, Transilvania devine un principat autonom sub suzeranitatea Porții.

Dieta transilvăneană, convocată în august 1551, a depus jurământ față de Ferdi- nand și Gheorghe Martinuzzi a fost numit voievod al Transilvaniei. În așa fel, Tran­silvania a ajuns sub controlul direct al Habsburgilor. Această situație nici pe departe nu corespundea planurilor lui Soliman. De aceea, o oaste otomană intra în Transil­vania, unde a ocupat câteva cetăți și a asediat Timișoara. Gheorghe Martinuzzi s-a adresat după ajutor Habsburgilor, dar primi numai vreo 5,5 mii de mercenari. Totuși, el mobilizează țăranii din comitatele Caransebeș și Lugoj, reușind, către mijlocul lunii noiembrie 1551, să-i alunge pe otomani din teritoriile ocupate. Dar cu aceasta succesele lui se terminară. Gheorghe Martinuzzi este învinuit de Habsburgi în trăda­re și executat (17 decembrie 1551).

În anul 1552 otomanii întreprind o nouă campanie în Transilvania. Cu această ocazie, ei formează un nou pașalâc cu centrul la Timișoara. În Transilvania este nu­mit voievod Andrei Bathory (1552-1553). Ulterior, în 1556 Dieta transilvăneană, la indicația Porții, iarăși îl „alege” rege al Ungariei pe Ioan Sigismund, care exercită funcțiile sale împreună cu mama sa Isabela. Dieta a recunoscut după stări dreptul de a-și alege regele, drept recunoscut și de Poartă, prin ahidname din 1566. După moartea lui Ioan Sigismund (martie 1571), stările transilvănene l-au ales voievod pe Ștefan Bathory, care a recunoscut suzeranitatea sultanului, fiind, la rândul său, confirmat de Poartă. Ștefan Bathory a continuat să plătească tributul, dar mărit - 15 mii de forinți, în anii 1575-1586. Din anul 1576 Ștefan Bathory a fost și rege al Po­loniei.

Loading...